Toate postările (21281)
Filtrează după
Se ţin de mână, nedespărţiţi:
Soarele
Şi Luna din nopţile
Cu stele...
Sufletul naturii vibrează
Obosit:
E umbră, apoi se luminează
La infinit.
Dansează lumina condusă
De întuneric,
Se lasă greu sedusă
În ritualul zilnic.
Ritmul e
trupuri goale strâng sudoarea
binefăcătoare
încinse emit criptograme
în alfabetul morse,
plăcerea suverană aprinde petarde,
ard instantaneu emoțiile,
cerul este sublim
artificii dau foc infinitului mare,
ce dorești veșnicie?
timpul tău este etern,
moartea reîn
Exist, trăiesc, dar ce păcat
Privind în jur m-am întristat.
De ce? De explicat nu-i greu,
Altu-aș fi vrut să fie destinul meu.
Sentimentele, în ceață au dispărut;
Trăiesc ca și o plantă, de asta m-am temut.
Doar inima, cu putere, îmi mai bate,
Dar de lumea
| a spune totul |
| pentru a nu se înțelege mai nimic |
| sau a nu spune mai nimic |
pentru a se înțelege totul |
| a scrie orice |
| numai pentru aprecierea cititorilor |
| sau a citi pe oricine chiar merită apreciat |
| pentru a nu scrie (pe cât posibil) |
ceea ce s-a mai spus |
| și a fi î |
Ciucuri de scandal
Vinde-un papagal
Ce-și expune sec
Mușchii de berbec.
Neimplementat
A fost amendat.
Supărat cam rău
Face tămbălău.
Înjură pocit
Ca și un smintit.
Dispar cătinel,
Da-l pun în penel.
M-am trezit cu ochii
plini de vicol
şi de
ninsori de legănat copilăria
Brrr Doamne
ce iarnă imaginară
cu
mâinile înmănuşate-n versuri
cu
haine călduroase de sonete
şi
căciuli trase
peste ochii copilăriei
ninge
pastel de Crăciun
noapte de decembrie,
luna,
încă, mai înoată prin valuri de ceață;
dusă de-a curentului voie,
o barcă
bâjbâie printre blocuri de gheață.
chipurile pescarilor-
tot mai crispate de griji
. întunecă zarea.
râul
își poartă întristarea
peste-ntinse pustiuri.
trecând
ŞI TOTUŞI ESTE UN ÎNCEPUT!
Clipele curg cuminte, fără încordare
Eu totuși ,tremur , nu mai am răbdare
Mă agită adânc o rază de întristare
Chiar și acum în ajun de sărbătoare.
Gândurile plutesc încet pe lacul vieţii
Vreau să alung, departe, scânteile tris
E iarnă-n suflet și-am rămas, acelaș pustnic fără glas,
Iubirile se nasc și mor, nimic nu e întâmplător –
O vorbă spusă fără rost, are valoare și-are cost,
Și-oricât ai vrea ca să o-ntorci, degeaba lacrimi calde storci –
Eu te-am iubit cu-adevărat, dar
Pe-un perete transpirat,
Un tablou cam demodat
Cerșește lumină și culoare
Sperând o emancipare.
Pe covorul ponosit
Cățelul doarme obosit.
Ar fi vrut ca jucăuș
Să scape de trupul de pluș.
Poate becul din tavan
Care zace cam de-un an,
De-ar primi puțină viață
A
E iarnă-n suflet și-am rămas, acelaș pustnic fără glas,
Iubirile se nasc și mor, nimic nu e întâmplător –
O vorbă spusă fără rost, are valoare și-are cost,
Și-oricât ai vrea ca să o-ntorci, degeaba lacrimi calde storci –
Eu te-am iubit cu-adevărat, dar
Cad filele din calendar, accelerat, – e iarnă iar,
Dar nefiresc și în zadar, se screme ca să ningă iar –
Și n-avem bucurii măcar, mascați și goi în buzunar,
Doar Moș Crăciun apare iar, dar e sărac, falimentar...
E iarnă iar!...
Din nori cad ploi diluv
LAMPA VEŞNICIEI
În zbuciumul vremurilor
lampa veșniciei
clipește anemic,
semn că lumea se afundă
- într-o noapte profundă.
soarele, implacabil şi flegmatic
încălzește global
dezgheţând permafrostul.
se refugiază disperaţi viruşii
tulburaţi din somnul
Jocuri de cuvinte – prenume
Geografie lingvistică
Prenume
Moto: „Eu cred că Moş Crăciun, pribeagul,/ O să ne dea din nou ocol,/ Căci nu vrea să ne calce pragul,/ Cu sacul peticit şi
Conştiinţa cred c-ar lâncezi în mine
Ruşinându-se de gândul nepăsării,
Dacă diplomaţia n-ar broda bine
Covorul imaculat al reflectării.
Răbufnesc argumentat, cu duritate,
Privind lucidă faptele retrograde.
Nu pot să renunţ deloc la demnitate,
Dar încerc să
| "Pe-atunci când încă hoinăream |
| prin lumea ei de ceață, |
| că de abia mai bântuiam |
| prin propria mea viață, |
| pare-se-a fost ceva marcant, |
| detonat întâmplător, |
| un nu-știu-ce-așa percutant, |
că fantomele-mi tot mor." |
| Etern când cați, parc-având ce, |
| eu-ți, oricât recu |
Eu nu sunt doar cum mă cheamă, sunt o inimă, un zbor,
Frânt de de-a inimii maramă și te timpul curgător –
Un nebun văzând smintiții, guvernând către dezastru,
Care cu puterea minții, luminez, când vreau ca astru,
Sunt un nor ce răcorește, cu iubire-arși
Poate perfecţiunea zboară
Spre infinit.
Înţelepciunea-i comoară
Greu de găsit
Perseverenţa e cheia
Succesului tău meritat,
Dar noi căutăm scânteia
Victoriei, neîncetat.
Un amurg, ca o maramă,
Se depune peste sat,
Un copil, pe braț de mamă,
Adormise alinat.
Ține într-o mână mică,
Un bănuț și crede el,
C-o să-și cumpere pisică
Sau un hamster mititel.
E atât de frig în casă,
Că o lacrimă ce-a curs,
A mai zăbovit vâscoasă,
Pe ob
CULTURĂ PRIN MEDALISTICĂ – ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 13
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 106
Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 94
Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 112
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!