Blog

amintire

mi-au rămas două păsări heraldice-n vie

pe dealul acela din visele mele

și-un nuc ce avea coroana cât cerul

la a cărui umbră stăteai, copilărie.

toamnele cădeau altfel atunci,

se rostogolea soarele pe devale,

din mirajul serilor stelele deveneau

n-am învăţat nimic.

Au trecut

vieţi peste noi

să ne (re) întâlnim acum,

să ne întregim,

dar

repetăm greşelile

din cuvinte

fără să ne vedem,

doar interpretări

de valuri lovite de ţărm

dăm bărcii

ce ne poartă

în viaţa care

nu ne lasă

pustiiţi

în suflet.   

Ai îmblânzit fiara ce-mi respira prin nervi
punând capăt neliniştii
din carnea trupului.

Solstiţiul intră pe porţile iernii,
frigul se lasă furat de îndepărtări,
neaşteptate fructele însingurării
au gustul amar.

Până şi zilele
trecute de linia palmei s

A

început

să plouă,

parcă ştia cerul

că eu nu mai am lacrimi.

Mă trece gândul

să-mi aprind o tigară

şi-n fumul

ce prin ochi îmi trece

şi prin suflet iese,

îndreptam

inima spre tine

sau

spre neant,

nici eu nu mai ştiu.   

19.01.2014, 22’58’’

de noaptea

cerului fără cer,

era surâsul unei zile

cu soare şi razele

cădeau albastru peste

verdele ascuns doar

la mine

de negru.

Priveam adânc

în susul sufletului

să-mi găsesc

bucata mea de roşu.

Trăiam

iluzia vieţii

pe ţărmul timpului.   

19.01.2014,

Dragoste la prima vedere 
poezie [ ]
Zănișoarei mele Sela 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2009-06-30  |     | 

Nopţile mele se pulverizează peste păduri.
Între o dragoste şi alta mă risipesc.
Orizontul se apropie şi mă închide
între dorinţele femeii venite.

Mă-ntâmpină mereu şi m-aşteaptă.
Zilele îşi vorbesc pe tonuri calde,
cum trec ploile verii
peste câmpia

se-adunaseră mulţi oameni curioşi

totul se petrecea cu porţile închise

unii îşi băgau ochii  prin geamurile mici

alţii aruncau înăuntru tot soiul de lucruri

dar castelul refuza să-şi arate secretele

un guru apărut din neant

aducea detalii despre un interio

cu viaţa

să mă iau la trântă

când ştiu că doar

cu moartea mă-nsor?

C-apar

pe drumul vieţii mele

oameni, pietre, piedici,

e şi normal-n

al nuntirii mele

cu tine Moarte.

De supărat mă aflu-n cale

de oameni, situaţii şi nevoi,

tu iartă-mă,

ei nu încearcă

decâ

de lut, l-am lăsat să ardă,

să prindă coajă,

să fie tare,

să reziste la loviturile vieţii.

Doar

de ciocanul oamenilor

din cuvinte,

mi-am lăsat sufletul

ca o plastilină

îmbibată cu stropi

de apă-sânge,

să oblojesc fisurile

ce apar

şi-l bag la copt...

iarăşi.

În inima pietrelor se face lumină,
Râurile primesc limpezime în ape
Şi cineva ne cheamă prin păduri de tisă
Să privim luceafărul frumos ca la-nceput
Şi-n cuvânt să ne vedem cum suntem.
Să treacă caii cerului prin defileul de sare
Şi toţi copacii strâ

O clipă nebună

a făcut-o pe ea

să-mi dea în dar

inima ei.

Îmi valsa

sufletul pe stropii

de fericire picaţi

pe faleza iubirii.

A venit noaptea

cu dimineaţa ei mohorâtă,

să-mi spună,

să mă-ntrebe într-o doară,

dacă poate

să-si ia înapoi

ce-i aparţine.

Nu,

i-am

Mii de raze călătoare se preling pe drum umbrit,
Pe șuvoaiele de gânduri, presărând ploi de uitare,
O nălucă își ascunde-n faldul vieții, chip cioplit
Peste-ntinderea tăcută, care speră-n alinare.

Şi, în razele aprinse într-un vals amețitor
Văd desi

Should you know 

Should you know how I adore you,

Thy voice would turn the lightest dew

And your look, oh, more serene,

like a blossomed garden green.

Should you know my love for thee,

You’d be sleeping peacefully ...

Glad you love,

And that you're loved.

Lumina inimii 
poezie [ ]
Poem ortodox 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2013-12-16  |     | 

Tăcere.
Vulturul pleşuv,
la ora bolnavă,
îşi lasă aripile
pe o epavă,

să se scufunde
în adâncuri şi oriunde
în apele calde,
cu peşti săgeată,
ce privesc curioşi.

Desigur, totu-i vibrant
pe marea întinsă,
de raze aprinsă,
oamenii să privească.
Pe bolta