Tu eşti

Tu eşti o ancoră de gând

În marea vieţii mele

Eşti piscul ce-l ating urcând

Pe scara vieţii grele

Eşti gândul ce-l aveam ascuns

În vasta lume sufletească

O lume vie, dar de nepătruns

Ţesută-n viaţa cea lumească

Eşti sfera mea de gând

În liniştea cea gr

- povestire -

Se anunţa o zi de primăvară însorită. 
Juţă se trezi cu noaptea în cap, aşa cum o făcea de ani de zile. Era un bărbat de vreo 45 de ani, înalt, frumos, bine făcut, cu părul negru, pieptănat îngrijit, ochii albastrii pătrunzători, mustăcio

Când te uiţi în oglinda sinelui şi te recunoşti
fereastra casei se luminează,
copacii-n grădină se plimbă liberi
cu-nţelesul fiecărui cuvânt pe frunze,
piatra de la intrarea pe poartă
respiră timpul cu ochii.

Închizi în cerc razele demnităţii
şi laşi

Iarna                            

Spune-mi iubite de-ţi este dragă

Iarna nebună cu fulgi de zăpadă

Când te îngâni cu vântul în zbor

Şi frigu-ţi pătrunde cu adânc fior

Pieptul tresaltă de aerul pur

Gândul percepe noianul din jur

Întinderi nesfârşite de alb f

baie

fierbinte să mă răcorească

mi-am zis că-mi trebuie,

nu ştiu de ce şi cum,

doar văzul îmi rămăsese

intact

când mă priveam,

eram eu

şi miroseam a tu,

mă săpuneam de zor

cu palmele ce păreau

că te ating pe tine,

nu pe mine

să mă eliberez

de gândul

ce nu-mi

gând şi ultimul

cu timpul între ele,

era al meu

şi-n noapte vis

cu tine toată,

mă alunec

printre clipele

cu ochii deschişi

prin ceaţa

ce dezbaieră cerul

de stelele căzute

fulgi

în ziua-n care

ca doi copii,

cu sania pe pârtia

drumului dintre noi,

aruncam cu b

stăpânul stelelor

eu sunt stăpânul

 stelelor,

un pan înaripat

 pe câmpuri,

în grota mea

 nici un străin,

doar liliecii

 care zboară,

desfac izvoarele

 din crânguri,

desfund fântâni

 din mâlul lor,

sunt mistuit

 de multe patimi,

aleargă fauna

 prin mine

și niște ochi

Primul sărut 
poezie [ ]
Dragoste 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2009-06-07  |     | 

Cu câteva cuvinte mai încolo
mă surprinzi cu singurătatea
spânzurată de gât,
a îngheţat lacrima
pe obrazul sculptat în zăpadă,
inima s-a oprit,
s-a unit cu pământul.

În partea opusă durerii
rămâne jertfa...

Vinovaţii se spală pe mâini,
tac,
tăcere de s

 CUVANT

Poetul e un sculptor in cuvinte .

Uneori dalta lui e aripa de inger ,

uneori e fragila ca o lacrima…

Cuvantul e o pasare …

Pasarea e un cuvant cu aripi .

Cuvantul e un zbor…

Zborul nu are neaparat nevoie de aripi ,

el are nevoie de aer ,

de vant …

Gravitaţia în pictura de dragoste - proiect

în faţă

mingi mari de scăieţi şi resturi vegetale uscate

oprite la marginea unui sat imaginar

pastelat în culori vii pe un fond prăpădit fără becuri

după dealul din pictură

mintea privitorului

va naşte dureros o

să fiu eu,

mă caut

undeva

prin timp.

Într-o vreme,

mă plimbam

pe acolo.

Alergam

după iubiri,

după năluci

ce mă bântuie

şi azi când

privesc

la vâscul înverzit

cumpărat în ajunul

Crăciunului meu.

Nu m-am aflat,

voi hălădui mereu

pe coclaurile pline

de şanţuri a

Mi-e dimineaţa
aproape ...deschisă
mă îmbrac
în cuvinte tăcute
port în suflet
iubiri ne-ncepute
din universul nostru închis
culeg printre rânduri
un strop de fericire
cu arome de spreranţă
sunt mesagerul
rătăcirii noastre
din locul ferit
de privir

Dor tainic 
poezie [ ]
Dragoste 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2009-05-31  |     | 

Cumpăr păpuşi de porţelan, regine de sticlă,
scăpate de rug
femei din popor s-au dezis de profeţi făţarnici,
unicul fotograf a murit şi el.
Cine să mai prezinte adevărate momente
aşezând timpul în oglinzi acoperite?

Cercul s-a închis înghiţind trecutu

îţi spun

că nu ai de unde să ştii

cum e să fii

nefericit de fericire.

Nu ştiu

să ţi-o desenez.

M-aşez la şevalet

cu pensula pregătit

să o prind.

Fuge mereu.

Am tot strigat-o,

i-am spus

că te chem pe tine

să-mi dirijezi

degetele,

că o priveşti

cu ochii tăi

î

Voi scrie pe-o aripă de vânt ce suflă greu

În iarna-naripată cu cer atât de rece,

Cu-albastrul fir de gheaţă voi scrie tot mereu,

Pe liniștea străină din iarna, ce va trece.

Voi scrie de iubire pe neaua de tăceri

Ce ninge peste mine ca-n iernile de ieri,

ARDERE

A ars incet icoana afumata ,

Precum  o lumanare ea s-a stins ,

Catapeteasma a plesnit damnata

Cand aripa de inger m-a atins .

Eu ma rugam sa-mi fie ea aproape ,

( pendul ascuns intr-o secunda )

Dar cu un tremur obosit de soapte

Ea tot mai tare-n timp

ta, e roşu (a)prins

din tangoul ce

valsează

pe albastrul porţii

dintre noi.

Eu

orb, tu

doar împrăştii parfumul

pe urma paşilor tăi

să-l simt,

să nu greşesc

viitorul

sunet să-l sfărâm

pe caldarâmul

minţii din suflet

şi puzderie de stele

să-mi acopere privir

mi-am lăsat ochii

în altă viaţă,

la poarta sufletului

să se odihnească.

Acum

sunt orb,

doar pleoapele

îmi ţin loc

ochilor să cred

că văd în întuneric.

Plecat

în gânduri,

nu mi-am mai găsit

nici ochii,

nici sufletul.

S-or fi ascuns

rătăcind prin lumea de v