Blog

era sufletul

în marea de alb

şi rece bătea

vântul pe creasta

din munte

cu flăcări ieşite

prin gândul dorinţă

să-mi topească

amintirea de mine,

să mă umple

cu visul de tine

troienit pe cărări

de cerul necer

m-aşez

în genunchi,

privirea ridic

din timpul trecut

m-a trezit înotând

printre cuvinte

pe un întins de cer

cu banchize răzleţ aşezate

ici şi colo

între

pauzele de respiraţie

ale braţelor

să le prind,

să-mi odihnesc picioarele

obosite de alergatul gândului

pe lanţul ce mă trage

la capătul lumii

ţi-ai găsit s

    poezie manifest

Eu vă rog cu inimă bună:

să binecuvântăm apa,

mulţumind pentru ea!

E-aceeaşi,

de la botezul Domnului

în râul Iordanului.

Totul... se sfinţeşte... cu apă!

În apa din corpul nostru

ar fi partea spirituală!?

Cealaltă parte: pământ.

Eu cu inimă

Florin Piersic 
poezie [ ]
Poezie de gand 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2012-06-09  |     | 

Suflet trezit 
poezie [ ]
Poezia de dragoste 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2009-12-04  |     | 

 Cântecul lebedei

străpunge fişii de neuitare

în arhiva cu tăceri

din cerurile goale

trist

obosit de însingurare

urcă spre înalţimi

ca un vals cuminte

cutreieră visarea

din orizontul stins

al genunii

valsează în note şi culori

pe rănitele umbre ale neputinţei

tăcerea cu fulgii,

scântei coboară

din ceruri, pe poteci

nescrise de doruri

aprinse şi săruturi

niciunde pe trupul

bântuit de vânt

şi urme lăsate

de talpa gândului

spre zări

ale dimineţilor  

de suflet adânc

pictează-n culori

paşii dinspre noi.    

27.0

Le rêve – Irina Lucia Mihalca 
Traduction par: Gabriela Tudose 

Un sourire toujours jeune, 
Un secret bien caché 
Une navire attendant son chargement, 
Soit-il un désir non-accompli 
Soit-il l'âme qui attend devenir 
la flamme insatiable du coeur. 

La réalit

Les pétales des fleurs d'iris - Irina Lucia Mihalca 
Traduction par: Gabriela Tudose 

Ton cœur tarit 
lorsque l’instant ci-présent devient passé, 
lorsque l’instant à venir ne s’accomplit pas. 

Au-delà de l’horizon, on aperçoit 
ce qu’on ne voit pas, à pre

Prin barierele timpului 

Noapte de noapte treci 
prin pădurea de vise pastel 
cum ţi-am trecut 
prin barierele timpului, 
noapte de noapte mă respiri 
ca pe un tainic mister 
în care legământul inimilor 
dăinuie pentru eternitate. 

Pâlpâitoare umbre la lumina

Povestea din inima noastră 

Când eşti lângă mine sunt fericit, 
apoi mă rătăcesc, 
caut să te simt, alerg după tine! - îmi spui. 
Simţi ploaia, iubitule? Picăturile ploii 
emit semnale de dragoste, 
picăturile ei curg dintr-un vas în altul, 
din cer în pămâ

Petalele florilor de irişi 

Inima ţi-e pustiită 
când clipa prezentă devine trecut, 
când clipa viitoare nu se-mplineşte. 

Dincolo de orizont se vede 
ceea ce nu zăreşti, la prima privire, 
o deltă cu nuferii înfloriţi. 

În fiecare castel, sub fiecare piatr

Poem matinal 

Totul e proaspăt 
ca un copac văruit, 
copiii râd 
lângă utopiile parfumate, 
o cheie magică te-aşteaptă, 
izvorul a tot ceea ce simţi, 
o muzică subtilă, 
născută parcă de la sine, 
se pierde în aer, risipită de vânt, 
un mic port ceresc unde 
ba

O singură secundă... 

O singură secundă schimbă mult, 
există o mie de aşteptări în inima ta, 
suntem noi, oare, în lumea noastră? 

Un glob minuscul de cristal, 
în care-i închisă frumuseţea lumii, 
poate deveni o boabă de rouă, 
ce nu poate fi întoarsă 
şi

Doar un surâs... 

Doar un surâs 
spre cineva ascuns în tine 
şi spre tăcerea urcată treptat în noi, 
spre acel copil pe care 
îl port peste tot, 
spre uimirea sângelui tău, 
un surâs pentru ochii plânşi 
şi zâmbetul de nuanţele cerului, 
un surâs către marea

Vis de dragoste 
poezie [ ]
Poezia de dragoste 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2009-06-28  |     | 

Cei care nu ştiu de noi
vor propovădui ca falşii profeţi
deschizând cale liberă spre moarte,
promisiunile lor bântuie pe drumuri.

Noi stăm închişi în singurătate,
înflorim în palme mugurii pământului
oasele pocnesc la încheieturi
le palpăm să nu doa

alb e pământul

şi nu pot să-i explic

ameninţarea

paşilor mei

în drumul spre tine

orb

şi murdari de noroi

când am trecut

prin cimitirul amintirilor

să-mi privesc buchetul

de trandafiri

să smulg unul

cu roşu

să mă caţăr

la fereastra din care

în liniştea

de afar