Îmi

conduceam

sufletul cu privirea

pe norul

lung, subţire.

Gândeam

că la capătul lui,

e fericirea

şi o să am norocul

să mă îndrăgostesc,

să apuc

să o ating,

să o simt,

să trăiesc

înainte să primesc

votul de blam

de (re) început de drum

al iubirii. 

16.01

Mulțumiri din zorii zilei 
poezie [ ]
Poem spiritual 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2013-12-16  |     | 

Zâmbeam ca un nebun

iar doctoru-mi explica traumatismul cranian.

Stam relaxat şi legat în patul de la neuro;

zâmbeam cu gândul la ultimele unităţi de timp.

Fără abilităţi de observare

încercam să-mi delimitez prezentul.

Marginea ovală şi conică a câmpului

Poezia este tot ce iese din tine
ca un înecat la suprafaţa apei
ca să fie găsit
şi înmormântat creştineşte între ai săi.
Cuvintele sunt selectate minuţios
încât îţi vine să crezi în ceva
şi te împaci cu speranţa că mâine
cineva le va citi şi se va il

Dor de Eminescu

Luceafăr sfânt, de dorul tău,

Natura-ntreagă s-a schimbat;

Alunecând totul în hău,

De când spre astre ai plecat…

Eu simt că ne priveşti mereu,

Te simt că eşti chiar supărat,

Luceafăr sfânt, de dorul tău,

Natura-

Noaptea

îmi plimbam trupul

pe ţărmul apei

şi priveam cerul.

Sufletul

îmi era deja

la steaua

ce-mi lumina drumul.

Mintea

născocea poteci

să mi-l ajungă.

Gândeam

că la prima cotitură

dintre apă şi cer,

voi ajunge

la totul din mine

şi alergam,

alergam

şi nu mă

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a

                     lui Mihai Eminescu

Giulgiul de zapadă

aşteptând sub luna plină,

ochii-mi aplec

înspre albastru

şi-o pânză de stele, argintie

ducând în dinţi ţigara

cu fumuri rotocoale

dintr-un repaos lung,

rămânând în nemişcare,

în lunga mea durere c

lui M. Eminescu

Cum noaptea-n stele cată un luceafăr,
Deşi s-a stins, lumina lui tot vine,
Iubito, am plecat din lume teafăr
În orologii veacuri trec străine.

În intervalul vieţii-n care-am fost
Cuvintelor le-am dat pe veci de ştire,
Că nimeni n-o să c

DUPĂ CE ATÎTA VREME?!

Acrostih-Colaj din titlurile poeziilor marelui poet EMINESCU )

                                                            Autor,   Elena Mititelu

„E ceasul cel de taină”...”Melancolie”...”O, taci, ce spui că mă iubeşti, copilă..

Ca o dedublare în piele
trupul se lăsa obligaţiei de încălzire
ca o pregătire pentru sex.

În anumite momente de încleştare a dorinţelor
când ele se suprapun
peste întâmplări,
se declanşează declicul.

Nimeni nu mai încurcă zilele cu nopţile
nici cu întu

"Ca un vis încremenit
ca o spaimă împietrită"
între plus şi minus infinit
poezia pune lumea pe orbită

Costel Zăgan ,  Axiomele lui Don Quijote 

În noaptea ce-i prea noapte cu pulbere de stea,
Îi simt din nou tăcerea, deşi n-o vreau, mă vrea.
Pătrunde iar, în mine, cu recea-i mângâiere,
Cum lira lunii pline, doinește de placere.
Cad stelele aprinse, da, cad întâmplător,
Cum micile petale plut

Doar florile mai aduna

lumina!

Tristetea e gri,

lacrima incolora,

timpul e fum si cenusa-i uitata,

omul, neant.

Neant, viata toata!

Gandul e rosu

cum rosie-i zarea!

Albastru rasare uneori, cerul.

Sangele cheama la el

departarea.

Ghici-vom vreodata luminii,

mister

Nu te mai teme de ploaie!

Ea vine sa curete,

Mazga grea si uscaciunea

Aflata in suflete!

Nu te mai teme de vant!

Adierea clipei sale

Mangaie acest pamant

Presarand ici-colo, sare. 

Nici de vorbe nu te teme!

Ele circula voios:

Vorbe bune si blesteme

Se perinda-n

Din cupa timpului
dăruită de Tine,
mâinile mele vremelnice
au risipit clipele
pe bucuriile copiilor.
La judecată vin doar
cu mulţumirea sufletească
şi cupa varfuită de amintirile iubirii,
Doamne!

„APARI SĂ DAI LUMINĂ”...

( Poem-colaj din titlurile creaţiilor marelui poet  EMINESCU )

                                                     Autor,  Elena Mititelu

 „Pe-aceeaşi ulicioară…” , / „Eu număr, ah, plîngînd” , /

„O, taci, ce spui că mă iubeşti

Ascult  cântecul duios  al inimii

în fiecare clipă  de dor

când alerg  prin dedalul

magic al iubirii.

De căte ori îţi văd ochii,

fereastra celestă larg deschisă

evadez din  deşertul sufletului

în oaza mirifică a iubirii.

spinii tristeţii de astăzi

se transfo