Blog

Am adunat ninsori

Am adunat toți anii ce-au trecut 
în calendare vechi și fără timp, 
tristeţi şi bucurii am petrecut, 
iubind iubirea-n orice anotimp. 

Am adunat toți macii înfloriți, 
cu fir de iarbă verde i-am legat, 
să-i dăruiesc celor nefericiţ

Era un cântec de călătorie
auzit pe drumuri în mijloacele de trasport,
era o nepăsare mută, firească
pe care-mi sprijineam crezul.

Erau ochii privind undeva departe
ca printr-un orizont inexistent,
în staţie poliţaiul cu baston
veghea coborârea şi urc

 De câte ori mă privești, mă pierd în ochii tăi adânci, îmi este din ce în ce mai greu să mă desprind, să pot pleca de lângă tine. Nu spui nimic și simt că nici nu e nevoie, ceea ce ne unește pe noi e mai presus de cuvinte, mai presus de orice gest.

Cu-ncercări fără de timp,
Destrămate-n anotimp,
Într-o vrajă colosală
Scriu pe-a vieţii albă coală.

Depăn gând cu început
Ce se vrea neîntrerupt,
Gând cu bura de lumină
Sece dureri ce-or să vină.

Să brodeze lin poveste,
Nopții negre care este
Ieșit

Eu te-am urmat unde trebuie
prinţesă de vâsc, orbitoare,
să te îmbrac în pielea cuvintelor mele
puse în gură într-o limbă neştiută.
O aromă difuză;
risipire de flori, dans de cocoşi;
mirabile stele-n sclipiri pe zăpadă!

Îmbătare a viselor, împărţită
c

Vis întrerupt

Visam…

că eram cufundată

la umbra tăcutului bunic.

Parcă…

din rădăcinile bunicului crescuse

un falnic nuc,

pe umerii căruia

îşi sprijinea suliţele

o roată mare de foc.

Se făcea…

că stam cu capul rezemat

pe iarba ce crescuse

din degetele tatălui me

E noapte,

mult prea noapte.

Liniştea ţipă în pragul sperannţei

născută pe tâmpla timpului grăbit

spre apusul inevitabil.

Simt pulsul sacadat al amintirilor,

şirag de suspine peste ani,

spălă până şi uitarea,

lăsând întunericul

să ascundă durerea.

Readuce lumi

Un vis şi un semn lăsat 

Pe malul râului, luna 
doarme cu un ochi deschis, 
refluxul apei 
dispare leneş lăsând 
o imagine liniştită 
cu peşti şi sălcii plângătoare. 
Reflecţia din apă 
îmi zâmbeşte într-o rază de lună 
şi-n ceaţa moale 
unde lumina care se sp

Aproape straniu 

Mă uit, în zare, la egretele albe, 
la malul estuarului, 
nu se anunţă nicio schimbare. 

Lunile înverşunate trec, 
încă nu baţi la usă, 
în streaşină, zăpada persistă, 
în timp ce eu stau şi-ţi aştept paşii. 

Sub o lună gotică 
şi fiecare cli

Tandreţe... 

Tandreţe, 
dincolo de vuietul literelor 
oare ce există în râul acestui cuvânt? 

Geneza primei atingeri, 
uvertura constelaţiilor inimii, 
petale colorate de gânduri fluide, 
sărutul acesta nedefinit de lumină stelară, 
freamătul cuvântului care

Cheia timpului 

În marea din adâncurile noastre 
mă vei găsi, iubitule, 
în pictura fumului, 
risipit de orele timpului, 
ca şi cum ceva continuă să curgă, 
când vei simţi iubirea, 
vei simţi şi dorinţa, 
petale de lumină din fructul iubirii. 

Un vis, de neui

Lumină-n veşnicie 

Suntem călători pe cont propriu, 
trenul pornit în călătoria 
descoperirii de sine, 
adunând toate sunetele împrăştiate, 
acea uimire a deschiderii ochilor 
şi provocării simţurilor, 
abur nediminuat la marginea prăpastiei. 

La un moment d

În urma noastră 

Adânc, în lumina lunii 
şi-a ceţii curgătoare-n valuri, 
un gând legănat persistă, 
invadând strălucirea amintirilor, 
din oglinzile de-argint. 

Peste ţărmurile mării 
ecoul cântecului lunecă 
interludii romantice ale dansului, 
lumină aurie

Însăşi viaţa

Nu uiţi frunzele
ce ieri ne-acopereau ca o pătură,
şoaptele lor sperau să treacă
prin arcul elipsei,
- acea absenţă plină -
zâmbetul nostru ne-a luat inimile.

O fericire în forma unui înger
şi un miracol delicat
te fac să simţi lacrimi de bucurie

Poem matinal 

Totul e proaspăt 
ca un copac văruit, 
copiii râd 
lângă utopiile parfumate, 
o cheie magică te-aşteaptă, 
izvorul a tot ceea ce simţi, 
o muzică subtilă, 
născută parcă de la sine, 
se pierde în aer, risipită de vânt, 
un mic port ceresc unde 
ba

Împărţeam cuvinte vaporoase
între gurile noastre hulpave
împărţeam cuvinte vaporoase
în verile seci şi bolnave
cu pământul crăpat, secetoase.

Între doritele săruturi
împărţeam privirile lungi,
genele ridicate ca scuturi
la ochii negrii sa-ajungi,
de s

Prima teamă a fost naşterea mea.
Apoi... de moarte.
Maturizarea... mi-a adus frica
de dincolo de omenire!
Dincolo de poartă te întâlneşti
cum nu te ştiai, habar n-aveai!
Atunci îți vezi:
trufia, mândria, laşitatea, ipocrizia!
N-aveam curajul să mă u

Noaptea nu era neagră, era cenuşie,
stelele erau verzi, m-am lovit văzându-le,
drumul urma râul până la izvor
apoi intra-n tunel, trecea dincolo.
Tu ai plecat făcându-mi cu mâna,
era o chemare cu fructe pe braţ
Sângele era subţire, de iepure,
se apri