Blog

Fiindcă nimeni n-a întrebat de ce
şi cum se întâmplă,
ne-am mutat unul în celălalt
ne-am sincronizat gesturile
prin care ieşim în afară.

Am îmbrăcat haine de clown
dar era agitaţie şi-n mulţime
e complicat jocul.
M-am pierdut în picioarele goale
cu pa

colindă de anul nou

Plecat şi revenit acasă
din drumul de du-te-vino,
am rămas cu ambiţii şi remuşcări.

S-au uscat muşcatele-n ferestre
lăsându-şi amprenta pe geamuri,
mi-am pierdut simţul proprietăţii,
femeile s-au rătăcit pe drumurile
nopţilor de bărbat.

în căuşul palme

Când descoperi cunoaşterea de sine,

intri în armonie cu Pronia Cereascã.

Cunoştinţele tale stârnesc împotrivire

iar cei de langã tine,

încep sã nu te mai recunoascã!

Oglinda sufletului  tãu.

emanã luminã în ochii tãi,

ei contemplã viaţa, altfel.

Strãlucire

Astazi, cei 14. 000 de prunci, ucisi de Irod.

Glas în Rama, se aude,

Întâmplări nemaivăzute!
Se aud strigăte,
Întrecând orice limite!
Sufletul amar se frânge,
Rahela... copiii îşi plânge.

Cu o mare tânguire
Şi mare nedumerire,
Cum, Irod duhul cel rău,
Săvârşi

Nimic nu-i trecãtor ca viaţa,

din cât aflat-am, cã stã scris,

dar, existã ceva în România...

pe care nicio tragedie istoricã

nu o poate suprima, şi nu poate fi distrus,

fiindcã, acest « ceva » coboarã peste noi

din Frumosul Paradis.

Existã o forţã a creaţi

Am rămas cu mama, acelaşi copil fricos,

ce nu s-a depărtat prea mult de casă.

N-am ajuns niciodată la linia orizontului!

Acolo se petrec lucruri neştiute, adevărate!

Fumuri, flăcări şi zgomote vin de-acolo,

poveşti îngrozitoare şi petreceri neterminate,

fe

Mi-e frig
ca noaptea destrămată de cer,
de cuvinte, de timp asfinţit
mi-e zbor un cocor flămînd
după zările tale cu drumuri pustii
că tremur prin scripeţii inimii
ca o toamnă amară de mine,
de ieri, de dor, de departe.

Mi-e întuneric
ca ziua învinsă

RONDELUL UITĂRII

Am uitat să fiu poetă
Am uitat să mai iubesc,
Încercând să fiu discretă
Am uitat să mai trăiesc,

Rătăcită pe planetă
Și zâmbind copilăresc,
Am uitat să fiu poetă
Am uitat să mai iubesc.

Azi uitând tot ce-i firesc,
Ca un cântec de flașne

Sentimentele de transfug
lasă urmele acasă,
trupul desculţ se plimbă singur
fără nicio umbră,
doar cuvintele au amprente amare.

Un râs prefăcut
îşi ascultă ceasul
pierdut în pădurile din suflet
unde se pritocesc regrete
izgonite cu forţa din amintiri.

Domnul ne-a dat doar o viață
Și de la început se învață
Ca să-i spui: Bine-ai venit,
Cu un șir de ani nesfîrșit!

...........................

De viață să nu-ți bați joc
Că nu primești alta în loc,
Și de vrei să primești vre-o altă
Caută-n lumea cealaltă

la cumpănă de ani

mă doare

c-a trecut un an,

nu mai știu,

pesemne e târziu,

se-aude plugușorul

pe la porți,

și sorcova,

 cântată de copii

și chipul mamei,

 cel topit în ii,

din cesurile

 ei târzii,

au sosit magii

de la sud,

îi văd aeve

 și-i aud,

trec maiestos

conduș

s-a născut eminescu

Eminescu s-a născut

sub zăpezile lui ianuarie

din lacrima fecioarei

și din frigul primelor umbre,

umplând aerul de frumusețe.

din corpul său de spumă

a ieșit în lumină,

curat, luminat,

regele fericit al poeziei.

el a cunoscut drumul

 cel ma

E curioasă această relaţie
în care creşti în ochii mei
şi eu mă înalţ în surâsul tău
cu tot trupul ca un copac.
Iubirea ta îşi caută sensul de femeie cu pretenţii.

Drumul meu încearcă să ducă acolo
unde şi visele se întâlnesc
prind aripi,

aripile prin

încă un an…

încă un an s-a dus din viață

pe toboganul din trecut,

s-a mai scurtat firul de ață

pe cerul vieții c-un minut.

încă un an s-a dus spre stele,

l-am îngropat în neființă,

în cercul nostru de inele

de ne-mpliniri și neputință.

între ce e și ce-ar

O viaţă ca o mână la poker;

n-aş reuşi să-ţi vorbesc firesc.

Problemele noastre-au trecut

plătite cu lăcrimi ce nu-mi folosesc,

dobânda lor e în cărţile aruncate:

aşii i-am jucat cu drag pentru tine,

toate cărţile le-am întors pentru noi.

Tu ai avut jokeri