Blog

rugăciune

Petale blonde cad din ceruri

Pe creasta stâncilor de munte,

Și bântuite sunt de geruri

Pe vârfurile lor cărunte.

Aștept să treacă înc’un vânt,

Să viu învins, Doamne, la Tine,

Tu ești în cer, eu pe pământ,

Să caut căile divine.

La ce icoană să mă-

Cumpăr vise ascunse în păpuşi de porţelan
clipe spânzurate de policandre
cu lumina pe feţele profeţilor de apă.

Ferestrele se-nchid în ochiul miop al lunii
apele se trezesc izgonite din somn,

neîndematic timpul se joacă cu sărbătorile
sărbătoare de suf

Într-o vreme de neştiinţă şi patimi de stăpânire,

fariseii vorbeau mărind: un creştinism posac,

mohorât, amator şi slăvitor de lipsuri,

sărmănie, puţinătate, vetre stinse şi aspre.

Dar Domnul a coborât propovăduind

spre bogăţie, seceriş îmbelşugat,

blagosl

Caut drumul prin hățișuri
Şi îmi pare-ntortocheat,
Drumul vieții, văi, urcușuri,
Drum, pe care-am colindat.

Caut pata de lumină
În bolta cerului senină
În ninsoarea ce s-aşterne,
În ploaia, care, cerul cerne.

Caut leagăn de tăcere
Ce-a ascuns a mea

E noapte rece-n orice gând,

Ca flăcări umbre joacă-n rând,

Tresar poteci fără culoare

În timpul, care, nu mai doare.

Îmi picură cerul în șoapte,

În dansul norilor din noapte

Şi ţes din pulberi noi poveşti,

Poveşti cu cele, ce-s lumești.

Sunt din poveștile

Ce spuneţi voi
muritorilor de teamă,
vă agăţaţi de fiecare clipă
ca de firul Ariadnei?
Vă daţi mari cu nasul pe sus,
nu vă mai ajung cuvintele,
se rătăcesc
de aşteptările promise.

Aş vrea să strig;

cine vă credeţi,
de vă umflaţi atât în penele
de corb

Ce poate fi mai frumos

Decat asta luna-n care

SFANTA MAIC-a LUI HRISTOS

Ne aduce un dar mare

P-al nostru MANTUITOR

Sa ne fie alinare

Alinare-n clipa grea 

Si partas la bucurie

Cum numai un tata bun

Poate oricand ca sa fie

Asta e si luna-n care 

Ne-amintim de ce

Drăguţă Iarnă, bine ai venit!

Natura-n straie noi azi s-a îmbrăcat,

Pe jos şi-a prins oglinzi strălucitoare,

Fulgi tandri zboară-n taine-ameţitoare,

Chiciura ghirlande-n pomi a agăţat.

Văl alb, pictat cu stele plutitoare,

Puse peste satu-n vise cufundat,

Ceaţa se lipeşte de frunzele copacilor
pe frunte nu lasă urme.
Ochii se lovesc ca de un zid
înţelegem cum vor să o despice.
Orologiile nu mai suportă
rămân în urmă,
timpul de astăzi se grăbeşte fără rost
nu-l mai pot cuprinde,
e ca un hoţ ce se pierd

Ninge ca-n vise, ninge ca-n poveşti

Din  înaltul cer, dragoste-mi zâmbeşti,

Sufletul meu trist se înseninează

Când  fulgii de nea pe sol se aşează.

Ninge-mă iubito-n fiecare noapte

Vino lângă mine, să te alint prin şoapte

Dorul mă sfâşie, iarăşi nu-mi dă

Pe-o frunză ruginită, trecută-n mucegai,

O lacrima-i căzută, prelins-acum din rai.

E lacrima iubirii din cerul cel sfințit,

El cerne azi, lumina din ochi, de nori umbrit.

Nu-s norii de furtună, sunt norii albi de nea,

Ce-or ninge cu petale, din nou, în

voivodul limbii române

(la a 164-a aniversare de la naștere)

la mijloc de iarnă grea,

prunc frumos ne-a fost ca dar,

să se nască din genuni,

printre chinuri și amar.

s-a născut din neființă

magul nostru cel pribeag,

voivodul limbii române,

să ne -ntâmpine c

Din locuri pământene voiesc a te răpi

Spre a te duce-n-naltul de dincolo de stele,

Acolo unde timpul pe veci se va opri

Și unde-mi stă-n putință a te feri de rele.

Când în salon celest uimită va păși

Cu pas unduitor făptura ta, discretă,

 Chiar sorii-cand

Avea cuvintele secate
literele erau ciugulite de corbi.

Nicio propoziţie alcătuită cu ochiul
nu spune nimic nimănui,
prin oase şi prin anotimpuri
trece hulit pe urme austrul
sărac şi negru-n deznădejde.

Ţăranii se scarpină-n barbă cu năduf,
munca lor s

Când te prinde furtuna şi scapi teafăr
ziua-ţi pare mai luminoasă,
ceri milostenie pentru greşelile tale
şi promiţi să iubeşti oamenii.
Aşa fac arborii în pădure
pentru că împreună
rezistă la viscol,
nu alunecă în vale.

Nu mai vreau dezbinare
ca să te

Măria Ta măcar oleacă

Dulceaţa mierii urcă vâscoasă
în miezul cuvintelor spuse,

literele înmuguresc.

Moş Crăciun împarte daruri copiilor
gerul gofrează flori de gheaţă pe geam,

casele mici de periferie
se-ngroapă în omăt.

În depărtare păduri de lumini pe deal,
cu risipa ceţii