Blog

Ochii mei s-au săturat de mine
ca o femeie sătulă de infidelităţile ei
cineva le-a strâns şi le-a dat mai departe.

N-aveam nicio măsură-n iubire
şi s-a dovedit şi-n durere la fel,
nimicul din mine se întrupa-n pofte.

Ultima dată am cules fructele,
căzu

Cred în cine nu poţi crede dintr-odată
într-un scamator,
în mâinile lui se spulberă ce-i real
şi revine la loc,

ochii atenţi ai privitorilor de aproape
îl fac să râdă.

Femeile care-l întâmpină sunt nedumerite
nimic nu le distrage atenţia,
sunt păsări d

Cioburi de speranță se ascund sub pleoape,
Din cupele cerești cad ploi înmiresmate.
Sorb din delirul sorţii, atâta cât se poate,
Din strălucirea zilei brodez stele în noapte.

Cotloanele uitării le umplu cu-ntristare,
Şi reaprind amurgul pe tâmple ar

***

"Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine…”

Plutesc in deriva pe marea buzelor ce se vor sarutate .

Nu vad nimic in jur dar stiu .

Stelele lucesc bolnave , tremurande pe intinsuri necuprinse , indife

Am învăţat să închid
ferestre după tine
reflexe trădate
în cioburi
de oglindă
gust fals al iubirii
suntem actori
cu cicatrici în suflet
se zbat în adâncuri
emoţii şi tăceri
din fum si zgură
alungând culorile viselor
curg cuvinte
din dulce-ncercare
cu stropi de fer

pasărea iubirii noastre

pasărea iubirii noastre

a zburat spre infinit,

ai uitat, femeie scumpă,

că odată ne-am iubit,

ai uitat acele clipe

când în nopțile târzii

mă uitam mereu la lună

 și te așteptam să vii,

ce mai seri pline de vise

care s-au topit în timp,

Eu, clipa
M-am nascut intr-un ragaz de haos. Pamantul se oprise sa respire si atunci am venit eu. Apar cand sunt asteptata mai putin si schimb totul. Eu sunt cea care te ridica la fericire si te coboara in disperare. Nu o fac intentionat. Tatal meu e

Mesaj din Rai 
poezie [ ]
Poem spiritual 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2013-12-16  |     | 

unde sunteți…

Câte secole trecură, de când tu, Dacie sfântă,

Tu, cu Decebal în frunte, ai fost pe vecie-nfrântă?

Prin toate apele noastre de la munte pân’ la mare

Ne-am creat o soartă-n viață prin istorii milenare,

Printre Crișuri, printre Olturi, printr

Lumină mi-ai pus
într-o stea de aramă
pe curbura cerului
unde nopţile fug

pe văile munţilor ce înghit întunericul.

În dimineţi ce sărută izvoare
iubesc un arbore umbros
aidoma părului tău
în amiezi de jar
ce se apropie.

Aud în frunze cum păsările cântă

 Ne simțeam bine-acolo, noi,

 pe muchia de cuțit,

 în aerul rar, în lumina rece:

 priveam genunea,

 ascultam cum cântă!

 tu îmi spuneai: “se lasă noaptea-n părul tău!

 a venit clipa

 să-ți sorb otrava din priviri

 și fructul gurii, rubiniu”…

 și ne creșteau

Încă nu observ că pământul se-nvârte!
Posibil a fi rotund însă nu pare.
Cum au ieşit munţii ăstia din zare,
în locul lor au umplut cu apă ploile?
Să mă închin ca pământul mă are?
Nu am nici cui să mă destăinui,
n-am garanţia răului sau raiului…
trăind prin

Lumina iubirii 
poezie [ ]
Poem spiritual-religios 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2013-08-23  |     | 

La o pasăre cu aripile frânte
norii s-au ridicat prea sus,
nu mai înţelege ce rost au
ploile.

Când întâmplarea nimereşte la ţintă
cineva-i spune să nu se sperie
şi femeia cu ochii de smoală
bâjbâie prin întuneric.

Chiar şi abisul
are o punte deasupra
p

Când zilele n-au culoare

ne agăţăm pe-o ramură de gânduri,

întindem mâinile să prindem o aripă

din ce eram o dată.

Dar nuuu! Ce să mai prinzi, când ea

alunecă pe-o micuţă scânteie din noi,

care se gudură pe cordul nostru,

scăpărând cu spor

până când izbucneş

Trecatorule  gandeste ca viata este un vis

Nu e doar epitaf ce sta pe mormant scris

Ci este o reflectie la Judecata DREAPTA

Care doar Creatorul stie cand ne asteapta

De aceea ar fi bine sa nu aduni avere

Fiindca la un  moment dat  tot pe aicea piere

Iar tu