Blog

Demain est trop loin…. - Irina Lucia Mihalca

Traducerea - Gabriela Tudose

Des larmes bleues, le minuit s’est égoutté

Dans son silence transparent

on voyage vers les étoiles, c’est un appel,

Une nostalgie pétrie de la lumière.

Tout marche, sans s’apercevoir

Un vis îţi desenez

Timpul şi spaţiul ne separă. Prin inimă,

o poartă spre Templul Soarelui am deschis.

Întâmpini omul cu lucruri ce nu se pun

pe cântar – în unele zile eşti porumbel, în altele statuie.

Mereu intrăm în capcanele presărate în cale,

multe ave

sonetul dragostei

cu pielea ca a unei roze

înfierbântată de delir,

te număr prin întregul șir

al lungilor mrtamorfoze.

te saltă-n vis apoteoze

din Wagner sau bătrânul Will

și ca un vis între nevroze,

îți dăruiesc un trandafir.

de zbori așa în dans și cânt,

ne zbate

zaua oțelită

de lanțuri prea rupte

e obișnuință

sau dulce amară dorință

de fapte inapte

încă scânteie de trepte

de singurătate

dau foc la vorbe rebele

să-mi încălzească

dureri prea aprinse

de gânduri

zilelor grele

din fapte

sughiț

și culmea

e... noapte

oglinda spartă

câteodată mă afund în cuvinte ca într-o grădină

cu flori, le culeg și fac din ele balade și doine,

mă plimb printre crengile

cireșilor dați în floare, în această primăvară aiuritoare,

 vreau să mă agăț de o creangă, dar nu mă lasă mirosul

primul bărbat care m-a văzut fără hotare 
plânge pe dinlăuntru

el crede că poate trăi pe întuneric
cu cerul îngrămădit în pupilele dilatate

prin pielea lui s-a împrăștiat iubirea
ca o haină de foc în plină iarnă

și-a omorât visul cu sânge de porumbel

IUBIREA CE ARDE!

Iubirea ce arde,
Aruncă petarde,
În clipe bastarde!

Nu pierde nici o clipă,
Să faci totul în pripă,
De iubire multă risipă!

Fii mereu consecvent,
Să nu rămâi repetent,
În iubire să fii absent!

Sunt sigur vei reuşi,
Îmi vei mulţumi,
Cât timp

În camera mea se aud şoapte de tulpini şi cuvinte de imbold, se percep culori în mişcare, nimic nu se vinde dar nimic nu se dă gratis, floarea soarelui, o ştim cu toţii, e fidelă soarelui, îl urmăreşte cât trăieşte, pe mine mă urmăresc visele zi şi n

II

Minunea dintre noi era un curcubeu

O pajiște, un vis, de colorate șoapte

Dorință-nfiptă-adanc în orișicare Zeu

Spre cer nenumărate stele către noapte

Mi-ai dăruit minunea de-a renaște

De a te venera din nou, mereu

În cerul tău e toată ziua paște

Și jer

da, am fost eu
dar nu mai ştiu dacă sunt sau nu
prelungire din zi
ca aşteptare neîmpăcată
încurcată prin reverberaţii demult  
lângă toate porţile deschise
pe unde aş vrea să plec

de unde vin

până unde ajung?!!!
nici asta nu mai ştiu
ştiu doar că s

Ploaia a stat. Acum, bate vântul. Geamul face zid între foamea lui şi pâine... îşi spune: ’’Un pumn! (atât şi obstacolul dispare)...E uşor...un pumn...’’ Ochii minţii văd pâinea caldă ruptă-n dinţi şi mestecată cu lăcomie... Vede cum înghite mai mult

romanța celei care a plecat

pe acest colț de primăvară

se lasă umbra ta, târzie,

și vine-n fiecare seară,

să mă alinte, să mă-mbie.

în voluptoasa desmierdare,

alină leneș mâna-ți dulce,

ca o romanță-n depărtare

ce stă pe fruntea mea să culce.

mă uit cum pr

Licornii vin când mi se-adapă muza
În apele albastru de cobalt
Să-mi crească în tărie şi înalt
Ca isoscelului ipotenuza.

Când falnic întuneric se destramă
Şi-i înghiţit de zorii siderali
Iar noaptea se împrăştie-n fractali
Fantasme statice în hologramă,

E-

Sunt omul simplu de pe stradă,
Cum deseori am fost numit
De guvernanți când ies la sfadă
Cu glas peltic și gângăvit.

Dar simplitatea nu acuză,
N-a fost nicicând dăunătoare,
Cuvântul este doar o scuză
Pentru prostia voastră mare.

Când ești în fruntea

Nori vînturați, cenușii,

Aprinși de raze sîngerii,

Prevestesc, precum se spune,

Că urmează vremuri nebune

Și, în seara cuprinsă de vrajă,

Ghiurca a intrat de strajă

La cetatea Bologa, din deal,

Domeniul lui Mircea-n Ardeal

Lungi fuioare, toarse-n coșuri,

S

I

Era un asfințit, ca orișicare

Din infinitele căderi de șoapte

Când luna împingea de soare

Să tacă, ea să nască noapte

Când frigul începea să moară

Omătul să-l confunzi cu ghiocei

În aer nări pulsau a primăvară

Câmpia se albea încet de miei

Pe când pământ

CITITI ACEST ARTICOL SI CONSIDERAŢI CĂ TIMPUL A ÎNGHEŢAT , IAR VOI SUNTEŢI CONTEMPORANI CU EVENIMENTELE  CUPRINSE ÎN  ÎN ACEST RAPORT.

                Uite o mica lectie de  istorie, potrivita cu aceste  zile pe care  le traim cu emotie intensa! Es

iubito

faci palma căuș ca-n spicul de grâu,

beau apă din pumnu-ți cum beau dint-un râu,

privesc la părul tău galben și lin

cum curge-ntre pietre de-argint și rubin.

te mângâi cu mâna cum mângâi un mal

și coapsele tale sunt țărmul opal,

iar ochii adânci, f