Blog

Ne rătăcim

alergând

după umbre

și ne transpiră pașii

a nori de lacrimi

când nu le prindem

în gură

de ne e sete

de atâta amar,

ne pierdem

până și calea

spre fântâna

plină ochi

de zi

căzând în genunchi

la orice colț

de dulce

noapte!

03 03 2012

Ștefan Oană

înaltă, subţire şi fantomatică în ceaţa nopţii. Făcea câţiva paşi în stânga, cîţiva paşi în dreapta şi tot aşa, uitându-se în direcţia trenului care tocmai plecase. Se apropie de ea în intenţia de a o ajuta dacă era posibil. Imediat simţi în nări aro

La răscruce, gânduri se-ntâlnesc,

Emoţii, prin sine, dorinţele opresc,

Nebune adună din tot ce n-au fost,

Năluci, neastâmpăr, umblă fără rost

Himeră de vis pe frumoşi cai de foc

Dispare, apare cu neantul în joc

Vârtej prin mister, plăsmuire din toate,

Amin

dulci albastre mări

îmi țiuie prin goale vene

miros de zbor

de pescăruși stingheri

de sare, pește și de ziuă

născută prea devreme

îmi gâdilă prin nări

cu aripa prea albă

zborul de vis morbid

se-adună-n strâsă

de elixiruri salbă

nisip, mă-nchin umil

la fiecare va

Din oftatul tău răsare dorul,

Cînd dorința s-a aprins, ca jarul,

Mistuind inima încinsă – focarul –,

Aripile își ridică și-și ia zborul,

Dincolo, de unde gîndurile pătrund,

Să ne  cerceteze sufletele, profund,

Dacă poate trezi aici o iubire veche,

Ca să r

Fusese o zi de noiembrie mohorîtă, rece şi ceţoasă, conducea de câteva ore bune şi drumul spre Sibiu îl obosise. Se consola cu idea că mai avea puţin până la casa din Sibiu unde va găsi odihna atât de râvnită. Tot drumul îl încercase o oarecare stare

încă o inimă mai dați-mi

încă o inimă mai dați-mi,

am loc în piept și pentru ea,

în golul răscolit de patimi,

să bată ca o tobă grea.

în lumea care-și cere dreptul,

spre înălțimile solare,

nu pot slăvi  mereu cu pieptul

amarul greu care ne doare.

poate mi-

Odă ploii

În ploaie un sunet se simte,

În ploaie nimic nu te minte,

În ploaie doar norii mai plâng

Și doar ierburi picuri mai strâng.

În ploaie doar apa e rece

Dar ea nu persistă, ea trece.

În ploaie fierbinte-i doar gândul

Și tot ce te bate-i doar vântul.

C

Mi-am făcut

Mi-am făcut din viață un stilou

Și-am cernut un suflet pe hârtie

Mi-am făcut,fără nimeni să știe,

Din viață cerneală-ntr-un cavou.

Mi-am făcut din lacrimi litere de-o șchioapă

Și-am râvnit să plâng din ce în ce mai des.

Acum lacrimi pe obraz î

ce linişte…

Ce linişte suspectă-n univers

Arborii tac şi apele se-nclină,

Tăcerea îmbracă haina unui vers

Plutind pe aripi de lumină lină.

Ştiu că trăieşti, că sunt, că eşti

Şi-mi pare clipa fericire pură

Şi sorb azurul decantat în ceşti

Ca cea mai fermec

Seara, desuete

mă năpădesc cuvintele

vândute mai pe degeaba

unele slabe, alte, cochete

rubensiene forme concrete

în graba

de a-mi fi pe plac.

mă iubesc la buzunar

pe rând,

și nu-mi pare rău

oricum e gol....

dănțuim apoi toată noaptea

amor nebun, nelumesc

eu le ad

dacă moarte-ar semăna cu tine

o, dacă moarte-ar semăna cu tine,

cu brațe lungi, privirile blajine,

cu sâni rotunzi și umerii de piatră,

m-aș logodi cu ea la noi în vatră.

și de-ar umbla cum umbli tu alene,

de pașii ei eu nici nu m-aș mai teme,

dac- ar pri

Din vene roase de timp

Îmi crește din când în când

Doliul

Miroase înțepător a hoit de neant

Dulce acrișor, esență de

Negru

Vântul fluieră-n biserică

Vesel căci încă mai suflă în

Lumânare

Genunchii-mi iubesc

Aprig căderea cruntă de

Închinare

Iubesc timpul pentru

C

Constatare

 Pictăm iluzii
 în nuanțe de violet,
 care se pierd
 când lumina de la soare
 le mângâie discret....
 
 Căutăm vise
 pierdute-n nopți
 de nesomn,
 și le colorăm
 când copii adorm...
 
 Doar la sfârșit
 când adunăm
 iluzii și v

DIN DUMBRAVA DEZGOLITĂ...

Din dumbrava dezgolită,

După dealul dantelat,

Dulcea Doamnă despletită,

Defilează delicat.

Diafană, dichisită,

Discret, dansu-i degajat,

Din dumbrava dezgolită,

După dealul dantelat,

Din desaga-i dezmorţită,

Dând decorul deşteptat,

A revenit frumoasa primavara;
Copacii parca-s ninsi de-atâta floare;
Dorinti copilaresti, renascatoare,
Fac inimile noastre sa tresara ....

Iubire e în razele de soare,
Si farmec în a codrului fanfara,
Si visuri dulci în linistea de sara:
În cer si pe p

aplec lumea ușor la ureche

și îi aud vulcanii-n delir.

erup mult prea fierbinte

pentru atâtea suflete reci

învârt clipa cum se cuvine

în sens contrar impulsului meu.

bat frenetic toaca cu gândul

fredonând cuvinte de duh

sădesc lumânări deja arse

în inimi, p

aer cu iz de parfum

pe câmp musteşte a-nflorit

atingere caldă, a primăvară 

pe frunza crudă se prinde sărut 

peste tot 

curcubeie despletite-n culori,

diafan

emoţii ascunse în muguri

nuanţe de floare pe ramura verde

apar

dantelă uşoară  voal de petale

prinsă-n

Note rămase-n partitură

                               Alâcâsişhi tini calea...

   ama apa tutu aclo agiundzi

                    ( poem regăsit )

În palmă păstrez nufărul

            - efigie cândva dăruită -

ce-şi deschide, rând pe rând, petalele

- lumina