LERUI, DOAMNE, FLORI DE MĂR


Deschide gazdă portiţa
Şi primeşte-ne în casă,
Ţi-om aduce colindiţa,
De la străbunei culeasă.
Pune lampa la fereastră,
Cozonaci şi nuci pe masă,
Îţi cântăm colinda noastră
Să-ţi intre norocu-n casă.
O urcăm spre slăvi cereşti,
Cătr

Moş Crăciun bate la uşă , Scoate mâna din mânuşă Şi vă dă din palma lui Darurile Cerului Lângă brad şi lângă foc Să vă umple de noroc ! CRĂCIUN FERICIT!

Într-o clipă

de gândire,

pleoapele

mi se închiseră

când ochii-mi rătăceau

cu urechile astupate

să guste

plăcerea

netulburată

din ceasurile dulci

ale începutului… de zi.

 ŞI O METAFORĂ ÎI E TRĂIREA
ÎN SACRU SĂ VĂ FIE PULSIUNEA LA CEAS SMERIT DE SĂRBĂTOARE!
ALTARUL VOSTRU SĂ AIBĂ INIMA APRINSĂ ŞI PACEA SĂ VĂ FIE MUMĂ
LA CEAS DE NAŞTERE ÎN MIR DE APĂ VIE ŞI-N IESLE DE POEMĂ!

ZORII CARE ŞOPTESC

printre falangele gân

Într-o curiozitate

plină de nelinişte,

încântător de absurd

cu o gândire liniştită,

se supunea schimbării

ce se apropia de panică.

Din ciclul  <Farsele soartei>

Mi-a mai jucat o farsă soarta – hoață –

Și-n Galați mi-a tăiat o felie din viață;

Alături de alți tineri, din țara toată,

Viața ne-a naufragiat aici , laolaltă.

Încercam vieții să-i aflăm rostu’,

Începând cu un sărut la pop

Sunt ţara, sunt muma

şi alăptez şi adăp turma.

A fost un an ars – flămând –

De ţâţe-mi trag puii – pe rând –,

dar a secat izvorul – demult –,

ce fremăta cu unde-n tumult.

Mă muşcă , cu ciudă, – urlând –:

Altă mamă vrem – curând!

Dinţii de lapte se fa

Zumzet de cuvinte în vorbe au făcut
mistice trăiri ale solstiţiului de iarnă,
noaptea-n sine prin care am trecut
încă o apocalipsă o răstoarnă.

Sunt orele de teamă lipsite de nervuri
ca nişte frunze ce nu mai vor să cadă,
vorbe străine nu mai au loc în gu

Niciun cuvânt. Clopotul bate la ora exactă,

în palmă am adunat dimineţi ninse în Ajun de Crăciun,

două, trei s-au furişat spre apus,

dar ninge – taina sfârşitului spre început.

S-au despletit stelele de atâta tristeţe în fâşii de dor,

am lăcrimat pe ziua

Mi-e frig. Îmi încălzesc degetele cu versuri

ce caută “gaura neagră” a destinului

ţesută de anii şovăitori în drum spre bine,

ici-colo, câte o stea adusă de cei Trei Crai

colindă, la ceas târziu, lacrima de mir.

Zăpezi, numai zăpezi mi-au troienit sufletu

In seara de Crăciun, troienită pe zăpada amintirii, vreau să fiu doar cu mine, să port un dialog cu străina, să mă lămurească de ce stelele înfrumuseţează noaptea iar eu, aruncată pe ferestra vieţii de către un Destin potrivnic, nu pot lumi

O prietenă m-a întrebat ce aştept de la Moş Crăciun, de la iarna ce se lăsă peste mine în rafale, de câţiva ani. Nu ştiu ce să-i răspund, luată prin surprindere, îmi întreb inima ce bate asemeni unui ceasornic ruginit de timp. Prietena mă îndeamnă s

De la buric și mai în sus

infinitul se destramă

sub puerilul nostru fierbinte

în mii de infinituri mici și dulci

multicolore de curcubeu cu început

dar fără cădere spre cer

neînfipt în desțelenire.

probez ziua de mâine

cu ochii închiși

și îmi e clară.

apucă-mă

Hainele străzilor târzii

miros rânced, a septembrie.

ca un déjà vu de ploaie

cu blana zbârlit ruginie.

Atât de frumoasă a fost

toamna iubirii noastre

încât s-a casatorit toată strada…

acum se divorțează.

Mi-e umedă ziua și scurtă

plină de picuri gri cald

înf

Într-o stare de nelinişte

al unui entuziasm nestăvilit

minţii tulburate

de un imbold grozav

înnegrit de vreme,

aruncând priviri întrebătoare

unui chip  sever

într-un amestec

de patimă înverşunată

a invitaţiei la sarcasm,

uitată de timp.

O clipă

de gândire

într-o voită

amăgire de sine

cu paşi zoriţi

de-o calmă

indiferenţă

în revărsarea…

de cuvinte.

PRAGURI  DEASUPRA  PROFEŢIILOR

în jurul ninsorilor

de la capătul gândurilor

înfăşor fiori licitaţi la capăt de pod

întrebările forfotesc pe deasupra genunilor

malurile iau formă de altar

ca să deşir din iluzii rugăciunea

trag cerurile

în dosul genunchilor

fa

tata a murit într-o noapte de joi spre vineri

aerul greu amplifica teama
sub cerul atât de rece şi negru
se prăvălea ca un bulgăre lumina
adâncind disperarea

undeva s-a produs o greşeală

copilul din mine nu înţelegea de ce
toţi oamenii îmbrăcaţi în negru ş