Blog

Ca un semn de întrebare

Un licăr în orizont nemărginit

Zâmbet oglindit în rouă de floare

O lacrimă mirată în infinit

Dragi, încruntați ori zglobii

Negri, căprui, albaștri, pustii

Umezi ori chirciți de durere

Încrezători sau plini de himere

Ochii, iubite fe

Noaptea unei femei
e o plimbare călare
pe potecile pădurii fără arbori
pentru cules de fructe.

Nici calul nărăvaş nu înţelege
se lasă domolit de efort
şi se hrăneşte cu iluzii.

Femeia e o noapte cu stele
care se sting şi se aprind
după alte legi.

E atât

Simt îngenuncheri peste tot

Oare ai uitat zborul curat

Ori țărmul înot ai pierdut

Ce-n gânduri mereu se tot zbat

Nu-ți feri, caldă privirea

Oare nu vrei să mă mai vezi

Nu uita acuma durerea

De-n iubire tu crezi.

Handicapat dau din pleoape

Te simt în stânga

Plecă şi încă era sub imperiul stării de vrajă care-l copleşise cât fusese în vizită la acea misterioasă doamnă. Ajunse în sfârşit acasă, băgă maşina în garaj şi atunci văzu că pe bancheta din spate valijoara cu cadoul pentru sora Clarei. Zâmbi gândi

ce greu îmi e

să mor în lumânare

ai stinge roșul foc

ce de sfârșit mă doare

ai rupe legăminte

de nori să nu mă ardă

cu ploi mult prea acide

soare să nu mă vadă

de ai simți durerea

m-ai răsări un pic

firească-ți va fi vrerea

născută din... nimic

de m-ai iubi

te

LA MULTE ÎNTREBĂRI…

La multe întrebări avute-n tinereţe,
Mult mai târziu le-am găsit răspuns,
Fiind ceva mai înţelept la bătrâneţe,
După ce drumul vieţii l-am parcurs.

Au mai rămas destule nedezlegate,
Enigme vor rămâne-n veşnicie,
Un om oricât ar învăţa,

surd

lipsit de fire

bezmeticit de leacul scheletelor albe

cenușă de trunchi rănit

în sunete nomade

te urăsc cioată plouată de griji

scânteie cazută pe cruci de zăpadă

pumn stelar

iată

ispășesc propriile-mi gânduri

prinse în rană de mucegai

crescut de amorțir

http://youtu.be/Dy17MCGJzwQ

Iubito, ne-a fost dat să fim

Tu val de râu, eu val de fluviu,

Sub tunet să ne risipim

In ploile ce curg diluviu.

Şi sub rostogoliri năuce -

Talaz în spuma de ocean,

Ca două suflete pierdute

Să vălurim către liman. 

Apoi scăpaţi din încleştarea

Potopului în

Intre file de carte...

Doar poezia mi-aduce alinare

în sufletul atât de pustiit

e calea ce-o prefer s-alung durerea,

anestezia dorului nestins

Doar poezia îmi dă viaţă

prin ea respir, întineresc

e drumul meu spre mântuire,

Edenul pe care-n miez de noapte

cu ochii minţii îl visez

Dar vântul din văzduh

În palme ți l-aș coase

Să-mi multumești de sus

Cu volte de mătase

Eu să mă bucur de abis

Nici foc nu pot să fiu

Dar ti-aș aprinde dorul

Drumul să-ți fie viu

În flăcări arză-ți norul

Să mă visezi târziu

Izvor nu mai țâșnesc

Din pietre pre

În zile clipele fericite se succed
acoperind oraşul amorţit.
Seara, căzută de pe acoperişuri,
havuzurile rătăcite de îndoieli,
casa barocă în care a intrat femeia
cu teamă în pieptul bombat...

E o tăcere pe faţa trotuarelor,
e o trăire între gri şi cea

Dinspre durere vin semne magice,
licorni albi şi dragoni albaştri.
Să extrag spinii din piept
rostind un descântec de plumb,
care despică cerul cu turnurile înalte
sub care un giulgiu de stele
acoperă infernul? Dante doarme
pe un catafalc de nisip...

D

Nu-mi pot închipui
cum pot agăţa gândurile
de tavanul cerului,
fără să bat un cui
pentru siguranţă...!

Poate mă ajuţi tu;
ai visele deasupra capului,
prin păr se războiesc norii
şi din ochi îţi curge
un râu verde.

Uimit te privesc
şi nu înţeleg
cum pot

Mă bucur să descopăr poezii frumoase, scrise cu sufletul.

timpule

ce se-ntâmplă, timpule, cu mine,

tot mereu mă-mbătrânești, cu anii,

în clepsidra vremii care vine,

am din socoteli numai pierzanii.

părul tinereții deja s-a albit,

a căzut argintul cerului pe el,

ridul din obrazuri mi s-a adâncit,

nu poți să mai st

Imi este dor....

Îmi  tare este dor  
de locul unde m-am născut  
de casa dintre pomi-n floare,
cât timp d-atuncea a trecut,
câmpul plin de lăcrămioare
și mirosul acela plăcut
de cozonaci rumeni  la culoare,
mi-e dor de locul und-am crescut....
 
C