Ceea ce există cu adevărat
nu poate fi comparat,
nici cumpărat
ceea ce poate fi
atins,
mirosit,
gustat,
nu există cu adevărat
adevărat este numai cuvântul,
când îşi cere dreptul la naştere
întru aşternere pe zăpada hârtiei
şi a mieilor
adevărat este doar sângele

Doar dacă…

mi-ar lipsi o inimă

-cea din stânga-

mi-ai da

un ticăit în plus

pentru veșnicie?

Infinitul

nu ne așteaptă,

trece fără virgule

și fără zăpadă.

Dar dacă…

n-aș avea un zbor

mi-ai dărui

o pana fermecată

să planez rotund

în dublu de spirală?

Sau…

hai să opri

De ce au pasarile aripi?

Sunt atât de singure sus.

E prea mult cer… și frig

Pentru un singur zbor.

De câte strigăte e nevoie?

E multă liniște, lină în jos.

Prea multe cuiburi… goale

Pentru un singur ou.

Văzduhul

E doar o singurătate

Pictată frumos în albastr

Fir-ar să fie domnilor de poezie

nu-i decât o rană care mă descrie

Costel Zăgan, Distihuri rebele

Zi mohorâtă, ploaie, vânt,

Au stat în casă până-n seară.

Ploua în gânduri și-n cuvânt

De nu-ți venea să ieși pe-afară.

Dar iată! Ploaia s-a oprit,

Iar liniștea ușor coboară.

De stat în casă-au obosit

Și veseli au ieșit afară!

Pomi, iarbă, flori, păreau ca

imn închinat femeii

am adunat în suflet temple,

să te-așez, femeie,-n ele,

ca lumea să te contemple

sub vraja ploilor de stele.

sub arginturi de zăpadă,

chipul tău eu mi-l apropii

ca o lume să te vadă,

în marama dulcii rochii.

peste geana înserării,

sub arc

Tu vas frôller ton étoile! - Irina Lucia Mihalca
Traducere: Laura Lucia Mihalca

Quel destin est préparé à l’homme?
Nous allons sur des alées inconnues au long d’un temps qui
Coule et qui cesse, en s’arretant fatalement à l’instant,
Quand fougueusemen

O frunză purtată de vânt

Iubirea şi moartea!
Singura moarte dulce este din iubire,
în rest nimic, toate implică un ritual şi uitare.
Iubirea nu există,
există doar o continuă căutare a ei!
Un vis, în rest, suntem pe-aproape
sau doar e în noi,

Dacă sufletul îţi cântă
partitura vieţii-ncepe,    
e o partitură sfântă,
ea, iubirea o concepe.

Fără ea am fi afoni
în al omenirii cor,
trişti şi singuri pietoni,
într-un anonim decor.

Dragostea e înrudirea
omului cu Dumnezeu,
sacrificiu, dăruirea,
fascinant

   ( Anul 1848)

Buciumă, din deal în deal,

C-a-nceput sfada-n Ardeal:

Din Brașov la Satu-Mare

Se păruiesc cu-nverșunare,

De nu mai știi care pe care,

Punînd la grea încercare

Frăția între popoare

Și-au pus pușca în cătare.

Budapesta vrea, bag-samă,

Să ne fi

eu sunt poetul plin de vini

eu sunt poetul plin de vini

ce doarme pe- un covor de crini,

veniră toți și mă speriară

și-mi arătară câte-o gheară.

pierzându-și neputința-n nori,

ei cred că sunt nemuritori,

îmi bagă gheara-n corpul crud

și eu mă fac că nu-i a

Multumesc frumos pentru urari si, va astept de la ora 15:00 cu povesti ...  pe www.prodiaspora.de  si ...  la Covasna ,  cand doriti D-tra ! 

Să fi văzut pe cineva plecat
deasupra strălucitoarei candele de zăpadă,
dedesubt cenuşa-i înflorind ghiocei!
Poate doar un Elf
să-l ridice din cenuşă
ca o pasăre Phoenix.

Privind marele drum de foc
şi Dumnezeu a plâns o clipă
fără ca nimeni să-i invoce nume

elegie la început de an

În vechiul țințirim din sat

Mai trec adesea când și când,

Aud un bocet revărsat

La crucea mamei pe mormânt.

E vocea-i dulce de Florii,

Când muguri fragezi dau în floare

Și îmi spuneai, mamă, că vii

 Să mă întâmpini pe cărare.

Hai, v

Căldura îl leșină și setea nu-i dă pace

Iar la fântână vede găleata picurând.

E sus, să bea de-acolo măgarului i-ar place!

Se suie pe fântână cu răcorosu-i gând.

Dar vai! Căzu-n fântână! A început cu groază

Să strige-n limba lui: - I-aa i-aa! cu spor.

Stă

Când umpleam golul viorii
cu sunetul înalt al cuvântului
am surprins femeia la mal
în corăbii cu drapele la catarg,

până ce hrana din peşti aurii
ne lasă ameţiţi de miros
cu privirile la lucirile nordului
de la fereastra nopţii ucise.

Prinsă între mâini
emo

Culori...