Blog

Peste ieri

a căzut, albă mireasă, luna

imperturbabilă și rece

mugur de nou, mâine.

legăn, făra suflare, la piept

șoaptă bufnită în lacrimi

să se usuce crunt

și focul din sobă.

mân vântul spre aripi

poate îmi umflă umblarea

zorii oftează, timid

a noapte mult p

Ploaia iubirii cade torenţial

din cerul plumburiu

părăsit de stele

peste sufletele noastre

ascunse sub voalul tristeţii

Ne atinge inimile vrăjite

care simt nevoia

să se îmbăţişeze

într-un dans ameţitor

sub mângâierea

dalbelor flori de măr.

Ploia iubirii e în

Zi minunată

Mă scald în tine, zi de primăvară!

Te văd, te simt, te pipăi, te miros,

Întorci spre mine zâmbetul de-afară

Şi pentru asta-ţi mulţumesc frumos!

Cu adiere caldă-mi mângâi trupul,

O blândă alinare simt… Cât te iubesc!

Aşa, aici şi-acum să fiu to

În căuşul blând al lunii

mi-am ascuns în zori speranţa,

să nu vadă, viaţa hoaţa,

cum de dor îmi saltă sânii!

Cum străbat calea lactee

să ajung în paradis,

să-mi trăiesc nebunul vis

în parfum de azalee!

Îmi înalţ în joacă scări,

ca să urc apoi la stele,

şi în

Lumea poate fi luata ca atare

Din ce unghiuri crezi ca iti convine;

Nu-s cazut in cap ,doar ti se pare :

Tu te uiti de jos in sus la mine...

Din pacate,vezi la varful tarii

Oameni ce spun ca le stiu pe toate,

Dar ne-au dus la culmea disperarii....

Aia sunt

Sărmană frunză rătăcită

de vânturi smulsă timpuriu

unde alergi, așa grăbită

pământul nu mai este viu

Nici tril, durere, nu recită

lumina-n nori a înghețat

iar rădăcina-i obosită

fluturi din aripi nu mai bat

Uscată-i liniștea și cade

în tunet mut și înfundat

A început o săptămână magică,divină
A patimilor mântuitorului Iisus Hristos
Ne  pregătim curaţi să luăm lumină
S-avem măcar un gând mai luminos
 
Se-apropie şi clipa împăcării
Cu inima fierbinte să iubim
E- aproape Învierea, clipa purificării
Să-ncercăm mai

Singurătatea

perfidă și rece

ca o amantă frumoasă

dar leneșă

nu-mi sterge praful

mă tace a plasă de păianjen

prin colțuri uitate de timp

și-mi murdărește pașii

cu lipsă de desprindere

îmi cântă trist și plânge

să nu o înșel cu primăvara

liniștea ei mă strânge d

        Se-nvăluie pământu-n zorii-nrouraţi ,

        Împraştie grădina suav parfum de crini

        E ziua ta iubito şi-n ochii tăi senini,

        Ochii mei privesc - de drag cutremuraţi…               

        Îmi răscoleşte trupul

 Va doresc ca aceste ramuri sa va  poarte noroc !!!tuturor  !

Floriile

"Intră-n Ierusalim Isus-
Unicul Fiu al Celuia de Sus-
Primit de flori : de Crina,
De Sulfina,
De Roza,
Şi Mimoza,
De Margareta,
Şi dulcea Violeta;
Brânduşa şi Ortansa
Nicicum să scape şansa.

Duminica Floriilor este primul praznic imparatesc, cu data schimbatoare, din cursul anului bisericesc. Floriile este sarbatoarea care ne aminteste intrarea triumfala a Domnului in Ierusalim, inainte de Patimi.
 

Trebuie să-mi fur silabele
ca pe nişte mere
din pomul interzis.

Dincolo de cuvinte
apare aburul unei muze
în chipul unei femei

ca şi cum bănuiesc la ea
poezia
ascunsă în trup,
o caut.

Trecerea peste obstacol
este ademenirea,
şarpele
care mă păcăleşte,
î

Mai stau şi-acum cu ramuri de finic în mâini,

 haina îmi pun pe colbul din cărare.

Aştept să treacă Cristul şi pe-aici,

pacea să-i simt

şi -n suflet să am soare...

Mai văd  asinul gârbovit

ce duce-n spate o povară sfântă

şi strig

sfânt ,sfănt e Domnul Savaot

A fost odata o fata de imparat, care era tare mandra si plina de sine. Cat era ziua de lunga, nu se ocupa decat de ea insasi si uita sa mai priveasca in jurul sau.
Intr-o zi, o raza de soare i-a atins parul si inima si a induiosat-o, facand-o sa obs

adiere din tine adună-mă toată în mâini
curge-mă peste tot
rouă
pe câmp
apoi
din verdele crud
cu sete de aer curat
spre înălţimi prins la colţ de pisc
s-ajung
albastre gânduri
ploaie din ele
să mă împlinească
doar prin ochii tăi la fel de senini

aco

    DESTIN

Sublimă pedeapsă
Doar, stropi de iubire
Ce ajung -n suflet
Si apoi ... dispar in nestire.

O clipă de durere... si de fericire
De dor presarată
In noaptea visată.
Privesc neâncetat, destinul uitat

Lacrimi venite din cer
Tot mai adânc sper,
Sa renască

Ticăit de ceas murdar
De a timpului corvoadă,
Bate parcă milenar
Orele trase de coadă.

Somnu-i viu, ochii deschiși
Luna nu-i dar e lumină,
Caii cerului închiși
Tropăie fără surdină.

Umbre goale-s pe tavan
Şuşotind îmi calcă nervii,
Cad silabe pe divan

 Ce dor nebun mi-alungă și liniștea din gânduri,

Când blânda inserare îmbrățișează zarea,

Aș vrea să-mi strig în taină iubirea printre rânduri,

Să-ți spun că tu în vise mi-ai adus iar culoarea.

Ce dor nebun mi-alungă și visul de sub pleoape,

Să-mi pună-n

 Din netimp am venit să te caut pe tine, 

 Printre sori și luceferi rătăcind îndelung,

 Biet hoinar pribegind ca și dorul din mine, 

 Cu speranța făclie, la tine s-ajung. 

 Te-am pierdut printre clipe, netrăind uneori, 

 Ascunzând amintirea în absențe d

 mai știi tu, toamna-aceea când visele foșneau, 

 atingeri diafane în șoapte de mătase,

 când numai trubadurii în noapte ne cântau, 

 stârnind nemărginirea, în clipele rămase.

 când agățam în ramuri speranțe aurii, 

 neparguite încă de soarele tomnatic