Blog

Frauda sentimentală e

Când îți fur tălpile

Să nu mai alergi

Pe spinarea-mi

Frântă.

Furt calificat de cord e

Când iau prizonier pulsul

Și ți-l suflec ud

Mâneci fierbinți

Peste suflet.

Uitarea e

Delapidare neuronală

Stoarsă premeditat

De sânge plin

Despre tine.

23

N-am
dreptate

Un procuror
un avocat
un judecător

Şi
bineînţeles
un poliţai

Pun
la cale

Justiţia nereperată
a
poporului român

Şi
cum
spuneam

Adevărul trece
minciunile
rămân

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale

Doruri strânse-n cerc, ispite,
Umbra deghizată-n trup
Tot mereu îmi poartă urma,
Din înalt să nu mă rup.

Se dezlănţuie mirajul,
Sparg zăgazuri şi încerc
Să prind stelele cu mâna -
Care au scăpat din cerc.

Doar luceafărul de seară
(Mult mai dornic de-o

Craciunita mea are trei luni si îi merge foarte bine pe balcon.

LACRIMI DE ROUĂ

Mai lasă-mi clipa
însetată de cunoaştere
floare prefăcută-n 
fructul de comori
din taina unui vis
inocenţa copilăriei
păstrată în torentul vieţii
lacrimi de rouă
în patimi de dorinţe
ursită scrisă-n stele.
Voi continua să aştept...
jocul nu se te

http://martinmaia.blogspot.ro/2013/01/ion-ionescu-sonet-fara-rima-lectura.html

cel care,

pe pragul nopţii, începe

să scrie poezii

e-un suflet generos

nici n-ar putea să fie       

altcumva                                                          

deschide larg fereastra

şi le dă drumul…                                                

Păi a fi român e o meserie tare faină
eu mi-am dat pe ea chiar ultima haină

Costel Zăgan , Distihuri rebele

Nu îmi mai rupe norii

În reci fâșii de gheață

Nu-mi da otrava-ți caldă

Drept ceai, de dimineață

Nu-mi bate fânul verde

Otavă fără grâu

Și nu mai plânge drastic

Lacrima nu-i un râu

Și nu-mi mai rupe glezna

Când Dumnezeu nu vede

Dă-mi dulce acuma bezna

De-n tin

Viermii închiși

În lanț

Evadează fluturi

Înăuntru de suflet

Spulberat.

Pământul răsare

Doar gânduri

Cu gâtul lung,

Triste lebede

Albe.

Soarta desenează

Dantele uscate

În noroiul uscat

Al mâinilor

Frânte.

19 10 2012

ȘTEFAN OANĂ

Roadele pomului cunoaşterii erau

 “frumoase la vedere şi bune la gust”

dar  în miezul pomului

se cioplea Crucea

în centrul Crucii,

inima omului - altă cruce -

Când cunoaşterea

se va topi în Cunoaştere

taina

va deveni transparentă

şi în crucea inimii

din centr

ACUSTICA UNEI DIMINEŢI

să încep

dimineaţă în lume

am întrupat raza de soare

pe colţ de stâncă

înaintez

îmbrăcată doar în privire

alunec goală 

deasupra materiei cu ecoul

în palmă

ca un măr înflorit

albul

sapă dimensiune

de taină şi candoare

efemerul trage cortin

Uneori soarta pare  nedreaptă

crucea ce- o purtăm atârnă greu

cu lacrimi de sânge urcăm Golgota

inima cedează obosind şi ea.

Uneori suntem ca frunza pe apă

neputincioşi ca o pasăre rănită, căzută în ţărână

puţin sunt aceia cărora le mai pasă

de durerea sem

.

Argint viu

Se va îndepărta de drumul vechi ca de o piază rea
punându-se pe sine
partea lipsă a unui echilibru.

Deasupra
zideşte ce nu se poate zidi,

când se ţese intunericul şi ţâşneşte lumina
pe care n-ai ştiut-o vitează,
de va zbura din tine o pasăre

limba de clopot
sprijinită-n păianjen -
case-n ruină

Iubite

Aprinde scânteia divină

În ochii ce cu dor te privesc

Să pătrundă  măiastra lumină

Tainica iubire în suflet s-o gasesc

Dăruie-mi puritatea gândului

Depozit cast de sentimente şi idei

Prana cereasca din seva infinitului

Să o transformi în jar şi în sc

Îmbrățișez întunericul

Cu liniștea vorbelor tale.

Răsar stele.

Albul e culoarea

Cea mai pură nonculoare.

Și-mi zâmbești.

Buzele noastre împart cerul

În nori și albastru.

Azi nu o să plouă.

Nici mâine nu

Decât dacă vrem să dansăm

Uzi până la suflet.

Ne zvâcne