Blog

Ai avut grijă

să ștergi bine lama

ca moartea să-mi rânjeasca

de dincolo de fierul rece

oglindit în miez de zi

Un pic chiar ai ținut la mine

punându-mi la genunchi

un coș cu puțin fân proaspat

unde să-mi cadă clipind

gândurile pline de roșu

Șina pe care alune

Un cântec, la fereastră, de hulub
deschide cerul ca o floare;
Şi-n suflet izvorăşte-un metru cub
de verde crud şi de culoare.

Se-aud dureri de naşteri prin copaci;
foşnesc prin ramuri ochi de muguri
şi mişună prin ţarină gândaci
în dorul brazdelor de plu

sfâșie-mi oarbă căderea

de ea în genunchi

să nu mai suspin

rupe-mi vraja

sfărâmă-mi durerea

lovește-mi plexul

puternic, din plin

lasă-mi doar roșie

dâră prin palmă

să mângâi plângând

ce n-am avut

din lacrimi fă o solie

și află tu drumuri

ce n-am avut de trecut.

2

LÂNGĂ IZVOR

Într-o zi când am să mor,
Mă veţi găsi lângă izvor,
Pe Groapă, la Şipoţel,
Să simt miros de dediţel.

Să fiu cu sufletul curat,
De un sărut tot însetat,
Chiar fiind lângă izvor,
Va fi vremea ca să mor.

Dar nu voi plânge nicidecum,
Căci am parcurs

Apreciez fiecare gest şi fiecare faptă ce vine din suflet … iubesc din suflet şi adevărat, fiecare om ce îl am aproape …iubesc să fiu om cu oamenii …iubesc să ofer şi să primesc înapoi fără motiv …fără ascunzişuri …iubesc să fiu eu aşa cum sunt …iube

Gândeşte, iubeşte, priveşte acum

O lume de haos durere şi scrum                                                                                        

Din ceruri veghează lumea de jos                                                                    

Pe margini

de noapte

presari vise

fără timp

sămânța răsare

mult prea adânc

fără pământ

lutul atâta de galben

are nevoie de mână

să se usuce

în formă de sete

valuri ucid

revoluția

pe dinăuntru

încuie te rog

iubirea

pe viață.

23 03 2012

Ștefan Oană

http://martinmaia.blogspot.com/2012/04/ion-ionescu-frunza-verde-lectura-maia.html

Cum stai între poeţi în gestul tandru
De patimaşe şi ispititoare,
În ochii lor se vântură o boare
Le fuge prin cuvinte un puiandru.

Cu gândurile duse după muză
Te-nalţă cât o noapte pân’ la stele,
De dragul tău au răbufniri rebele
Îşi caută-n mister o

Doar pentru tine divină iubire

Păstrez clipe unice, de fericire,

Călătoresc în fiecare noapte- n vis

Să te-ntâlnesc acolo-n Paradis.

Adorm târziu cu tine-n gând

Nu vreau să te mai văd plângând,

Cu zîmbetul poţi norii să-i alungi,

Tristeţile din zilele ploi

în fața morții

e demențial

încât trăim efervescent

cu frica în sân

lovim implacabil zorii

cu fruntea ochilor deschiși

inconștienți de cadavrul

zilei pierdute de ieri

rupem bilete efemere

la spectacolul tern

tragicomic și

fără happy end

înfulecând iubire

pe pâi

pastorală

cântă amurgul fluier de stele

ape de munte-mi sună-n urechi,

plouă lumina dragă pe ele,

plaiuri de vis, plaiuri străvechi.

suie încet poiana de brazi

cârd de mioare cu mieii jucând,

vin din istorie  până azi,

înșirate mioarele-n rând.

născute din

viață mlădioasă

cornul lunii strâmb,

a căzut pe câmp

taler de argint

printre mărgărint.

lasă-mi-te, lasă

viață mlădioasă,

peste timp de dor

ca floarea-n pridvor.

seara în pădure,

la cules de mure,

adiind răcoare

în apus de soare.

seara pe vâlcele

 să culeg la

Sunt inspectorul Mircea Rugină
Şi vă fac un control de rutină.
Sunt şef la resortul juridic
Şi-mi bag mâna şi pe la „economic”.

O samă de vipuri, de-aici duse,
Au ajuns sus, -sus-puse-
Aici ,eu, le fac treaba urâtă:
Adun pentru ei dijmă-mită.

Aşa mer

durerea moare

între două cuvinte sfinte

timp prea scurt

nedezmeticit

lacrima se evaporă

strivită în ochi târâți

pe ziduri reci

de amintiri

liniștea ucide cerul

cu tunet tăcut

de cădere

pe gânduri

ruga nu e decat

lacrima de sânge

căzută-n genunchi

spre uitare.

21

E iarăşi primăvară

totu-i înverzit,

o ploaie rece

cade fără încetare,

natura-i în delir

Anotimpul iubirii,

ne retrezeşte la viaţă,

sângele clocoteşte

de atâta dor,

flacăra speranţei

reînvie...

Acum şi vîntul bate,

nemilos doboară

dalbele flori de măr,

strivite c

Focul nu arde decât

resturi, uscate.

nu fugi de el

dacă ești verde.

Apa iubește lacrimi

ude, sărate.

nu plânge

dacă nu ești val.

Cerul nu e senin

fără soare.

aprinde viu

nopțile albe.

Iubește durerea mult

și căderea în rugă

îți va fi

lumină de foc

apă în clocot

ce