De-a lungul leneşelor

ore de-ntuneric aşternute de vreme,

razele dintr-o schiţă stângace

a răsăritului de soare

desenau un dreptunghi de… lumină.

Şi azi, sunt amintiri

Pătrund în raza blândă de lumină

Al gândului neprihănit altar

Descopăr taina inimii prea plină

De dulcele fior ce pare solitar

Adâncul sfânt şi ne-nţeles

Al zbaterilor  mele delicate

Ţîşneşte azi din firul şters

Din amintirile demult u

gânduri de  iarna

o frunză bate galbenă-n fereastră

semn că toamna pleacă din livezi,

vântul printr-o pasăre măiastră

ne-anunță  viscole și cu zăpezi.

zarea-ntreagă tristă-mi dă fiori

viscolind în gând numai tăceri,

moare încet lumina printre nori,

coborân

În palma mea este clipa
cu arome de primăvară
şi culoarea ochilor tăi, 
descântaţi cu iarba fiarelor 
în vraja nopţii
luna îşi ascunde privirea 
sub veşmântul de stele
iar privirile ard ca o torţă
în valurile tăcerii.
Zâmbetul se desface în două
şi se prelinge

Închis

în camera depărtării,

singur,

cu voce tare gândeam

să câştig timp

să am răgazul să pregătesc

viaţa alături de fiinţa aleasă,

să fie un repaus fără sfârşit,

un calm animalic,

o lungă siestă la soare.

Unde să mă adăpostesc

din vâltoarea viselor rebele?

Cum să mă apăr

de valurile furibunde,

atât de grele?...

Cu privirea prin spaţii,

sub albe şi mari constelaţii,

urc pe fir de Luceafăr

spre zarea vastă.

Văd cum Tu, Izvorul Vieţii,

Tu, Biruitorul morţii,

într-

las cerul

să-şi despletească ploile asupră-mi

las fulgerele

să cadă în jurul meu

şi accept

că unul mă poate nimeri

nu îmi astup urechile

când tună: e un avertisment…

toate

sunt un mod

de a mă lua la trântă,

sperând

că înfrângerea mea

va fi victoria

îngerului!

În timpul acesta,

al tihnei celei mai desăvârşite,

dacă, îţi impui,

poţi să adormi,

trebuie doar

să mai aştepţi o zi,

încă o zi

şi încă o zi

din închisoarea depărtării,

să fii liber.

 Suflet umil

 frumos

 închis în lemn

 de abanos

 sculptură vie

 de om bun

 în lemn de

 indian nebun

 ai zâmbet gratis

 pentru toți

 ne faci un vis

 din albe nopți

 ești un OM bun

 prieten drag

 suflet frumos

 închis în lemn

 curat

 de abanos.

05 08 2012

 ȘTEFAN OANĂ

pașilor tăi

că au știut

ce să umble

nu în genunchi

ochilor tăi

pentru căutarea

asiduă de clar

pe dinăuntru

buzelor tale

că au incantat

tremurând fierbinte

rugă pe de rost

mâinilor tale

că au sfârșit frumos

încătușându-mă

spre cer.

MULȚUMESC CĂ EXIȘTI CRI....

03

  Îmbrăcat la patru ace, cu rubinul inelului strălucind pe degetul mic, a aruncat flegmatic zarurile pe masa de joc . Nu-i păsa de rezultat, era un simplu joc. Rutină.

Într-un colţ, retrasă şi timidă, necunoscuta nu îndrăznea să ridice ochii, nu se af

călăii lumii
au nevoie de gâturi tinere şi de eroi
își lustruiesc continuu securile
și așteaptă plictisiți ceva - altceva
ajutorul de şomaj este infim
în raport cu un cap important căzut fără vină
moartea nu mai este ireversibilă de vreo două mi

Părea

că nu mai aveam

forţa fizică

pentru a mă înălţa puţin,

deasupra acelui vid

pentru a realiza

cel putin ameţeala,

abrutizarea

că timpul zboară.

Uraganele înalţă-n noapte
Valuri uriaşe, să le poarte
Spre insule cu doruri zdrobite
În inimi rănite de Afrodite.

Se năpustesc hienele nopţii
Să spargă talazurile sorţii
De ţărmul nebuniei noastre,
Cu ceru’-n zările sinistre.

Împrăştiate în mii de stel

Mă prefăceam

că dorm

aşteptând săruturi,

săruturi ca acelea

pe care, altădată,

buze de sfinţi

le dădeau… muribunzilor.