Coborase printre dealuri, puţin înspumată, iar acum uşor levita la o palma lângă poteca, pe care alergam ,noi ,copiii. Toţi eram dornici să o atingem, să ne răcorim. Apa râului Vedea, la noi în satul Păuleasca, pe malul drept, era limpede şi cristalină. Ne-am apropiat de o plajă mică de nisip cald, pe alocuri fierbinte şi alergând, am început să ne dezbrăcăm în fugă, nerăbdători. In dreptul fruntii, al coastelor si-n josul pantecului , stropii de apă, ne trimitea răcelela plăcută a apei! O răceală nobilă!
M-am cutremurat puţin şi am pătruns gol, rapid, aproape alergând în apă . Curând era aproape până la piept! Era miraculos! Căldura puternică a soarelui şi răcoarea îmbietoare a apei! Spunea romantic soarele "Bine ai venit în lumea noastră copile!", iar apa îl îngâna, şoptind, "Bucură-te , căci toti suntem veseli!".Vedea era specială pentru mine!
M-am scufundat sub apă, ţinându-mi respiraţia. Sub apă era o altă minune! Ţinându-mi respiraţia am observat o broască speriată care a înotat spre larg. Am început şi eu să înot spre locul unde se ascunde gingaşa broască. Mergeam pe sub apă, parcă eram într-un vis! Ajunsesem déjà departe de locul de plajă, când am simţit un braţ puternic pe umerii mei care m-a ridicat din apă, spunând , mai mult strigând
Unde te duci, pui de om! Hai la mal! Vezi că te caută mama ta!
Aşa a scăpat nobila broască de vestitul cavaler , care nici măcar nu ştia să inoate!
Ce frumoasă era apa care curgea pe râul Vedea! Ce plăcut era acasă la ţară! Un râu ilizibil, acum pentru noi! Ce vremuri!...
Acum satul este tăcut. Mai mult pustiu. Parcă lipsit de viaţă !
Realitate sau vis! Încă , visez, acele locuri! Oare minunea mea de râu, Vedea, ce face?!
Ioan Muntean > ORMAN PANTILIEMartie 22, 2021 21:14
-->
Răspunsuri
Felicitări!
Deși unii cred că apa este inepuizabilă, nu este așa! Am trăit o vreme în Sahara, acolo unde apa este chiar viața!
Minunata postare
Încă visez…!
Coborase printre dealuri, puţin înspumată, iar acum uşor levita la o palma lângă poteca, pe care alergam ,noi ,copiii. Toţi eram dornici să o atingem, să ne răcorim. Apa râului Vedea, la noi în satul Păuleasca, pe malul drept, era limpede şi cristalină. Ne-am apropiat de o plajă mică de nisip cald, pe alocuri fierbinte şi alergând, am început să ne dezbrăcăm în fugă, nerăbdători. In dreptul fruntii, al coastelor si-n josul pantecului , stropii de apă, ne trimitea răcelela plăcută a apei! O răceală nobilă!
M-am cutremurat puţin şi am pătruns gol, rapid, aproape alergând în apă . Curând era aproape până la piept! Era miraculos! Căldura puternică a soarelui şi răcoarea îmbietoare a apei! Spunea romantic soarele "Bine ai venit în lumea noastră copile!", iar apa îl îngâna, şoptind, "Bucură-te , căci toti suntem veseli!".Vedea era specială pentru mine!
M-am scufundat sub apă, ţinându-mi respiraţia. Sub apă era o altă minune! Ţinându-mi respiraţia am observat o broască speriată care a înotat spre larg. Am început şi eu să înot spre locul unde se ascunde gingaşa broască. Mergeam pe sub apă, parcă eram într-un vis! Ajunsesem déjà departe de locul de plajă, când am simţit un braţ puternic pe umerii mei care m-a ridicat din apă, spunând , mai mult strigând
Aşa a scăpat nobila broască de vestitul cavaler , care nici măcar nu ştia să inoate!
Ce frumoasă era apa care curgea pe râul Vedea! Ce plăcut era acasă la ţară! Un râu ilizibil, acum pentru noi! Ce vremuri!...
Acum satul este tăcut. Mai mult pustiu. Parcă lipsit de viaţă !
Realitate sau vis! Încă , visez, acele locuri! Oare minunea mea de râu, Vedea, ce face?!
Admirație cu felicitări!