Ning cireşii în amurg
amarul atât de pur.
Din uitare vin şi curg
visele ce le conjur:
tu din mine să nu pleci,
în urmă să laşi cenuşa
clipei ce-a trecut pe veci.
Focul urii-a trântit uşa.
Printre gene înflorite
sună lacrimile tale
-dintr-o rouă- dăltuite.
Parc-
Doamne,
nu mi-ai spus cât să urc
când ai pus în mine zborul
şi câte râuri voi naşte,
din lacrima dăruită!
Darurile Tale
mi-au împletit drum spre mine.
Liniştea sufletului
am primit odată cu ele.
Când ploua, tunai în mine
- femeie - cu dulci păcate
fulgerând săbii senine
din tecile înnorate
pe-amintiri de mult apuse
în dorul de cer prea plâns
căci din noi vara se duse
printre macii ce i-am strâns
Ne mor iubiţii-n primăvară!
Aşa plâng triste şi cernite-
amantele. Nu vrem să doară
- prin muguri - sevele pornite
către miresme viitoare
ce-ar fi putut - în zei - să fie:
ambrozia nemuritoare.
În noi- aceeaşi elegie
suspină dorul fără lacrimi.
Al nostru plâ
mă scurg pe zidurile tuturor ispitelor
m-am săturat
să-mi porţi de grijă
să tot plătesc valută falsă timpului
nu-i mono- pol
sunt ceilalţi doi
cu-o diferenţă-ntre ei
de trei grade şi şaptezeci minute centezimale :
polul magnetic al deşertăciunii
şi cel ge
Sunt vulturul rotitor
deasupra munţilor
iar teama
fuge-n trecut, speriată!
Alături
îmi zâmbeşti enigmatic,
ascunzând scara sub aripă.
Rămâi, cu mine,
pasăre rară
şi nu voi mai privi niciodată în abis
ci numai cerul,
casa mea şi a ta!
Trec iar prin gara solitară...
Peronul nu-ţi mai ştie paşii;
din tren, speranţa nu coboară!
Pe şine stau sinucigaşii.
Îmi urc durerea-n amintire
precum pe mine-n acest tren,
chemată lung de nerostire
- ecoul gândului peren
Mi-s degetele întinate
de-o sfântă şi tăcută brumă.
Sunt un olar ce pierde-n humă
doar stele binecuvântate.
Nu aştept muza dar frământ
- din coastă - raiul unei coapse.
Gândul trezeşte-al meu pământ.
Visul adoarme în sinapse
ce-ascund în ele - fiecare -
miste
(In memoriam Fănuş Neagu - 24 mai 2011)
Te-a pierdut buimaca vară
- cartea cu prieteni buni -
să te-aşeze-n prag de seară
lâng-ai tăi frumoşi nebuni.
Mari oraşe să asculte
zgomotele de echipă,
timpul cu clipele multe
- paiaţa- să-şi cheme-n pripă
Te culcă iubire şi dormi,
Pasărea nopţii-i la geam
Se zbate din aripi în pomi
Şi n-are odihnă pe ram.
O doare tremurul lunii,
În ochiul de apă cernit,
Privind speriată tăciunii,
Din focul ce arde mocnit.
Dar astea-s iubito, afară
În cas
Citeste mai mult…Îmi bântuie şi azi prin gând
ruga unui poet - şoptită -
din vremi de inchiziţii - când -
era iubirea necitită.
Din vise-mi fac aripi şi zbor.
Eşti cerul meu de clopot spart.
Albi îngeri - de zăpadă - mor
în rugile ce nu le-mpart.
Ecoul suferinţei tale
Sunt un om crud
şi crudă-mi e
trăirea
şi crudă-n veci,
iubirea! Lăsat-am ieri,
în fluturare
o mână caldă-n depărtare,
călcându-mi inima-n picioare!
Îmi striga:
stai şi nu pleca!
Dar eu striveam
sub talpa mea
a mia oară...
inima.
Îmi strigă astăzi
Sunt castanii încă-n floare şi afară-i primăvară
Peste suflet sărbătoare, azi din ceruri se coboară
Întru gând de pomenire, pentru Sfinţii împăraţi
Slava lor şi-a lor mărire, azităzi să le-o închinaţi
Rugăciuni care se lasă, pregătindu-le festin
El
Citeste mai mult…zilnic
găsesc un sâmbure de nor în piept
printre
cuvinte care intră în visul toamnei
unde culorile amurgului
asemeni
insulelor din arhipelagul
în care ploaia mă recompune
sunt lacrimi si frunze
Jubilând pomul înfloare,
Infinitu-n sărbătoare,
Cântecul păsărilor
Şi râsul fecioarelor,
Bucuria mieilor,
Gândul fariseilor,
Sacrificiu şi blestem
Primăvară, dulce semn!
Calc pe scoicile uitate
de albastrele refluxuri
prin a mea singurătate,
să fac viselor: recursuri.
Vânturile nu îmi iartă
părul, nici plajei – nisipul;
spre clepsidra ta mă poartă
şi curge în mine: timpul
cu-amintirile ce-ncearcă
a-nflori uitarea, iar.
Zarea-i
Mi-aş fi dorit să fi rămas cu mine
şi timpul să fi stat în loc.
Dar tu călătoreşti mereu, iubite,
în căutare de noroc!
Mi-ar fi plăcut, să-ntâmpin primăvara,
la pieptul tău, privind semeţ!
Dar te-ai pierdut iubitule, în iarnă
şi asta, niciodată,
-->