caligrafie nouă în tâmplă
știu bine
precum în scoică tot oceanul cântă
nemurirea
s-a comprimat în clipă
smerit ai îmbrăcat tortura
drept cămașa zilei
eşti pe cruce
ghilotină de spaimă şi durere
verdictul fiecărei clipe
grea lespede pe noi
Poezie închinată doamnei / domnișoarei Mariana Minca.Ea a lăsat două versuri memorabile, pe care le-am folosit pentru scrierea unui rondel.Replica domniei sale apare în -Pelerin în lumea poemelor:
Iubito te-aștept...
Iubito te-aștept pe un pod pl
VULTURUL si POETUL
Ați mai văzut vre-o dată
Sub cer imens planând
Un vultur ca un fulger
Aripa desfăcând?
Ați mai văzut cum zboară,
Văzduhul penetrează,
Cu ochii săi ca focul
Tot cerul îl scrutează?
Ați mai văzut cum cântă
Un imn de libertate,
Cum t
Te ţin strânsă-n braţe
Te ţin strânsă-n braţe
În noi noaptea plânge
Cu lacrimi de stele pe cer
Ţi-e fruntea fierbinte
Şi părul pe moaţe
Dar eu numai gura ţi-o cer
M-azvârl în privire
Ca-n valuri de mare
Trec zâne prin mine înot
Şi trupul e-ofrandă
Prea dul
Să nu renunți la vise când teama le destrămă
Bobițele de humă frământă-le cu dor
Din apă ne-ncepută fă ochilor izvor
Și sfărâmă blestemul ce în neant te cheamă.
Să nu omori speranța căci ea hrănește visul
Clădește-o în cuvinte și dă-i vitalitate
Nu-ți inte
Fâşii de ziuă...
Fâşii de ziuă, blestemaţii şerpi
Cu funiile lor mă înconjoară
Corbi numai nopţile târziul zboară
Ca să mă muşte iar cu colţii sterpi
În nări se răspândeşte-a primăvară
Efluvii al miresmelor gingaşe
Vin amintiri de dragoste să-şi la
Speranțele vin...
Speranțele vin, poate pleacă
N-apare de loc curcubeul
Doar nopțile-n prag se îneacă
Și-n nuferi i-ascuns heleșteul
La masa de lemn stau de pază
Și lampa prezență obscură
În noaptea din mine veghează
Când somnul din gene o fu
N-ai mai venit...
N-ai mai venit la mine niciodată
Prin dorul meu n-ai mai dorit să treci
Privirea ta acum e înghețată
Și mâinile-s ca niște sloiuri reci
Între noi doi curg valuri de ninsoare
În iarna noastră nu e nici un vad
Doar stelele în
Într-o zi a lui martie jumătate când speri că din clipă în clipă o să apară soarele cald şi îmbucurător, tocmai ce se porni o ploaie cam rece şi pe ici pe colo cu câţiva fulgi de nea. O hărmălaie ceţoasă puse stăpânire pe oraşul aglomerat de maşin
Citeste mai mult…
Hai vino măi, să ne-ntâlnim diseară
Pe lângă teii care s-au uscat
Acolo unde într-o primăvară
Sub luna rece noi ne-am sărutat
Atâtea amintiri încă ne-apasă
De multe ori rămân insomniac
Și te doresc încât de loc nu-mi pasă
Că tu miroși a flori
Iubirea noastră e atât de tristă
Sunt două corpuri care se doresc
Şi-n drama ce se naşte pesimistă
Răspund absent că încă te iubesc
În noaptea strecurată în odaie
Eu te cuprind de şoldurile mari
Afară cerul tremură de ploaie
Şi vasul este ronţăit de cari
seara când poarta-mi din flori
se deschide-n largul zâmbetului nostru
pătrund chemări neostoite-n tăceri
şi căutăm muzici ale nopţii iubite
când cu flori de busuioc
când cu contemplări de stele
seara când patul aşternut
cu cântece neauzite de iub
Citeste mai mult…
Prin pădurea neumblată de picior de om , frenetic
Căprioare fug de-a valma pe sălbatice poteci
Printre umbrele-nserării rătăceşte un venetic
Îmbrăcat în zale negre şi-n culori atât de reci
Colo-n mijlocul poienii sub al lunei scut senin
E-o copilă
De mi-ar permite luna
De mi-ar permite luna, să-ți dărui flori plăpânde
Din aurul de vorbe din lira mea bătrână
În vraja lor tăcută când vreau a te cuprinde
Ca visul tău ce zboară în mine să rămână
Vibrândă de iubire e clipa sfărâmată
Ascultă c
Copacii pe drum
Copacii pe drum parcă-s razna
Și satul e plin cu nămol
Începe acum iarăși cazna
Doar râul se scurge domol
Căzute sunt două trei case
Și nopțile zac în genunchi
Iar oamenii vor să le lase
Fugind la mătuși pe la unchi
La rad
Câte poezii...
Câte poezii atâtea lacrimi
Se vor scutura frunze în vânt
Din cuvinte au să curgă patimi
Peste umbra celui care sunt
Fetele-au să plângă fericite
Cu speranțe goale delirând
În dorințele neprihănite
La Luceferi noaptea fremătând
Fericire
De primăvară
Printre-atâtea crengi uscate
Sunt vreo două înflorate
Mugurii s-au despicat
Florile s-au revărsat
Cerul peste ele-a nins
Iarna printre crengi s-a prins
Dar acum nu se topește
Altul e albul ce crește
Bâzâit ca de motoare
Prind albinele să
Printre ochii
Printre ochii de lumină
Printre buruieni gârbove
Satul se întinde-n tină
Și în versuri printre slove
Caii-au nechezat sălbatic
Dând în poartă cu piciorul
Și-au țâșnit apoi tomnatic
Într-un crâng ce-și plânge dorul
În tăcerea
Speranța...
Speranța aceasta-i bătută în cuie
Ne umple ființa cu dor și dureri
Iubirea a fost dar se pare că nu e
Se-ngroapă în fila trecute-i plăceri
Iar noi rătăcim pe cărările dese
Prin codrul de umbre umblăm fără rost
O lună o rochie albă își țes
Adormite păsări cântă
Adormite păsări cântă
Rostind versuri peste sat
Noaptea asta se întâmplă
Din amurg că s-a lăsat
Primăverile se-avăntă
Cu ochi mari surâzători
Cu flori vesele la tâmplă
Şi parfum la cântători
Vino în nemărginitul
Sufletului meu ce ar
-->