~ ciclul Calendar ~

citeşte-mi trupul noaptea (cybersonet CLXXVIII)

citește-mi trupul noaptea scris în umbre moi

pe pielea mea tăceri se-mpletesc blând

sub degetele tale arde și dispare un dor flămând

se scrie dorul vie mărturie tăcerile sunt ploi

mă lași în tine vis adânc dorit tremurând

sunt semn pe buza ta ce mă sfâșie în toi

și cresc în șoapte mute poezii de-altoi

în rădăcini ce-n sânge se aprind gemând

sub cer de păsări umbre ne veghează

ne pierdem printre liniști suspendate

și timpul gol iubirii ne urmează

ne bem din priviri nopțile ce viază

cu buzele atinse fin luminate

și zorii vin şi noaptea ne păstrează

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

plouă printre dimineți (cybersonet CLXXVII)

și stropii reci îți mângâie în căldură

pe pielea ta se-așază ploaia lin

sub șoaptele ce-ți ard făptura plin

se pierd ușor prelins pe-a ta gură

îți sorb conturul umed și senin

sub norii grei iubirea prinde zgură

în ploaia blândă trupul tău – făptură

se-aprinde-ntr-un sărut adânc divin

te simt vibrând sub stropii risipiți

ca frunza-n vânt ce tremură sub cer

sărutul tău – parfum de nopți fierbinți

ne pierdem goi prin norii răzvrătiți

și-n ploaia grea sub dorul efemer

ne regăsim în stropii nesfârșiți

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

te dezbrac de dimineaţă şi până în seară (cybersonet CLXXVI)

te simt sub raze tainic mă îmbie

pe pielea ta să-mi rătăcesc dorința

ca vântul blând ce-ți scaldă neputința

în adâncimi ce-n noapte sunt pustie

pe sânii tăi tresar şi-ţi gust prezenţa

îți sorb parfumul roua ta mă-mbie

ne ard în taina patimii târzie

în umbra zorilor plăceri aprind voinţa

îți gust sărutul mușc din el flămând

și trupul tău o flacără fierbinte

se-aprinde-n zori și arde tremurând

cuprins de tine viu și murmurând

mă pierd în trupul tău uitând cuvinte

te dezbrac lent cu mâinile gemând

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

dezbrăcată cu noaptea-n cap (cybersonet CLXXV)

te simt adânc în noaptea ce ne cheamă

mă las pe pielea ta ușor ca vântri blânde

iar buzele-ți ca fructele ce-s plăpânde

îmi înghit dorul cu-al lor gust de ramă

și-ți vreau zâmbetul în trupul meu cu ofrande

sub brațele tale mă topesc mă-nfrunt cu teamă

în zori de iubire totul se-ascunde-ntro flamă

frunzele se frâng sub pașii noștri de secunde

sunt parte din adâncul tău divin de fire

te strâng mai tare noaptea mi te dăruiește

și-n fiecare atingere mă simt fără oprire

te-nvălui și mă pierd în a ta împlinire

dezbrăcată sub cerul ce ne uneşte

în brațele tale mă reînviu deplin în iubire

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

dezbrăcată în zori (cybersonet CLXXIV)

te-am desenat cu raze ușor cu do

în fiecare linie gândul meu arde

și buzele tale ca roua ce pierde

în zori iubirea mea tăcut fior

te simt aproape pielea-ți mă răcore

iar tu cu ochii închiși mă chemi iar

ești într-o atingere suavă rar

un vis ce se-nvăluie-n dorul mare

te vreau și te ating sub lumina nouă

ești sărutul care mă adâncește

iar brațele-mi te strâng fierbinte floare

în fiecare clipă te regăsesc

ca briza ce mă-aprinde mă iubește

în tine mă topesc și mă rescriu iubesc

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

dragă mie în fapt de zori (cybersonet CLXXIII)

sub geana dimineții te privesc

pe pielea ta lumina se destramă

se-mbină dor și flacără-n năframă

și-n trupul tău adânc mă regăsesc

se pierde-n sărutarea mea de-aramă

un tremur blând un oftat nefiresc

îți simt dorința-n gestul tău lumesc

și-n murmurul fierbinte ce mă cheamă

te pierd și te regăsesc în fior

în urma noastră perna încă arde

în miezul tău mă-mbăt cu-n lichior

dar zorii vin cu pași de dor şi-amor

și-n șoapta ta o taină ce nu de pierde

pe trupul meu rămâi un vis ușor

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

impresie matinală (cybersonet CLXXII)

în zori când cerul tremură-n lumină

te-mbraci în raze calde moi și mute

privirea ta sub genele cernute

îmi arde pielea tainic clandestină

ca un sărut în șoapte neștiute

îți simt suflarea albă și divină

în val de aur dulce și senină

ce-mi curge-n trup prin venele pierdute

ne-mpleticim în umbre parfumate

în visul meu te naști mă-nvălui lin

iar zorii tac tăcerea ne răzbate

dar dimineața-n noi e neuitate

în ochii tăi descopăr un declin

căci dorul meu e-al tău în unitate

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

dimineţi anonime (cybersonet CLXXI)

în zori când raze moi se strecoară-ncet

pe trupul tău ce-n vis încă tresare

mă pierd în sărutări amețitoare

sub cearșaful fremătând fierbinte alb și net

un freamăt cald în șoapte-i tulburare

tu murmuri somnoros un gând secret

ne prinde-n vraja unui joc discret

iar mâna-mi lunecă pe-a ta cărare

se scurge timpul leneș neștiut

pe pielea ta las urme de dorință

ca zorii să nu-ți ceară o iubire

umbre lungi pe pat ne-au petrecut

și ziua vine crudă-n suferință

rămânem doar o dulce amintire

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

cum te cheamă zorii mei (cybersonet CLXX)

mi-a plăcut ploaia-n părul tău fierbinte

și noaptea-n care stele am pictat

sărutul tău purtat de vânt cuminte

pe trupul meu tăcut și vinovat

în ochii tăi zăpezile dansează

un foc ascuns sub genele de vis

iar tăcerea noastră mereu trează

se stinge-n zori cu un oftat închis

a fost frumos când eram doar noi doi

când fiecare clipă ne era un dar

dar timpul a mușcat din amândoi

lăsând un dor tăcut imaginar

și-n fiecare dimineață nouă grea

zorii mei încă îți poartă chemarea

[abab cdcd efef gg]

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

clipele stinse ale zilei (cybersonet CLXIX)

mă ții în gând când soarele coboară

în ochii tăi mai pâlpâie un vis

sărutul tău o rază ce mă doboară

și timpul nostru arde-n paradis

te simt în umbre tremuri lângă mine

ca un ecou ce nu vrea să dispară

cu mâna ta îmi desenezi destine

dar noaptea vine-n taină să ne doară

un cântec vechi se pierde în tăcere

tu mă asculți și totul e firesc

în lumea ta găsesc o mângâiere

în brațele-ți ascund ce nu vorbesc

și chiar de ziua-n umbră se destramă

clipele stinse poartă-a ta aramă

[abab cdcd efef gg]

©Ioan Muntean, 2025

dimineaţa mea atârnă de un aspirator (cybersonet CLXVIII)

te strâng în brațe ploaia ne îmbracă

pe pielea ta se pierd fiori cuminți

sărutul tău în zori mă îneacă

dar tot mă regăsesc în ochii-ți sfinți

îți las pe masă visul neatins

un trandafir ascuns în trupul meu

parfumul tău rămâne-n aer stins

un semn că n-ai plecat de tot mereu

în colțul dimineții fără vină

miroase-a ploi și-a dor nemărginit

cu brațele deschise spre lumină

te chem ca să rămâi dar ai fugit

și-n golu-acesta surd și apăsător

dimineața mea atârnă de-un aspirator

[abab cdcd efef gg]

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

adio-n zori (cybersonet CLXVII)

cu tine deschid noaptea ce mă arde

cuvinte goale curg pe trupul stins

privirea ta mă prinde și mă pierde

dar gura ta mă lasă neatins

într-o secundă uit că sunt în mine

te chem să-mi rupi tăcerile din gând

să smulgi din timp secunda ce nu vine

să-mi lași un sărut mut dar fremătând

dar tu te duci și zorii te emană

un soare crud te fură din priviri

pe trupul meu e umbra ta o rană

un semn uitat de vechi ademeniri

rămâi în mine visul tău mă frânge

adio-n zori dar dorul nu se stinge

[abab cdcd efef gg]

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

zorii unui adio (cybersonet CLXVI)

mă lași în zori dar vântul tău mă cheamă

ca o furtună prinsă-n trupul tău

îți simt sărutul ars pe-a mea maramă

dar ochii-ți fug în cerul cel mai rău

ai fost enigmă foc și răsărit

o flacără ce n-am putut ghici

iar eu pierdut de tine-mbătrânit

am ars încet în visul meu de-atunci

nu te-aș opri căci vântul nu se leagă

nici furtunile nu știu de hotar

dar pielea mea în noapte te întreabă

de ce în zori devii un vis hoinar

de pleci rămâi măcar în gândul meu

să fii adio-n zori dar foc mereu

[abab cdcd efef gg]

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

nopţi întunecate de zile luminoase (cybersonet CLXV)

te-am căutat prin umbre și tăcere

în nopți ce-și plângeau stelele în vânt

ți-am fost lumina ți-am fost mângâiere

dar ai plecat lăsând doar dorul frânt

te-am pictat pe pânza mea uitată

cu vise-aprinse-n tonuri de jar stins

dar mâna mea de lacrimi destrămată

n-a mai știut conturul tău necuprins

ai fost în zori iubirea răvășită

un strop de foc ce-n piept mi-a ars mocnit

dar noaptea-n gând te strigă rătăcită

în visul meu ce încă n-a murit

chiar de te-ai dus iubirea mi-a rămas veşmânt

un dor aprins în zori și-n ceas târziu preasfânt

[abab cdcd efef gg]

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

în viaţă să fii singura dimineaţă (cybersonet CLXIV)

te simt în zori când vântul lin te-atinge

și raze joacă umbre pe obraz

privirea ta ca flacăra mă stinge

dar mă renaște-n dorul tău treaz

pe buze port sărutul tău fierbinte

ca soarele ce-n sânge-mi se prelinge

fără cuvinte șoaptele-s cuminte

doar trupul tău în mine se răsfrânge

în mângâieri se naște dimineața

sub pielea ta îmi caut rădăcina

să-ți fiu în vise arșița și ceața

și ploaia ce-ți alină rădăcina

să fii lumina zilei mele pline

în viață zorii să-mi răsară-n tine

[abab cdcd efef gg]

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

rapsodia feeriei în zori (cybersonet CLXIII)

azi zorii plâng în perle de lumină

te strâng în brațe ca într-o viu larmă pură

pe trupul tău răsare o tulpină

iar eu pierdut și mă-nclin cu o pupătură

se scaldă dorul cald pe-a ta făptură

ca raze moi ce-n mări se pierd în zare

iar buzele-mi dansează cu arsură

șoptind dorințe-n visul tău din zare

pe pielea ta înmiresmată-n soare

îmi scriu iubirea-n șoapte de nectar

sărutul meu aprinde sărbătoare

purtând în el chemarea unui dar

în zori mă pierd în tine vis trăit

feerie-n foc și dor nesfârșit

[abab bcbc cdcd ee]

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

la cântatul cocoşului (cybersonet CLXII)

în zori când raze ard pe trupu-ţi bibelou

te strâng în brațe ca pe-o taină vie

pe pielea ta rămân ca un ecou

șoapte ce dor și cântă-n armonie

sub degetele mele freamăt de graţie

te-mbraci în val de umbre și lumină

pe buze miere gustul tău mi-adie

aprinde-n noi dorința clandestină

se-aude-n noapte vântul ce suspină

iar zorii ne găsesc îmbrățișați

cu sufletele arse ce ne-alină

în patul viselor înlănțuiți

iubirea arde-n zori ca focul viu

la cânt de cocoș eu iarăși te știu

[abab bcbc cdcd ee]

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

frântă şi stranie (cybersonet CLXI)

dimineți albastre

când zorii vin și-n sânge mă topesc

te caut în abisul ce mă cheamă

cu tine viața e un vârtej grotesc

iar dorința mea un strigăt ce aclamă

un joc ciudat ne-nvârte-n cercuri strânse

te pierzi în mine iar eu te văd albastră

un foc ce arde-n veșnicii imense

și trupul tău mă tresare și mă mustră

ne-ntoarcem în aceeași dimineață

cu pielea brăzdată de o infinită mare

și în mâinile tale mă aprind m-agață

în zorii ce ne ard între hotare

iubirea noastră nu se sfârșește

într-o rapsodie infinită se naște

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

twist (cybersonet CLX)

dimineți albastre

te pierd în toate colțurile iubirii

un vânt mă poartă printr-o lume nouă

fiori de dor mă strâng îmi sparg amintirii

iar trupul tău se face apus de rouă

ne-atingem în abisul unde-nfloresc

iubirile ce nu-și găsesc final

iar ochii tăi pe pielea mea le ițesc

ca o pădure înghețată-n banal

și-n gândurile tale mă regăsesc

tot eu sunt tu și tu mă plângi în tine

ne-am împletit ca ramurile ce cresc

ne-am născut între iubire și ruine

iubirea noastră-n apă se adâncește

sub apă dragostea ne privește

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

hora (cybersonet CLIX)

dimineți albastre

călcăm pe margini de lumină pură

iar pașii noștri se învârt în cerc

în brațele tale am primit o lovitură

și ne-am pierdut în strigătul unui berc*

pe pielea mea te-aș vrea iubire grea

de foc și vis sub cerul tău de iarnă

e tot ce am și ce nu am nu știu ea

un dans nebun ce îți pune o bornă

cu fiecare pas pe care-l facem

ne-nvârtim și-apoi rămânem la fel

iar zorii vin iar noi ne tot petrecem

între lumină și pământul greu astfel

o horă fără capăt ne răspunde

și dorul nostru-n zori ne prinde

*BERC, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice

©Ioan Muntean, 2024