24. (cybersonet)

~ ciclul Calendar ~

serenade-dialog cotidiene

[el] marţi e-un război dulce al trupurilor noastre (cybersonet CCLXXXIV)

în piept îmi bate-un zeu cu coif de foc

un marte viu ce n-are scut și armuri

ci-un dor aprins ce-n carne-și face loc

și urlă-n taină printre straie și nuri

nu-i sânge ce se varsă pe câmpii

ci-i sânge care arde-n miez de os

o flacără ce-n trupuri vrea să fii

cu mine-un pact de lupte pe-un cosmos

privirea ta e spada ce-o aștept

o rană care nu mă vrea învins

ci sclav de dor de tainicul concept

că moartea-i dulce-n trupul tău aprins

și las să curgă-n mine-al zeului nimb

de dragul tău nici marţi nu mă schimb

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

serenade

promisiunea nopţii (cybersonet CCLXXXIII)

când zorile vin și soarele răsare

îți mulțumesc iubite pentru dansul de ieri

dar noaptea ce vine are altă valoare

îți voi împrumuta nopțile lui cuptor în nuferi

în umbrele tale mă voi regăsi

cu pasul tău blând pe calea de dor

să simțim împreună ce-n inimi ne-om ursi

o poveste ce crește ca un prim zbor

îți promit iubire că-n fiecare seară

vom transforma timpul în clipe de vis

și-n dansul acesta iubirea e rară

ne vom pierde-n stele în zâmbete în ris

azi sub cerul plin îți voi da toată inima

să fim doar un întreg ce-în noapte lăcrima

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

serenade

lunea dansului (cybersonet CCLXXXII)

amurgul mă cheamă luni în dans de salbe

privind spre orizont în umbra-i mă secer

sub cerul ce-n taină cu stele dalbe

te cheamă să transformi oboseala în cer

să dănțuim iubire pe ritm de suspin

cu pași de visare sub lumina blândă

în noaptea ce vine să te-ntâmpin

lunea ne șoptește iar dorul se inundă

zeița te strigă în noapte şi mă cheamă

îți spun numele în ecou şi se frânge

în brațele tale eu vreau să mă ții maramă

să simțim iubirea când umbra ni se frânge

iar tu stea călătoare în noapte să stai

să-mi împrumuți sufletul să-mi fii doar alai

abab cdcd efef gg

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

serenade

luni în alb - primul suspin al săptămânii (cybersonet CCLXXXI)

amurgul blând pe cer se-așterne lin

și luni oboseala poate te apasă

dar șoapte dulci te cheamă un destin

spre-un dans sub lună umbra să-ți coasă

lăsați lumina lunii raza ei pură

să risipească ce te-apasă greu

numele-i vechi o șoaptă ce-ți murmură

purtat pe vânt un vis și-un jurământ al meu

așa că lasă-n urmă ziua-i obositoare

și-alături de mine pas cu pas te du

o serenadă pentru inima ta-n floare

căci luna-și cere-acuma dreptul ce-l pierdu

cu tine dragă săptămâna-ncepe-acum

primul meu suspin ce-mi luminează drum

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

amurg de neon și cerb vărgat (cybersonet CCLXXX)

ceața zbârnâie pe câmpuri ca o muscă

ceasul meu topește cifre-n borcan de lapte

un cerb vărgat își lipeşte botul sub geacă

iar umbra sparge geamul cu vestire bruscă

neonul clipește proverbe fără verb

păianjenii țes parfum din fir de oțel

un tren fără roți traversează-un adverb

iar luna plânge găleți de cerneală pe el

la miezul nopții ceața mănâncă gume

farfuria plutește-n aer ca un clișeu

sufletul meu e un ceas cu limbi străine

și timpul curge-napoi printr-un beci de spume

amiază - doar un semn pe un perete ud

aici a fost umbra mea dar nu-i nimeni nud

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

cercul ceţii şi al timpului (cybersonet CCLXXIX)

toate cețurile-s cărți-n bibliotecă

fiecare oră un capitol de roman ascuns

cerneală invizibilă care-și încalecă

firul de timp ce-l simțim adânc străpuns

primul și ultimul răsărit se-mbrățișează

prin cercuri de ceață legând destinul

un ceas ce-și sărută umbra ce-o visează

și-o poartă-n tăcere un alt destin somnul

ceața nu se-ascunde ea-i o brăzdare

lumina ce-ntregește întregul joc

în cercul ce dăruiește și răsare

un timp ce pulsează în pasul univoc

așa se-mpletesc ceasul și umbra

într-o ceaţă blândă ce mai că vibra 

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

răsăritul ce n-a vrut să vină (cybersonet CCLXXVIII)

cerșește mâna ceața şi-o-mpinge-n gol

și-i răspunde cu un zâmbet întors

o fată spală trotuarul cu protocol

cu găleți de fum ce-n dans s-a scurs

umbre albe plutesc pe străzi în cercuri

pași ce dispar valsând în ritm ciudat

pe asfaltul mut fără margini sau găuri

timpul se frânge-ntr-un joc codat

cerșetorul-cer în ceţuri ce nu vin

fata spală visul dintr-un alt oraș

și nopți ce sfâșie zorii ce se abţin

în ceață se-nfundă fiecare nouraş

mâine răsare doar dacă vrea noaptea să plece

în zborul absurd ce nimeni nu-l știe în farmece

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

nocturne pe pânza ceţii (cybersonet CCLXXVII)

țese-o pânză fină o ceață între stele

în nopțile unde umbrele nu sunt

felinarul aruncă contururi grele

ale oamenilor ce pier în vântul ciunt

pe ziduri dansează umbre fără criptă

un joc fantomatic tăcut și straniu

mașina de scris pe-o bancă ruptă

scrie singură versuri de dor târziu

foaia-i plină cu doar nocturne

sub cerul ce tremură în așteptare

iar timpul se topește în umbre terne

într-o lume-n care nu există hotare

și-n noaptea asta când nimeni nu arde

ceața scrie sufletului un lied ce se pierde

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

ceaţă înserată (cybersonet CCLXXVI)

scrie versuri ceața pe geamul cafenelei

cu litere de fum ce se pierd în noapte

siluete fără fețe în umbre grele spiralei

rătăcesc tăcute prin așteptări și șoapte

degete nevăzute cu ștergătorul mut

șterg cuvinte ce dor – tu mâine aștept

în aburul rece totul devine temut

un poem ce se pierde în visul inept

în seara ce cade spații se deschid

unde timpul se frânge în pulberi de gând

o lume ce palpită fără chip sau zid

în ceaţa ce glăsuieşte un cântec blând

și-n scrisul de ceață ce nimeni nu vede

se-ascunde un suflet ce tăcut se purcede

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

umbră în lumina amiezii (cybersonet CCLXXV)

ceața e zbor de gâze peste câmpuri roșii

împiedică soarele să-și facă drum

iar asfaltul se lipește de copite fildeşii

hidratându-se într-un dans de fum

pe șoseaua goală tăcută și pustie

ceața se-mbracă în neliniști de fum

un semn de neon pâlpâind în magie

aici a fost umbra mea strigându-și drum

privind spre depărtare pașii se topesc

căci în căutarea lor nimic nu-i sigur

sub lumina arsă toate se împietresc

și ceasul zilei devine mai obscur

și totuși în amiază o umbră dispare

lăsând doar un semn o clipă-n zare

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

copilul soarelui (cybersonet CCLXXIV)

ceața e-un copil ce joacă ascuns

se-ascunde-n umbre în pădurea lină

iar soarele o caută întrepătruns

păianjenii țes pânze în haina de lumină

în coridoare de străluciri subtile

luminile se-nvălmășesc ciudat de clare

aici păianjenii cu mersuri aproape fragile

țes ceasuri de pânză ca un vis ce-apare

ceața râde copilul se preface

în dansul zilei ce se pierde-n joc

așadar ceasul sufletului tace

dar păianjenul s-a-nvârtit în loc

și timpul se oprește într-o clipă răsfrânt

când ceasul dimineţii încetinește-n vânt

abab cdcd efef gg

 ©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

ceaţa zorilor (cybersonet CCLXXIII)

ceața batistă de mătase fină

se-așterne-n zori pe fața lacului

în umbra-i adâncă răsare o lumină

aburi rozalii fiori pe crestele miracolului

o barcă goală cu lanternă stinsă

plutește-n liniște în apele tăcute

și visul zilei cu aripi neliniștite însă

își trage sufletul din somnuri neştiute

în mângâierea răsăritului se scufundă

tăcerea nopții într-o clipă se frânge

și totu-n jur rămâne o lină undă

în luciul lacului timpul învinge

iar zorii lumii încep să se reverse

un nou început în liniște se scurse

abab cdcd efef gg

 ©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

extazul dăruit (cybersonet CCLXXII)

în noapte când lumina-ncet se stinge

și visul nostru prinde-aripi de foc

pe trupul tău un fior mă strânge

o voluptate-n dulcele tău joc

pe pielea ta o undă de fior

coboară-n valuri dulce tremurând

și buzele chemare de amor

mă cheamă-n taină tandru gemând

respiră-n mine ritmul tău suav

un dans de simțuri pur și despletit

pierdut în clipele de extaz grav

un dor nebun în suflet împlinit

se-nalță-n zori un val adânc măreț

un vis de-o viață pururi iubăreț

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

simfonia după-amiezii pe trupuri (cybersonet CCLXXI)

când după-amiază-ncet se lasă greu

și razele se-mpletesc cu umbra blândă

pe pielea ta un fior misterul meu

mă-mbie-n brațe o pasiune-adândă

în patul moale sub lumina slabă

corpurile se-mpletesc într-un suspin

o simfonie dulce fără grabă

un joc al dorului un zbor divin

mână-n mână visul se-mplinește

pe buze-ți gust sărutul cel fierbinte

o flacără-năuntru se-mplinește

și-n brațe-ți strâns cu-n suflet în punte

mă pierd în tine taină-a împlinirii

o dragoste un vis prin solarii

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

trupul tău în dimineţi (cybersonet CCLXX)

când dimineața-și rupe vălul blând

și soarele pătrunde-n camera-ncet

al trupului tău cald cu dor arzând

mă-mbie-n brațe visul meu discret

pe pielea ta o undă de fior

coboară-n valuri dulce vuind

și buzele chemare de amor

mă cheamă-n taină tandru mângâind

respiră-n mine ritmul tău suav

un dans de simțuri pur și despletit

pierdut în clipele de extaz grav

un dor nebun în suflet împlinit

se-nalță-n zori un val adânc uluit

un vis de-o viață pururi dăruit

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

noaptea te adânceşte-n mine (cybersonet CCLXIX)

noaptea ne-a găsit încălziți și goi

cu pieptul ud de rouă și de vin

luna e-un deget care ne desparte greoi

iar umbrele ne-mpletesc ca un lanţ divin

trupul tău e-un mister ce-l descifrez cu buzele

o hartă cu insule ce le explorez încet

fiecare atingere e-o comoară păgână cu iele

și fiecare suspin e-un blestem discret 

o noapte bătrâna vrăjitoare a ticăloșiei dulci 

de ce ne înveți să furăm din pomul oprit 

de ce ne lași să bem din pocalul păcatului aici

și să ne prefacem că nu vom plăti la infinit 

noaptea ne șoptește că dragostea e o furtună 

și că doi păcătoși pot fi mai sfinți decât o minciună

©Ioan Muntean, 2025

abab cdcd efef gg

~ ciclul Calendar ~

Secţiunea „Simetrii diurne” – epilog

simetrii diurne (cybersonet CCLXVIII)

acest ciclu de sonete ca o roată a zilei

se învârtește-n veci prin chei și vremuri

fiecare ceas e-un vers fiecare clipă fără aburi

iar noi suntem doar cuvinte pe-o pagină pe alei

sărutările sunt sonete iar durerile sunt abisuri

iubirea e un ciclu ce nu se sfârșește-n seara zilei

și când noaptea ne va lua în brațele ei de polei

vom rămâne poezie în veșnica ei carte de imnuri

vom ști că am trăit în simetrii diurne-n febră

poezia lumii scrisă cu sânge și cu avânt

și citită de stele cândva într-o noapte fără nume

până și tăcerea e-un vers ascuns în umbră

iar destinul un sonet ce-l șoptim în vânt

viața-i o strofă ce se scrie și se face anume

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

Secţiunea „Simetrii diurne”

simetria unei zile (cybersonet CCLXVII)

se sting în zare umbre de lumină

și timpul își rescrie vechi povești

în vise moi ce-n margini le unești

ca un ecou sub noaptea cristalină

în miezul zilei dorul prinde liniști

tresare clipa-n vraja ei divină

trec ore dulci sub umbra clandestină

sub cer senin în taină fără măşti

în cerc rotund de zbor și așteptare

și serile tresaltă-n amintire

ca un destin ce-n zi s-a împlinit

se leagăn viața-n vis și alinare

se nasc zorii în fior de doinire

și ziua trece-n ritmul ei tacit

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

Secţiunea „Simetrii diurne”

idila nopţii (cybersonet CCLXVI)

se-aprind în neguri stele rătăcite

pe bolta largă luna se împarte

și umbre moi alunecă departe

tăcerea nopții-n visuri risipite

se leagăn pașii-n vrăjile ei incerte

în gând topit sub vremi zorite

iar timpul curge-n clipele noptite

în noaptea tainică iubirea s-o ierte

ne pierdem glasul în chemări uitate

sub mângâierea razelor din zare

și-n aur lin se scrie un destin

în pragul lumii visul se abate

în simetrii ascunse de culoare

iar zorii vin sub cerul cristalin

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

Secţiunea „Simetrii diurne”

natură serală (cybersonet CCLXV)

se lasă cerul în văpăi domoale

în umbra nopții frunza se desprinde

și vântul plânge-n margini de colinde

sub raze stinse-n taina serii moale

se leagăn norii-n ape rătăcite-n unde

iar luna prinde valsul fără urale

în liniștea ce-n gânduri se termină goale

sunt șoapte reci în umbre blânde

se stinge ziua-n margini de sonată

pe tâmpla lumii visul se repetă

ca un ecou pierdut în vechea zare

în pragul nopții frunza se îmbată

și cerul plânge-n umbra cochetă

pe marea serii timpul dă uitare

©Ioan Muntean, 2025