~ ciclul Calendar ~

serenade în dialog cotidian

[ea] atingerea e o rugăciune (cybersonet CCXCI)

nimic nu-i mai frumos ca felul tău

de-a mă iubi cu gesturi de tăcere

cu mâna ta făcută din ecou hău

și ochii ce îmi mângâie mistere

pe pielea mea se-aprind zefiri tăcuți

când buzele-ți mă cer dar nu mă-ndoaie

în vineri dragul meu suntem goluţi

pe trupuri care-nvață să stea-n ploaie

tu nu-mi invadezi inima – o bei

ca pe-un nectar ce curge dintr-o floare

și te-mpresor cu liniștea din tei

ca vineri ce-și revarsă adorare

în noi nu e nici luptă nici blestem

e frumusețea simplă de a fi noi totem

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

serenade în dialog cotidian

[el] vineri în trupuri ca versuri de catifea (cybersonet CCXC)

în tine curge tot ce n-am rostit –

o mângâiere scrisă cu lumină

o rană care n-a mai sângerit

ci s-a-nchis lin pe-un vers de heroină

ești pielea poeziei mele moi

un trup sculptat din boabe de-nserare

iar eu flămând pășesc tăcut spre noi

ca-ntr-un altar de carne și visare

nu-mi spui nimic dar totul e-mplinit:

de cum te-ating devii mai mult ca tine –

un venus blând din zori de asfințit

ce-n sânul gol își naște rădăcine

sărută-mă cu trupul tău divin –

și fă din vineri veșnic început lin

abab cdcd efef gg

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

serenade în dialog cotidian

[ea] tronul meu e trupul tău (cybersonet CCLXXXIX)

ce zeu te crezi cu fulgere-n privire

ești doar un muritor ce s-a-mbătat

de mine – da de-a mea stăpânire

ce-ți face cerul moale și-nclinat

când mâna mea ți-ajunge în pieptar

tu nu mai ești stăpânul lumii tale

ci sclavul unui gând nemilitar

bătut de dor și cereri verticale

eu nu te rog – eu ordon dar cu blând

și-ți dau seninul meu ca pe-un decret

tu mi te-nchini cu tot ce ai flămând

și strigi dar nu mai știi de unde-ncet

iubirea mea e lege și e vis

sub mine joi e-n paradis

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

serenade în dialog cotidian

[el] extaz în catedrala trupului (cybersonet CCLXXXVIII)

tu ești altarul meu de carne vie

și eu – un jupiter ce cade în genunchi

să cer extaz din sfânta ta mânie

ce rupe cerul din senin în trunchi

sub palma ta eu nu mai port coroană

ci sânge-n clocot freamăt regal

și-n marea ta mai mare ca o toană

mi-e tronul zdrobit de-un dor brutal

tu nu te dărui – tu cobori cu foc

o zeiță ce-și ia pământul-n stăpânire

iar eu în tine mi-am găsit noroc

un rai lovit de cer și de iubire

dă-mi trăsnetul tău alb fă-mă să mor

ca joi sub tine tremurător

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

serenade în dialog cotidian

[ea] şoapte în salturi de lumină (cybersonet CCLXXXVII)

nimic nu spun și totuși mă-nțelegi

pe buze-mi stau silabe necreate

și tu le guști flămând fără să legi

vreo rimă ci le iei pe sărutate

ești limba mea tăcută în mișcare

și-n tine-mi joacă gândul dezbrăcat

un miercuri viu cu râsul în picioare

și-n ochi o logică de vin turbat

când trupul meu te scrie tu citești

chiar dacă literele ard în vise

și fără glas pe tot ce-mi guşti

se-mprăștie dictări interzise

rămâi cu mine-n zori și-om repeta

un alfabet ce doar iubirea-l cugeta

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

serenade în dialog cotidian

[el] sub semnul de miercuri (cybersonet CCLXXXVI)

pe buza ta se joacă un cuvânt

dar nu-l rostești – îl simt ca o ispită

e vorba ce-mi străbate pielea-n vânt

și-n mintea mea devine infinită

ești limba-n care zeul mi-a vorbit

și tot ce spui în zori se face lege

cu tine-aș repeta ce s-a-mplinit

un vis ce-n trup nu vrea să se-nchege

în fiecare gest e-un alfabet

în fiecare șoaptă – un mister

și mă-nfășor bolnav și indiscret

în sensul tău cuvânt cu sânge-n cer

tu ești miercuri și eu mercurul lui

te port în gând cu pielea de statui

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

serenade în dialog cotidian

[ea] predă-te zeule (cybersonet CCLXXXV)

tu spui că arzi că ești un foc divin

că marte-ți poartă sângele pe vine

dar ce e zeul dacă nu-i deplin

frânt când se-nchină buzelor străine

eu nu-ți aduc nici scut nici izbăvire

ci-un piept deschis și-un zâmbet răzvrătit

să-ți ia armura gest cu gest – iubire

și să te-așeze-n război biruit

de mii de ori să sângeri fără rană

în miez de noapte-n luptele de dor

căci nici un zeu n-a cunoscut o mană

mai dulce decât carnea-n al meu zbor

te vreau căzut și-nvins și renăscut

sub mine zeule plăpând și mut

abab cdcd efef gg

©Ioan Muntean, 2025

24. (cybersonet)

~ ciclul Calendar ~

serenade-dialog cotidiene

[el] marţi e-un război dulce al trupurilor noastre (cybersonet CCLXXXIV)

în piept îmi bate-un zeu cu coif de foc

un marte viu ce n-are scut și armuri

ci-un dor aprins ce-n carne-și face loc

și urlă-n taină printre straie și nuri

nu-i sânge ce se varsă pe câmpii

ci-i sânge care arde-n miez de os

o flacără ce-n trupuri vrea să fii

cu mine-un pact de lupte pe-un cosmos

privirea ta e spada ce-o aștept

o rană care nu mă vrea învins

ci sclav de dor de tainicul concept

că moartea-i dulce-n trupul tău aprins

și las să curgă-n mine-al zeului nimb

de dragul tău nici marţi nu mă schimb

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

serenade

promisiunea nopţii (cybersonet CCLXXXIII)

când zorile vin și soarele răsare

îți mulțumesc iubite pentru dansul de ieri

dar noaptea ce vine are altă valoare

îți voi împrumuta nopțile lui cuptor în nuferi

în umbrele tale mă voi regăsi

cu pasul tău blând pe calea de dor

să simțim împreună ce-n inimi ne-om ursi

o poveste ce crește ca un prim zbor

îți promit iubire că-n fiecare seară

vom transforma timpul în clipe de vis

și-n dansul acesta iubirea e rară

ne vom pierde-n stele în zâmbete în ris

azi sub cerul plin îți voi da toată inima

să fim doar un întreg ce-în noapte lăcrima

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

serenade

lunea dansului (cybersonet CCLXXXII)

amurgul mă cheamă luni în dans de salbe

privind spre orizont în umbra-i mă secer

sub cerul ce-n taină cu stele dalbe

te cheamă să transformi oboseala în cer

să dănțuim iubire pe ritm de suspin

cu pași de visare sub lumina blândă

în noaptea ce vine să te-ntâmpin

lunea ne șoptește iar dorul se inundă

zeița te strigă în noapte şi mă cheamă

îți spun numele în ecou şi se frânge

în brațele tale eu vreau să mă ții maramă

să simțim iubirea când umbra ni se frânge

iar tu stea călătoare în noapte să stai

să-mi împrumuți sufletul să-mi fii doar alai

abab cdcd efef gg

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

serenade

luni în alb - primul suspin al săptămânii (cybersonet CCLXXXI)

amurgul blând pe cer se-așterne lin

și luni oboseala poate te apasă

dar șoapte dulci te cheamă un destin

spre-un dans sub lună umbra să-ți coasă

lăsați lumina lunii raza ei pură

să risipească ce te-apasă greu

numele-i vechi o șoaptă ce-ți murmură

purtat pe vânt un vis și-un jurământ al meu

așa că lasă-n urmă ziua-i obositoare

și-alături de mine pas cu pas te du

o serenadă pentru inima ta-n floare

căci luna-și cere-acuma dreptul ce-l pierdu

cu tine dragă săptămâna-ncepe-acum

primul meu suspin ce-mi luminează drum

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

amurg de neon și cerb vărgat (cybersonet CCLXXX)

ceața zbârnâie pe câmpuri ca o muscă

ceasul meu topește cifre-n borcan de lapte

un cerb vărgat își lipeşte botul sub geacă

iar umbra sparge geamul cu vestire bruscă

neonul clipește proverbe fără verb

păianjenii țes parfum din fir de oțel

un tren fără roți traversează-un adverb

iar luna plânge găleți de cerneală pe el

la miezul nopții ceața mănâncă gume

farfuria plutește-n aer ca un clișeu

sufletul meu e un ceas cu limbi străine

și timpul curge-napoi printr-un beci de spume

amiază - doar un semn pe un perete ud

aici a fost umbra mea dar nu-i nimeni nud

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

cercul ceţii şi al timpului (cybersonet CCLXXIX)

toate cețurile-s cărți-n bibliotecă

fiecare oră un capitol de roman ascuns

cerneală invizibilă care-și încalecă

firul de timp ce-l simțim adânc străpuns

primul și ultimul răsărit se-mbrățișează

prin cercuri de ceață legând destinul

un ceas ce-și sărută umbra ce-o visează

și-o poartă-n tăcere un alt destin somnul

ceața nu se-ascunde ea-i o brăzdare

lumina ce-ntregește întregul joc

în cercul ce dăruiește și răsare

un timp ce pulsează în pasul univoc

așa se-mpletesc ceasul și umbra

într-o ceaţă blândă ce mai că vibra 

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

răsăritul ce n-a vrut să vină (cybersonet CCLXXVIII)

cerșește mâna ceața şi-o-mpinge-n gol

și-i răspunde cu un zâmbet întors

o fată spală trotuarul cu protocol

cu găleți de fum ce-n dans s-a scurs

umbre albe plutesc pe străzi în cercuri

pași ce dispar valsând în ritm ciudat

pe asfaltul mut fără margini sau găuri

timpul se frânge-ntr-un joc codat

cerșetorul-cer în ceţuri ce nu vin

fata spală visul dintr-un alt oraș

și nopți ce sfâșie zorii ce se abţin

în ceață se-nfundă fiecare nouraş

mâine răsare doar dacă vrea noaptea să plece

în zborul absurd ce nimeni nu-l știe în farmece

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

nocturne pe pânza ceţii (cybersonet CCLXXVII)

țese-o pânză fină o ceață între stele

în nopțile unde umbrele nu sunt

felinarul aruncă contururi grele

ale oamenilor ce pier în vântul ciunt

pe ziduri dansează umbre fără criptă

un joc fantomatic tăcut și straniu

mașina de scris pe-o bancă ruptă

scrie singură versuri de dor târziu

foaia-i plină cu doar nocturne

sub cerul ce tremură în așteptare

iar timpul se topește în umbre terne

într-o lume-n care nu există hotare

și-n noaptea asta când nimeni nu arde

ceața scrie sufletului un lied ce se pierde

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

ceaţă înserată (cybersonet CCLXXVI)

scrie versuri ceața pe geamul cafenelei

cu litere de fum ce se pierd în noapte

siluete fără fețe în umbre grele spiralei

rătăcesc tăcute prin așteptări și șoapte

degete nevăzute cu ștergătorul mut

șterg cuvinte ce dor – tu mâine aștept

în aburul rece totul devine temut

un poem ce se pierde în visul inept

în seara ce cade spații se deschid

unde timpul se frânge în pulberi de gând

o lume ce palpită fără chip sau zid

în ceaţa ce glăsuieşte un cântec blând

și-n scrisul de ceață ce nimeni nu vede

se-ascunde un suflet ce tăcut se purcede

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

umbră în lumina amiezii (cybersonet CCLXXV)

ceața e zbor de gâze peste câmpuri roșii

împiedică soarele să-și facă drum

iar asfaltul se lipește de copite fildeşii

hidratându-se într-un dans de fum

pe șoseaua goală tăcută și pustie

ceața se-mbracă în neliniști de fum

un semn de neon pâlpâind în magie

aici a fost umbra mea strigându-și drum

privind spre depărtare pașii se topesc

căci în căutarea lor nimic nu-i sigur

sub lumina arsă toate se împietresc

și ceasul zilei devine mai obscur

și totuși în amiază o umbră dispare

lăsând doar un semn o clipă-n zare

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

copilul soarelui (cybersonet CCLXXIV)

ceața e-un copil ce joacă ascuns

se-ascunde-n umbre în pădurea lină

iar soarele o caută întrepătruns

păianjenii țes pânze în haina de lumină

în coridoare de străluciri subtile

luminile se-nvălmășesc ciudat de clare

aici păianjenii cu mersuri aproape fragile

țes ceasuri de pânză ca un vis ce-apare

ceața râde copilul se preface

în dansul zilei ce se pierde-n joc

așadar ceasul sufletului tace

dar păianjenul s-a-nvârtit în loc

și timpul se oprește într-o clipă răsfrânt

când ceasul dimineţii încetinește-n vânt

abab cdcd efef gg

 ©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

ceaţa zorilor (cybersonet CCLXXIII)

ceața batistă de mătase fină

se-așterne-n zori pe fața lacului

în umbra-i adâncă răsare o lumină

aburi rozalii fiori pe crestele miracolului

o barcă goală cu lanternă stinsă

plutește-n liniște în apele tăcute

și visul zilei cu aripi neliniștite însă

își trage sufletul din somnuri neştiute

în mângâierea răsăritului se scufundă

tăcerea nopții într-o clipă se frânge

și totu-n jur rămâne o lină undă

în luciul lacului timpul învinge

iar zorii lumii încep să se reverse

un nou început în liniște se scurse

abab cdcd efef gg

 ©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

extazul dăruit (cybersonet CCLXXII)

în noapte când lumina-ncet se stinge

și visul nostru prinde-aripi de foc

pe trupul tău un fior mă strânge

o voluptate-n dulcele tău joc

pe pielea ta o undă de fior

coboară-n valuri dulce tremurând

și buzele chemare de amor

mă cheamă-n taină tandru gemând

respiră-n mine ritmul tău suav

un dans de simțuri pur și despletit

pierdut în clipele de extaz grav

un dor nebun în suflet împlinit

se-nalță-n zori un val adânc măreț

un vis de-o viață pururi iubăreț

©Ioan Muntean, 2025