Postările lui STAN CAMELIA

Ploaie… pe jumătate!

Postat de STAN CAMELIA pe Mai 11, 2015 la 0:52

Totdeauna, norii îmi vor da de știre,

La răscruci de ceruri, plouă cu iubire!
Însă lumea-ntreagă nu-mi va da dreptate,
Fiindcă plouă-n toate… doar pe jumătate!

Peste-atâtea gânduri, plouă pe deplin,
Cum să fie altfel, când tot pleacă, vin?
Plouă cu lumină, veche, în păcate
Și în noi mai plouă… dar pe jumătate!

„Plouă cu tăcerea florilor de crin
Peste sânii-ți magici, patimă și chin!”
Zugrăveai iubirea, ca pe o icoană,
Între-a lunii sferă și a lumii vamă!

Plouă-n gânduri iar, nici măcar nu-mi pasă!
Fiindcă mi-ești secundă, orizont și casă,
Când încă mă doare trupu-ți diafan,
Ostoiesc durerea-n floare de castan!

Plouă iar iubite-n vise amânate!
Dar îmi ești întâiul și final în toate,
Cui să îi mai pese că-ntr-un ceas ascet
Încă ne mai plouă… chiar și incomplet!

(CAMELIA STAN - Ploaie… pe jumătate!)

Citeste mai mult…

Atunci când nu mă doare…

Postat de STAN CAMELIA pe Mai 11, 2015 la 0:43

Ascult din nou cum te sărută valul
În dimineți cu alge ruginii
Și în azururi cum suspină malul,
Sub prăvălirea blondelor stihii!

Ascult din nou cum visul se sfărâmă,
Când ochii îți tresar nedumerit…
Și blestem fila ce căzând din mână
Dintr-un mănunchi de vise te-a oprit!

Ascult din nou, cu o iubită-n taină,
Aceeași mare încă mă confunde!
Și doar talazul ei să-mi fie haină,
Și numai ea mă poarte printre unde!

Ascult din nou în dimineți de sare,
Cu marea însoțindu-te pe-ascuns,
Cum fredonezi aceeași întrebare,
La care eu sunt unicul răspuns!

Ascult din nou neliniștea ce-mi pare,
Un val prea răzvrătit, în agonie
Și înțeleg… atunci când nu mă doare
E fiindcă te-am zidit în poezie!

(CAMELIA STAN – Atunci când nu mă doare…)

Citeste mai mult…

Privește visând, iubito!

Postat de STAN CAMELIA pe Septembrie 10, 2014 la 15:00

Privește visând, iubito!
La cerul de vară, sublim,
Aș vrea să îți spun: “Fericito,
… mă-mbată cu tine, puțin!"

Privește visând, tu, iubito!
Ți-s ochii o mare și-aș vrea,
Să-mi fi părtașă, sortito,

La dorul din inima mea!

Privește visând, tu, iubito!
Iubirea-i eternă în noi,
Doar ție, pe trup ți-am citit-o,
Fiind unul singur… nu doi!

Privește și visează, iubito!
Nimic să nu-mi spui, fără știre!
Prea sfântă femeie, dorito!
Ți-aș da continent de iubire!

Privește și visează, iubito!
Orice își dorești și ai vrea,
Căci eu voi veni… incognito,
Pe veci să îmi fii și a mea!

Privește visând, tu, iubito!
În somnu-ți prea dulce, firesc,
Zâmbeai și deloc n-ai ferit-o,
Nici gura, voind să-ți iubesc!

Privește visând, tu, iubito!
Căci lumea-mi începe cu tine!
Destinul de-ar fi răsucit-o...
Te-aș cere răsplată, știi bine!

Am scris din instinct... n-am gândit-o,
Sperând s-o visezi, tu, iubito!

(CAMELIA STAN - Privește visând, iubito!)

Citeste mai mult…

Te-aș regăsi

Postat de STAN CAMELIA pe Septembrie 10, 2014 la 15:00

Te-aș regăsi-ntr-o lacrimă de ploaie,
Prelinsă pe-o petală-ntârziat,
Te-aș regăsi în stropii din șuvoaie,
Ce se preling din ceru-nvolburat!

Te-aș regasi în soare când zâmbește
Și în culori de flori te-aș regăsi,
În noapte când lumina nu mai este,

La rasărit ori la sfârșit de zi!

Te-aș căuta în ploaia care plânge,
Pe la ferestre, tristă simfonie!
Și cu trei versuri simple aș ajunge,
Pe-un colț de vis și-o coală de hârtie!

Și-aș înțelege, poate, cu uimire,
De ce nu ești, de ce nu poți să fii,
La ceasul nost’ de ultimă iubire,
Minutul de sublim din prima zi!

(CAMELIA STAN - Te-aș regăsi)

Citeste mai mult…

Doar amănunt!

Postat de STAN CAMELIA pe Septembrie 10, 2014 la 14:30

Nu-s doar atât... un simplu amănunt,
În trecerea fugară printre clipe,
N-ai să-nțelegi, sunt zborul de aripe
Și-atât de multe lucruri încă sunt!

N-ai să-nțelegi, în dubla ta mirare,
Că sunt și eu un strop de univers,
Că urc în rime și cobor în vers,
Nemărginite spații și chenare!

N-ai să-nțelegi și nici nu vreau a ști,
Cum se adună-n mine multe mări,
Cum pe la tâmple îmi tresar viori
În nebunia șansei de-a trăi!

E doar atât, un simplu simțământ,
La care-oricine poate să cuteze,
Doar dacă-ai vrea, tu poți a înțelege,
Că nu-s decât... un simplu amănunt!

N-ai să-nțelegi că drumul meu e dat
Și nici că vrerea mi-e născută-n stele,
Că nu-mi durez pe-acest pământ, castele
Și nici n-oi face slovelor, rabat!

Sunt pas rănit dar pot să mă ridic,

Sunt vânt și cer, sunt rouă și culoare,
Sunt și speranță, sunt și disperare,
Și-s poate chiar... din toate, câte-un pic!

La mine-n trup mă înfrățesc cu zorii,
Și n-am pe nime-n slavă să mă poarte!
De-o fi aici ori poate mai departe,
M-oi confunda mereu cu muritorii!

Oricâte patimi vor clădi în mine,
Redute de iubire sau amar,
Voi retrăi același calendar,
Plătind tribut acelorași suspine!

Oricum mă judeci, poate drept ori strâmt,
Sunt doar un om... în rest, e amănunt!

(CAMELIA STAN - Doar amănunt!)

Citeste mai mult…

Concentrică iubire

Postat de STAN CAMELIA pe Septembrie 10, 2014 la 14:30

E cald, e vară și e grâul copt,
Nestăvilită vară mai e asta!
În care plouă tainic pe la opt,
Iar la amiaz’ fierbinte-i ca năpasta!

Pe somnul tău eu împletesc poeme,
Și-n palma-ți caldă voi broda suspine,
Ca un copil ce-nvață teoreme,...
Exist doar matematic lângă tine!

Și complicate sensuri ne comprimă
În lume de iluzii și nevoi,
Aceleași griji ne-ncearcă, ne deprimă,
Aceeași așteptare doarme-n noi!

Din brațu-ți alb voi face pe vecie,
Pentru obrazu-mi reazemul deplin,
Privind în dimineți cum îmi spui mie,
Cât ți-e de dor, când plec câte puțin!

Și că mă cauți strict printre poeme,
Când la ferești luceferii mai bat,
Să-mi spui, de nu mă afli-ntre catrene,
Să-mi iau ca domiciliu doar... un pat!

Că-mi vindeci osteneala, cu grăbire,
Și dezmierdare-mi faci din nostalgii,
Purificați de-o ultimă iubire,
Să ne-ntregim… în fiecare zi!

De-ar fi ca sa sfârșim în desfătare,
Concentric gravitând într-o simțire,
Ne poarte-n paradis un val de mare,
Uciși într-o concentrică iubire!

(CAMELIA STAN – Concentrică iubire)

Citeste mai mult…

Toamna mea

Postat de STAN CAMELIA pe Septembrie 10, 2014 la 14:30

M-am risipit ca frunza de septembre,
Într-un decor pierdut în galben crud,
Mi-e gândul cald dar sufletul mi-e nud,
În preumblarea tristă spre novembre!

Trec zilele și nu-nțeleg cum trec,
Se zbate vremea-n foi de calendare,
Și nu mai au nici greierii, chitare,...
Nici muguri nu-s, doar ramul trist și sec!

Tastez pe Google, înțeles la "vise",
Dar la raspuns, ce-mi poate spune el?
Că-mi reproduce sensul prea fidel,
Și nu-mi explică rosturi mai precise!

Eu caut sens la toamna mea deplină
Și la grădini de gânduri în pierzare,
Sunt fără vară, fluturi și culoare,
Dar trup mă simt, mă simt și rădăcină!

Și răsfoiesc grăbit, dicționare!
Să caut nesfârșite înțelesuri,
La vise, patimi, rugă și eresuri,
În toamna-n care sunt... o întâmplare!

Mă-ntorc străin în sensul meu poetic,
Să îmi traduc și patimă, mirare,
Dar nu găsesc, măcar din întâmplare,
Ceva, în îndreptarul ortoepic!

Am tresărit în gând, cu „da” și „nu”
Și-am înțeles într-un târziu, ideea,
Că suntem doar bărbatul și femeia,
Deci toamna mea poți s-o explici... doar tu!

(CAMELIA STAN – Toamna mea)

Citeste mai mult…

Sfârșit de vară!

Postat de STAN CAMELIA pe Septembrie 10, 2014 la 14:30

Și pleacă vara iar în pribegie,
De dorul său, au lăcrimat și macii!
Iar pe câmpia ce-a rămas pustie,
Se-ngână-n glasuri numai pitpalacii!

Își perie de soare diadema,
De aripi colorate se dezbracă,
Un greier rătăcit îi poartă trena, ...
La rochia-i aurie, mai săracă!

Și nu mai sunt nici berze pe ogoare!
Trist, una câte una au plecat,
S-au preumblat în șiruri călătoare,
Spre alte țări să-și cate de iernat!

Atâta dor s-a adunat în vise,
Iar noaptea ei ne-a încălzit suspine!
Și vom păstra cuvintele nescrise,
Dar spuse tainic… numai pentru tine!

Ne-o vizita o toamnă ruginie,
Și înc-o iarnă va să vină iară!
Îți las trei versuri scrise pe-o hârtie
Și te aștept... în altă primăvară!

(CAMELIA STAN - Sfârșit de vară!)

Citeste mai mult…

O-ntâmplare...

Postat de STAN CAMELIA pe Septembrie 10, 2014 la 14:30

Mi-a tresărit o lacrimă... albastră!
Născută-n neputința de a plânge,
M-am pustiit de toamnă și mă strânge,
Atâta amintire la fereastră!

Și nu știu cum, din slove desuete,
Călcate cu furie în picioare
Și-nsângerate trist din călimare,...
Mi-am amintit cum spus-a... de trei fete!

Era un tată-l știu dintr-o-ntâmplare!
Ivită trist în calea poeziei,
Ce rost tăcut găsea ortografiei,
O rostuia cu rimă și culoare!

Nu voi a ști nici litera, de-i șchioapă
Și nici tertipuri care se îngână,
Doar poezia scrisă în română,
E aur, cer, pădure și e apă!

Atâta colț de hartă ne desparte!
Dar dascăl drept, cu inima prea bună!
Ți-aș dărui o strângere de mână,
De nu ai fi… atâta de departe!

(CAMELIA STAN - O-ntâmplare...)

Citeste mai mult…

În timpul care sunt

Postat de STAN CAMELIA pe Septembrie 10, 2014 la 14:30

Aș vrea să te alung, cu fiecare gând!
Și totuși îți vorbesc, cu fiecare slovă,
Aș vrea să plec departe, dar tot aicea sunt,
Te pierd sublim în vers, te regăsesc... în proză!

Aș vrea să nu mă cauți și nici să te găsesc,
Te-aș alunga departe, de mine, câteodată!
Și totuși doar cu tine, sublim mă întregesc,...
Și totuși nu m-ai pierde, acum și niciodată!

Aș vrea să nu tresar la fiecare pas,
Gândind că nu te aflu ori c-ai venit în grabă!
Și totuși n-ai să știi că nu ești doar popas,
Iar de mai uit să spun, revino și mă-ntreabă!

Aș vrea nu mă răzbată amnezică mirare!
Și totuși când mai uit, e bine câteodată,
Dar n-ai să știi cum e să mori de așteptare
Și nici să nu mai știi... de e să fii vreodată!

Aș vrea în dimineți să obosești cu mine!
Și totuși, fără noimă, te-aș alunga apoi,
O mică veșnicie par clipele puține,
Când te privesc tăcută… pe drumul înapoi!

Aș vrea să nu mă cauți, dar să mă vrei mai tare!
Aș vrea sa nu vorbim, dar gândul să ți-l simt
Și parcă nici n-aș vrea aceeași întrebare,
Cum să mai fii o vreme, în timpul care sunt?

(CAMELIA STAN - În timpul care sunt)

Citeste mai mult…

Vis și stele!

Postat de STAN CAMELIA pe Septembrie 10, 2014 la 14:30

Am așezat cuvinte-n zborul către tine,
Asemenea acelui sculptor care
Dă la o parte piatră sau rubine,
Pentru a renaște-n ele o splendoare!

Și te-am privit în ochi când era noapte!
Ți-am mângâiat conturul… să ți-l știu!
Și ți-am oprit pe buze-atâtea șoapte!...
Ca să păstrez misterul mai târziu!

Tu nici nu știi că am strivit în gene,
O lacrimă și-un vis de fericire!
Era târziu în noapte, dar devreme
În avatarul nostru de iubire!

Nu m-ai trezit nici când a fost să plouă!
Te-am întrebat apoi... de ce așa?
"Am vrut să ne rămână pe din două,
Același vis și... frumusețea ta!"

N-ai înțeles... că existăm atemporal,
Că univers n-avem și nici menire!
Când viața ne mai dă extemporal,
La absolut… la ora de iubire!

Și mai tresar, de parcă e prea frig!
Ori gândul meu s-a rătăcit în stele,
Vreau să te chem, dar nu mai pot să strig,
Eu sunt aici, dar tu ești... printre ele!

(CAMELIA STAN - Vis și stele!)

Citeste mai mult…

Clemența de-a iubi!

Postat de STAN CAMELIA pe Septembrie 10, 2014 la 14:30

Trăiește fiecare secundă, cu iubire!
Și fiecare clipă, ca ultimă suflare!
Că-n viață suntem numai sclipiri de fericire,
Amăgitoare clipe și umbre trecătoare!

Învață din greșeli și nu-ți călca-n picioare
Nici visul, nici onoarea, nici sensul, dacă poți,
Nu-ți construi castele, iluzii-amăgitoare!
Ce poate câte unul, nu-nseamnă că pot toți!

Și nu-ți trăda iubirea, lăsând-o să pălească
Pentru plăceri sordide, iluzii de carton!
De ai aflat în lume un om să te iubească
adevărat și simplu, la rându-ți să fii om!

Nu te pleca la zvonuri, păstrează-ți drumul drept,
Și nu te irosi în vorbe și minciuni,
Că adevăr nu afli decât la tine-n piept,
Și nu întotdeauna te-ncrezi în oameni buni!

Dacă-ți dorești în viață a crede în ceva,
Te-ncrede în ce simți iubind cu-adevărat!
E în puterea noastră a crede și-a ierta,
Dar când iubești, acela… să te fi meritat!

Și poate a greși e-atâta de firesc,
Ca oameni suntem doar, cu vise și destine,
De n-ar mai fi posibil să cred și să iubesc,
Aș cere doar clemența… de-a te iubi pe tine!

(CAMELIA STAN – Clemența de-a iubi)

Citeste mai mult…

De n-ar fi fost...

Postat de STAN CAMELIA pe Septembrie 10, 2014 la 14:30

N-ar fi în an o primăvară
Iar noi de n-am fi fost vreodată,
N-ar fi trăit, chiar de-i să moară,
În piept, iubirea, câteodată!

De n-ar fi fost în lume stele,
Nici cer de noapte înstelat,
Cum am fi fost noi printre ele...
La ceas de primul sărutat?

De n-ar fi fost nici somn cu vise,
Ori nici iluzii, niciodată!
Ne-ar fi rămas prea interzise,
Iubiri în bărci plutind pe ape!

De n-ar fi fost nicicând suspin,
Nici patimă, nici disperare!
Am fi avut așa puțin,
Timp de iubire-n calendare!

De n-aș fi fost nici eu, nici tu,
Ce trist, să nu fi fost să moară!
Catrene între ”da” și ”nu”
Și-n noi… atâta primăvară!

(CAMELIA STAN - De n-ar fi fost...)

Citeste mai mult…

A plouat cu lacrimi albastre!

Postat de STAN CAMELIA pe Septembrie 10, 2014 la 14:30

A plouat cu lacrimi albastre pământul!
S-a zbătut sub furtună o floare,
Ți-am uitat sub privirea-mi cuvântul,
Prăvălit sub zăpezi de mirare!

A bătut vânt nebun în neștire,
Și-au gemut a pustie stihii,
Am sperat veșnicii de iubire,

Și miracolul tău de a fi!

M-au albit peste frunte castanii,
Și cu muguri de floare au nins,
Tremurând de teamă, sărmanii!
Când vârtejuri de vânt i-au atins!

Când ploua cu nopți peste lume,
Spintecat de fulgere mii,
Suspina doar un cer fără nume,
Ca un plâns rătăcit de copii!

A plouat cu lacrimi albastre pe noi,
Ne-a spălat de păcate limanul,
Și ne-a strâns laolaltă-amândoi,
Răsfățându-ne tainic, castanul!

(CAMELIA STAN – A plouat cu lacrimi albastre!)

Citeste mai mult…