Ninge. În scorbura rănilor cicatrizate de vreme
un fulg îşi scrie povestea –
nu se topeşte în căldura palmelor
ce deapănă nesfârşite cuvinte.
Ninge…din nou... şi-n liniştea nopţii
vieţile noastre seamănă
cu nişte trupuri arse de îngeri ;
bijuterii aruncate în mâinile săracilor.
Trăind tristeţea de-a fi singuri
în aceeaşi mare singurătate
realizăm subit că ne-am cunoaşte... parcă...
... de o viaţă...
Comentarii
Mulțumesc din suflet.
Mulțumesc domnule Aurel Chiorean.
Frumos,felicitari!
Frumos, felicitari!
Mulțumesc.
Interesant text.
Felicitări!
.
Cu bucuria lecturii,
Aurora