Din trupul nopţii mi-am desprins sărutul

[Camelia Ardelean]

Din trupul nopții mi-am desprins sărutul

Cu gust de alge și de meteori,

Mi-s ochii tăi nemărginiți avutul,

Cu-amurgul de sub pleoape mă-nfiori.

 

Pe buze reci de ploi și așteptare,

Mi-e șoapta haina-n care te îmbrac,

Un roi de frunze întomnarea are,

Îmi ești tulpină sau îmi ești copac.

 

Oriunde mergi, mi-e zborul mai aproape

De trupul tău și de necunoscut;

Sub adieri, livezile ne-ngroape

În taina lor cu-aromă de vermut!

 

Din trupul nopții mi-am desprins palatul

Cu fulgi de stele-n loc de cărămizi,

Ți-s Cosânzeană, tu îmi ești păcatul –

Doi exilați de dragoste avizi...

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, dragi prieteni (Paul Rotaru, Aurelia, Mihai, doamna Agafia, Mihaela Moşneanu) pentru prezenţă şi comentarii/semnul de apreciere! Îmbrăţişări cu drag!

[Paul Rotaru]

Romantism cu influențe de poem medieval, ușor gotice. Mi-a plăcut. Felicitări.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]