Cad frunzele-n parc purtate de vânt,
pe cer se adună nori de zăpadă,
la margini de vis stă gândul înfrânt,
plâng cărțile-n rafturi gata să cadă.
Un tren rătăcit, ajuns prea târziu,
așteaptă în gară un semn de plecare,
un biet impegat, în biroul pustiu,
visează-n tăcere iubirea cea mare.
Aseară-a fugit din nou un soldat
patrula îl caută încă prin gară,
sergentul spunea că ieri l-a visat
fugind la iubita plecată din țară.
Comentarii
Mulțumesc colegilor Anișoara Iordache și Paul Rotaru pentru timpul acordat versurilor mele. Poetul a dorit să exprime ceva, cititorii au înțeles altceva, nimic mai frumos într-un poem de trei strofe.
Întâmplări dintr-un univers bacovian...
Frumos.