06. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
terasa plină cu zori (cybersonet CXXVII)
(în viitor)
pe terasă vom sta împletiți în suspine
privind cum lumina-n oglindă revine
iar noaptea în raze va fi risipiți
și focul din piele se va țese-n ruine
în șoapte tăcute vom fi obosiți
amprente de dor în cearșafuri cerniți
dar zorii cu stele căzute vor ține
pe buze va arde un vis netrăit
o umbră de noapte păstrată în noi
și timpul va plânge sub cer istovit
vom ști că am fost doar doi pași într-un mit
prin zori ce ne vor prinde într-un joc de strigoi
și-n ziua ce vine vom fi doar noroi urzit
©Ioan Muntean, 2024
-->
Comentarii