Jocuri de cuvinte - gură
Geografie lingvistică
Partea întâi la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-gura-1
Gura în expresii
Moto: „Cine gură mare are cinci ani va săpa la sare!”
De mic, de pe câmp și din pădure, cu explicațiile alor mei de pe uliță, părinți, bunici, vecini, știam că există gura leului, gură-dragă, gura-mielului, gura-morunului, gura-ursului, gura-mâței sau linariță, gura-porumbului, gura-paharului sau tufănică, gura-țigăncii (nu o confundați cu p____a țigăncii) aflând în școală că astea fac parte din botanică. Nu mă plângeam că-s prea multe arhaisme!
De la bunicul matern Dumitru, dogar, am învățat ce e „gura de broască”, o unealtă de dulgherie pentru scobit pe marginile tocurilor de ușă sau de fereastră, dar și la butoi. Tata, pădurar, țăran, dulgher, zidar, bun la toate, mi-a demonstrat lucrul cu „gura de lup”, unealtă care servește la îndoirea tablei groase. De, vorba profesorului meu Ispas de matematici speciale din academie, „drumul lung prin teorie, scurt și eficace pri exemplu” (citându-l pe Dirac)!
Cineva „e moale în gură” sau „are gura moale”, adică se supune ușor la comenzile ce i se dau prin mișcarea frâului real sau imaginar. Se poate reabilita dacă găsește originea expresiei din citatul e mai sus, adică să-l ghicească pe cel despre care e vorba, adică „cine gură mare are cinci ani va săpa la sare”. Că zilnic îmi atrage atenția cineva să nu mai critic președinții de bloc, alți politicieni, că o s-o pățesc.
Păi dacă n-am pățit-o eu în plină dictatură comunmistă, când eram „tare în gură” când scriam partea finală a unui raport de cercetare pentru o temă finalizată cu concluziile rezolvării. Mulți mi-au propus modificarea, eu am insistat și am propus că fără o documentare în vest nu putem obține succese în digitalizarea cartografică.
Și proștii ăia de conducători militari comuniști au înțeles că automatizarea în cartografie și teledetecție, digitalizarea în geoștiințe, nu se pot face fără o școlarizare în vest. Marele stat major s-a adresat CNST, CNST s-a adresat colaboratorilor externi, aceștia au răspuns cu propuneri de cursuri la facultatea de navigație a universității din Hamburg.
Așa am fost acceptat de universitate prin CNST, urmând cursul de cartografie asistată de calculator la prestigioasa universitate din Hamburg, împreună cu lolegii și prietenii militari de care amintesc mereu, Igor din Irkuțk (cum academician), Jean Boileau din Paris (genist și proprietar de vii pe Valea Loarei), Moravec Dalibor din Praga (profesor universitar), Imre Nemeth din Budapesta (profesor universitar). În 1982 ne-am reîntâlnit pentru partea a doua a cursului, pentru teledetecție, la ESA Darmstadt (cu șef de grupă acelaș neamț Muller, maior), cu lucrări practice la universitățiile din Hamburg și Tubingen. A fost aprobat și oficiul de calcul al DTM, cu dotare cartografică vestgermană și românească. Eu, bun nu numai de gură, am creat software-ul de legătură între Felix 256 și sistemul de desen, predat tuturor instituțiilior românești dotate cu plotere vest-germane (Centrele Miniere din Cluj-Napoca și Petroșani, IGFCOT, Centrul de calcul al CC al PCR, Universitatea Politehnica București, ITC București (unde am colaborat și cu colegul Adrian Lustig) etc.
Chestia e că prin 1989 aveam în planul de cercetare științifică tema „sistem cartografic interactiv”, în țară în colaborare cu ITC, pe plan extern în colaborare cu alte țări, dar veni îngrămădeala din decembrie, ITC s-a desființat treptat, noi ne-am reorganizat, cercetarea din armată s-a evaporat, totul „s-a dus pe gura lupului”, adică a dispărut.
Mulți „au țipat ca din gura șarpelui”, adică din răsputeri, că vor democrație în armată, unii militari „buni de gură” chiar că trebuie aleși comandanții, de nu mai înțelegeai ce se petrece pe meleagurile daco-pontice. Așa m-am decis să scap ca din gura lupului” din cercetarea științifică ce dispărea, să mă salvez din mare primejdie ca prin minune sau în ultimul moment, prin cererea de a trece în învățământul universitar.
Cererea mi-a fost acceptată, am dat concursul, au apărut noile discipline legate de cartografia digitală, pentru care am întocmit și programele noilor discipline. Colegii din catedră (construcții și geodezie), din noua facultate (geniu, geodezie și construcții) și din academie au fost excelenți colaboratori. Am devenit pe rând șef al catedrei, apoi decan al facultății fără „a fi tare-n gură”!
„Gură mare”
Fiecare am întâlnit în viață „gură-cască”, persoane care-și pierd vremea în zadar sau care dovedesc neglijență, dezinteres condamnabil, chiar și la alegeri, apoi se plâng de politicieni. Pe la Universitatea din București am avut noroc și de studenți care „uitau de la mână pân' la gură”, dar s-au corectat rapid.
Ține-ți gura!
Cu ideea că lucrul practic consolidează însușirea cunoștințelor, mai ales în domeniul folosirii calculatorului electronic în domeniul geoștiințelor, fiecare student avea temele particularizate, știam că studenții sunt „cu sufletul la gură”, generându-le emoția sau plăcuta oboseală a lucrului bine făcut. Le ofeream studenților manuale electronice și software-ul (http://sig.trei.ro, „mură-n gură”), dar trebuia ca ei să rezolve teme personalizate.
Expresiile s-ar multiplica exponențial dacă am binevoi să folosim cuvintele argou pentru binecunoscuta gură (aftă, bot, bușon, cățea, cioc, cioclonț, ciocomengo, clanță, clempano, cloanță, clonț, cobză, cutia vorbirii, fermoar, flașnetă, flaut, fleancă, fleoarță, flisc, flit, gingie, goarnă, govie, ială, mijă, morișcă, mozgă, muian, muie, muștiuc, muzicuță, ocarină, papacioacă, papagal, papiț, papiță, plisc, pupătoare, pupăză, rât, scuipătoare, teflu, țarcă, țiu, zotcă etc.), conform Argou (2007)!
La analiza expresiilor în alte câteva limbi, plecăm de la „ab ore ad aurem”, „de la gură la ureche”, utilizată de exemplu în expresia „a vorbi ab ore ad aurem”, adică cu toată discreția, de a nu duce vorba „din gură-n gură”. Englezii folosesc pentru gură mouth, dar pe la ei se folosesc și béal în irlandeză, beeal în manx, beul în galică scoțiană, mooth în scots etc.
Mouth se folosește și ca argou pentru o persoană care vorbește mult, căreia „nu-i tace fleanca”. Au apărut rapid: a closed mouth catches no flies (în gura închisă nu intră fluturi, adică „vorbește doar cât trebuie”); all one's taste is in one's mouth (tot gustul cuiva se simte doar în gură, se spuine cuiva căruia „îi lipseste bunul gust in chestiuni estetice sau culturale”); bad-mouth sau badmouth (gură rea, „care ponegrește”); big mouth (gură mare, „lăudăros”); diarrhea of the mouth (diaree la gură, „vorbește mult”); don't look a gift horse in the mouth (calul de dar nu se caută la dinți); hush one's mouth (a-i tăcea cuiva gura); mouth-pussy (argou, vulgar, pornografic); river mouth (gura de vărsare a râului) etc.
Francezii folosesc pentru gură bouche (împrumutat și de englezi) și gueule (bot de animal). În Franța se mai folosesc botse, botcha, boche în franco-provensală, bouoche în norrmandă (Jersey), bouque în picardă etc. Limbă în dezvoltare continuă, acum și puțin anglicizată, a creat mintenaș expresii legate de temă.
Au apărut imediat: à bouche close (cu gura închisă); bouche-à-bouche (gură la gură); bouche close („fermoar” la gură; păstrează secretul); bouche d’aération (gură de aerisire); bouche de métro (gură de metrou); retirer le pain de la bouche (a lua pâinea de la gură) etc.
Francezii au și zicale sau vorbe de duh (proverbes et phrases toutes faites): bouche baisée ne perd pas sa fraîcheur (gura dracului nu-și pierde prospețimea); la vérité sort de la bouche des enfants (adevărul vine din gura copiilor); motus et bouche cousue (buze pecetluite, „fermoar” la gură); tu m’enlèves le mot de la bouche (mi-ai luat vorba de la gură) etc.
Trecând la nemți, am scris mai sus cuvintele de pe acolo. Rămânând la Mund, apărut în secolul al VIII-lea, au apărut sinonimele colocviale Schnabel (cioc) sau Schnute (bot), cuvinte derogatorii sau vulgare precum Brotleier (liră de pâine), Fresse (la naiba), Gusche (gușă), Klappe (clapetă), Maul (bot), Schlund (gâtlej, muie) sau Schnauze (bot), Fressluke (trapă de alimentare), Kauleiste (baton de mestecat), vulgarul bavarez și austriac Pappen (mâncătoare sonoră) etc.
Das Maul eines Gauls (gura unui cal)
Germanii au scos imediat vorbe de duh precum: jemandem Honig um den Mund schmieren (a mânji cu miere în jurul gurii cuiva, adică a măguli pe cineva); nicht auf den Mund gefallen sein – redegewandt, schlagfertig sein (nu fi lent - fii elocvent, iute); den Mund zu voll nehmen (a--și umple gura, adică a se supraestima); von der Hand in den Mund leben (trăind de la mână la gură, adică a-și consuma imediat toate veniturile, neeconomisind nimic; den Mund wässrig machen (a-i lăsa gura apă, adică a-i fi poftă de mâncare); jemandem das Wort im Munde umdrehen (schimbarea cuvântului din gura cuiva. adică interpretarea greșită intenționată a cuiva) etc.
Trecem la cei cu operația specială, pe care americanii ar vrea să-i scoată din Europa, cu ale lor rot - рот (existent și în bielorusă,rusină carpatină și ucrainiană) și usta – уста (existent și în bulgară, macedoneană, rusină carpatină, sârbă și sârbo-croată, ústa în cehă și în slovacă, usta în bosniacă, poloneză, sileziană și slovenă, ustá în țigănească).
Luând doar rot - рот, există expresii precum: большой рот (gură mare, vorbăreț); вина в рот не берёт (nu pune vin în gură); во весь рот sau на весь рот (cu toată gura); во рту кака, в глазах бяка (e rahat în gură, rahat în ochi); в рот долбают, а он спасибо говорит (îi iau de la gură, iar el zice mulțumesc); сто редек тебе в рот (fie o sută de ridichi în gura ta) etc .
Au și peroverbe și zicători (пословицы и поговорки), precum: большому куску рот радуется (de bucata mare gura se bucură); в рот пальца не клади (nu baga degetul în gură); и волчий рот, и лисий хвост ( și o coadă de vulpe e bună pentru o gură de lup); рот шире ворот (are gura mai mare ca poarta); рот не огород, не затворишь ворот (gura nu-i grădină, nu-i poți închide poarta); язык наш враг наш, а рот губитель (limba este vrăjmașul nostru, iar gura o distruge) etc.
Gura în (c)arte
Moto: „El, cu ajutorul glumii,/ A intrat în gura lumii.../ Dar umoru-i, pe măsură:/ Nu mai mult decât o gură.” (Epigramistului Emil Ianuş, autor al volumului „O gură de... (h)umor", de Nicolae Gonţ-Topor, din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi, 2005)
Ion Creangă povestește fie de gurile mărite de râs ale unor fete („Le-am lăsat și eu pe fete să râdă, până li s-a duce gura la ureche”), fie de gura calului în care se introduce zăbala („Fiul craiului, punându-i zăbala în gură, încalecă.”), cu cuvinte învățate de mine întâi în vatra satului. Tot Creangă folosește expresia „a se duce pe gura lupului”, adică a dispărea ca și cum nici n-ar fi existat („Boișorii mei s-au dus ca pe gura lupului.”).
Cuplul etnografic ceho-rojmân analiza gura în folclorul transilvan („Mândra mea de mândră mare/ Nici un dinte-n gură n-are.”). Eternul călător și iubitor de natură, Geo Bogza, descria metaforic șuvoaiele de munte („Pe deasupra culmilor, o puzderie de vipere lichide aleargă printre stânci, mușcându-le cu furie și sfărâmându-și gura în muchiile lor de cremene.”).
George Coșbuc folosea cu măiestrie locuțiunea adverbială „gură-n gură”, adică foarte aproape unul de altul („Mama-mi dă învățătură/ Cum se țese-o pânzătură,/ Nu cum stau cei dragi de vorbă/ Gură-n gură.”). Eroul lui Vlahuță avea gura amară, avea fiere în gură („Asuda noaptea, și dimineața se scula obosit, indispus, buimac și cu gura rea.”).
Un erou al lui Alecsandri îl întreba pe altul, mai vorbăreț ca el și ca președintele de acum („Ce limbă grăiești, că parcă se bat calicii în gura d-tale.”). Eroul lui Sadoveanu era un guraliv, diferit de candidatul la șefia NATO („Prinde mutul limbă, de parcă i se bat calicii la gură ca la pomană.”).
Delavrancea, fost primar al capitalei, dar nu un fel de Nicușor, ales fără merite, doar anti-PSD, folosea expresia „a se zvârcoli ca în gură de șarpe”, adică a se zbate cumplit, cu desperare („S-a zvârcolit ca în gură de șarpe... a luptat cu moartea zile negre, zile lungi.”). Ulterior i s-a întâmplat și eroului lui Preda („Flăcăul țipa ca în gură de șarpe.”).
Scriitorii străini nu au stat departe de gură. În 1913, Joseph C[rosby] Lincoln, în Pacienții domnului, scria: „Am făcut o trâmbiță vorbitoare din mâinile mele și am început să strig «Ahoy» și «Bună ziua!» în vârful plămânilor mei. […] Colonelul s-a trezit și, după ce a întrebat ce s-a întâmplat, a deschis gura și a urlat «Bună!» și «Bună ziua!» ca taurul din Basan.” (I made a speaking trumpet of my hands and commenced to whoop “Ahoy!” and “Hello!” at the top of my lungs. […] The Colonel woke up, and, after asking what in brimstone was the matter, opened his mouth and roared “Hi!” and “Hello!” like the bull of Bashan. [1913, Joseph C[rosby] Lincoln, chapter VII, in Mr. Pratt’s Patients, New York, N.Y., London: D[aniel] Appleton and Company, OCLC]).
Trecând la francezi, cu al lor cuvânt bouche, Louis Pergaud, în Răzbunarea părintelui Jourgeot, din Rustice, știri din sat, scria în 1921: „Sub mustața blondă a bărbatului înalt, buzele lui lacome căutau gura ei voluptuoasă, în timp ce cealaltă, fără să zăbovească peste fleacuri inutile și știind valoarea timpului, îi ridică energic poalele.” (Sous la moustache blonde du grand gaillard, ses lèvres goulues cherchaient la bouche voluptueuse, cependant que l’autre, sans s’attarder à des bagatelles inutiles et connaissant la valeur du temps, troussait vigoureusement les jupes. [Louis Pergaud, «La Vengeance du père Jourgeot», dans Les Rustiques, nouvelles villageoises, 1921]).
La Vengeance du père Jourgeot (Răzbunarea părintelui Jourgeot, citiți online)
Fiindcă au și gueule (bot, popular gură), acesta, colocvial, peiorativ, înseamnă și față, persoană sau muie, muian, demonstrat și de Jehan Rictus, în Jurnal, în 1932: „Mergi la berărie? Să văd aceleași muiane din nou? La naiba!” (Aller à la Brasserie? Revoir toujours les mêmes gueules? Zut! [Jehan Rictus, Journal quotidien, cahier 148, page 69, 31 janvier 1932]).
Trecem ușor la vecinii germani, că Franța și Germania sunt în Schengen (la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-schengen). Cum nemții folosesc Mund pentru gură, Hartmut Gräfenhah, în Navetiști transfrontalieri, scria în 2001: „„Cea mai recentă nebunie în rândul drumeților de munte este un pachet fluid în rucsac, din care un tub de băut merge la gura excursionistului.” (Der letzte Schrei unter Bergwanderern ist ein Flüssigkeitspack im Rucksack, von dem ein Trinkschlauch zum Mund des Wanderers führt. [Hartmut Gräfenhahn: Grenzgänger. Berliner Zeitung, Berlin, 06.10.2001]).
Nemții folosesc și Maul (bot de animal) în germană și în germană de Pensilvania. Într-o traducere de Elisabeth Schnack a romanului Cronicile negre, al lui Marc Steadman, se scria în 1980: „Cârligul din maxilarul inferior a tras capul rechinului în sus și i-a ținut gura deasupra apei.” (Der Haken im Unterkiefer riß den Kopf des Haifischs hoch und hielt sein Maul über Wasser. [Marc Steadman: Schwarze Chronik. Ein Südstaaten-Dekameron. Fischer Taschenbuch Verlag, Frankfurt am Main 1980, übersetzt von Elisabeth Schnack), ISBN 3-596-22489-6, Seite 138. Englisches Original 1970]).
Am ajuns la cei cu „operația specială” forțați de isteria primirii Ucrainei în NATO după cum spune economistul american Jeffrey Sachs, analist pentru politici publice, profesor la universitatea Columbia. El a spus clar: „All of this talk of defeating Russia, to my mind, is reckless.", adică „Toate aceste discuții despre înfrângerea Rusiei, după părerea mea, sunt nesăbuite.” [vezi Ng, Abigail (May 13, 2022). "It's 'reckless' to talk about defeating Russia". CNBC. Regăsit la 09.06.2024].
Revenind la gură, rușii au rot - рот (ca și în bielorusă, rusină carpatină și ucrainiană) și usta – уста (existent și în bulgară, macedoneană, rusină carpatină, sârbă și sârbo-croată, plus ústa în cehă și în slovacă, usta în bosniacă, poloneză, sileziană și slovenă, ustá în țigănească).
Grossman folosește rot - рот în rumanul Viața și soarta, scris în 1960: „Se simțea fericit, puternic din punct de vedere fizic, nu avea un gust urât de plumb în gură și nu-l durea inima.” (Он чувствовал себя счастливым, физически крепким, не было противного свинцового вкуса во рту, не щемило сердце. [В. С. Гроссман, «Жизнь и судьба», 1960 г. [НКРЯ]).
Pușkin, în Profetul, în 1826, folosea usta la plural, adică buze: „Și s-a lipit de buzele mele,// Și limba-mi păcătoasă mi-a fost suptă.” (И он к устам моим приник, // И вырвал грешный мой язык. [А. С. Пушкин, «Пророк», 1826 г. [НКРЯ]).
Turgheniev, în Poezii în proză de I. Senilia, scria în 1878-1882: „Am văzut cum picioarele i-au înțepenit, cum groaza neexprimată îi încleșta gura, îi făcea ochii mari, privind în depărtare....” (я видел, как окаменели ее ноги, как невыразимый ужас разверз ее уста, расширил глаза, устремленные в даль… [И. С. Тургенев, «Стихотворения в прозе I. Senilia», 1878-1882 гг. [НКРЯ]).
Пасть пираньи (gură de piranha)
Cuvântul past` - пасть e folosit pentru gura animalelor (bot etc.). Eremeeva, în Prelegeri despre istoria artei, scria în 1999: „Iadul este descris fie ca gura monstruoasă a lui Leviatan, fie ca un cazan în flăcări.” (Ад изображается либо в виде чудовищной пасти Левиафана, либо в виде котла на огне. [С. А. Еремеева, «Лекции по истории искусства», 1999 г., НКРЯ]).
Continuare la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-gura-3
Întreg articolul este și la:
https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/06/jocuri-de-cuvinte-gura.html
Articolul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - gură.pdf
CN
-->
Comentarii