La țărmul durerii

[Camelia Ardelean]

Se luptă gânduri în ambuteiaj,Înveșmântate-n straie lungi de doliu,Și intră amintirile-n sevraj,Alunecând sub palidul lințoliu.O grindină se-abate-n ropot surdPe-acoperișul vechi, uitat de lume –E-o temniță unde m-ascund, absurd,Sperând să scap de-ale tristeții brume.Am acostat la țărmuri de dureri,Des aclamând și soare, și furtună.Pe valurile-nalte până ieri,Am așteptat, absentă, vremea bună.Încorsetată-n reguli și-ndoieli,Agonizez cu timpul cel ahotnic,Rugându-mă-nfocat, cu fâstâceli,Să nu devin un disperat habotnic.Mi-e cerul temelie de granit,Speranța idol trainic devenit-a.Pierdută de norocul ilicit,Plecat-am azi să-mi întâlnesc ursita...

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc, dragii mei: Mimi, Nelu, Lenuș, Nicoleta Mija! Îmbrățișări de suflet!

[Nicoleta Mija]

Frumos şi sensibil!

[Muntean Ioan blog]

Minunate versuri!

[Nelu Preda]

Frumos! Felicitări, Camelia!

[Gabriela Mimi Boroianu]

Foarte frumoasă! Felicitări!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]