A tivit iarna fulgii de nea cu stropii de ploaie
ţinând strâns de pânza ceţii şi de satârul viscolului
norii s-au rezemat de speteaza cerului
s-au spart ca nişte baloane şi-au stropit ca
nişte sticle de şampanie pe bucăţica de Univers de
deasupra noastră noi ne întâlnim cu tivitura
asta zi de zi care ne-mprumută câte-un pic
de răceală gripă şi-alte pocinoage ce ne
gâdilă oasele şi muşchii - nu de alta - dar să avem
motiv să ne văităm şi să ne stresăm de anotimpul alb
stelele şi luna s-au ascuns undeva de unde privesc
cu un ochi spre Pământ şi cu celălalt în jurul lor
dar într-un colţ din sufletul nostru înmugureşte
speranţa că într-o zi va veni primăvara şi norilor
li se vor întrema puterile şi vor călători pe cărarea
cerului aşa cum îi ştim şi cum ne-au obişnuit.
Mihaela Moşneanu
Comentarii
Frumos...Lecturat cu mare drag!