Blog

SOLIE

Așteaptă-mă pe puntea dintre taine, mirării să mă scrii, nevinovată,
cu palme de fioruri framântată, descopciindu-mă de ale iernii haine.

Dă semn venirii primăverii-n mine, în roi de floare de cireș amar,
fă-mi din iubire, astăzi, corolar miresmel

Eu nu-s vreo zeița așa cum mă vezi
Nu-s lumina din zori ce-ți bate la geam
Nici iarba ce-mbracă câmpiile verzi
Nici floarea ce galeș zâmbește pe ram.

Nu-s nici trilul de-l auzi în pădure
Ploaia de vară ce-astâpăr-un dor
dulceață din boabe de mure
Nici

necazul cu fotografiile vechi

e că simți viața cum îți întoarce spatele

cum așează în locul viselor

pietre

pentru fiecare vis

câte o piatră

până când simți că te transformă într-un Sisif ambulant

și scoți ștecherul din priza cu vise

să faci loc dragostei

dar

Eveniment cultural

În data de 23 nov. 2018, în sala de lectură a Bibliotecii Județene I.G.Bibicescu a avut loc lansarea celui de-al doilea volum al antologiei "Mărturii spre neuitare", serie ce cuprinde textele regretatului profesor, gazetar și scrii

 mămicuța-i încântată
 de-așa geniu de copil -
 pare "funny" câteodată
 dar de farmec este plin...
 
 el e mic și vrea să știe
 cum se scrie "poezie" - 
 deci încearcă-o simplă rimă 
 într-un loc... care-l inspiră...
 
 
   
   
 
 
 
 
 
 hi

seducătoare 
această dimineață 
de februarie- 
muguri mijesc 
din
găoace de gânduri... 

în scăldătoare, 
printre frunze uscate, 
câteva versete. 


ispititoare vorbe:
" în interesul luptei
noastre comune 
ordinea și liniștea să se consolideze!" -
at

nu cred că-i bine să forțezi dialectica

dinăuntru lucrurilor

să accentuiezi contradicțiile din sânul

materiei      

interacțiunile ei

să vezi în locul Saharei

imensa jungla a Amazonului

sau în locul amantului reginei Marii Britanii

de acum o sută de ani

pe Ol

Și dacă fluturi din stomac ar zbura pe ecran

Mângâierea hrănită cu mâna ta ar plânge,

Șoapta ar refuza să cânte la pian...

E ca un preludiu al sărutului în sânge.

Pe Facebook să-mi declari iubire?

Sensibilitatea n-ar mai înmuguri.

Trăirea clipei, vibrația

N. STEINHARDT 
– evreul care a îmbrăcat haina lui Hristos-.

30 martie 1989, o zi obișnuită ca toate zilele...
Rezerva 821 a Spitalului Județean din Baia Mare. Părintele Nicolae era internat cu o zi înainte cu diagnosticul de angină pectorală dureroasă.

De ce este această lume? E un ochi crescut în timp
Cu miracole de nume, ce aș vrea ca să le plimb
Păn-la nașterea ideii... scuturată de un vânt
Ce cu stele ne îndură și cu lacrimi de pământ...

De ce geniile n-au moarte? E un strigăt de la cer
De-a că

«Îți mai aduci aminte...»

Îți mai aduci aminte, fată,

Ce dulce ne-am iubit prin frunze?

Tare-aș mai vrea, încă odată,

Să-ți sug dulceața de pe... buze!

*****

«Ce să fac?»

Tu rămâi la toate rece!

Și nu știu ce să mai fac...

Nu mă vrei, dar vremea trece,

Cum

ZIUA BUNĂ SE VEDE DE DIMINEAȚĂ

Vântul toarce, de zor, din fuioare,
Iar noaptea s-a ascuns sub perne,
Zorii și-au pus straie de fecioare
Și-n geam altă dimineață s-așterne.

Zorii insomniaci împânzesc lumina,
Noaptea-și-nchide pleoapele rănite,
Luna somnoroas

pe undeva
în locuri
mai puțin știute
ninge
cu scris de poeme
doar fulgi
albi de cuvinte
printre copacii aceștia
ce-și înalță ramurile
din trupul meu...

nu înțeleg de ce
se sting
luminile în blocuri
probabil
o imagine metaforică
a celei
care mă caută
fără ca să-mi

  
 











 
 te caut 
 în Paradisul plăcerii 
 cu stări 
 de gânduri virtuale 
 sperantă de viată 
 ce-mi cere 
 miscări sentimentale 
 zâmbesc către lumea 
 unde visele se-nplinesc 
 și Cerul coboară 
 spre Pământ 
 când eu te dore

Învață-mă!

Mi-ai citit în palmă,
răscolind pasiuni adormite-ntre vise.
Cu degetele scormonitoare
ai descuiat uși zăvorâte
pe care nu știam
că sufletul le are
descătuşând dorințele nebune.
Mi-ai dat foc inimii
iar sângele, șuvoi de lavă,
îmi ard

Lătrat din gură nu-i răsună,
Urlatul noaptea către lună
Pornește frica în ființă,
Ușor cad cerbi în neputință
Linșați, să moară-n suferință.

Picături de timp
de Gabriela Mimi Boroianu
01.02.2018

amintirile plâng
lângă coconul spart -
pulbere de stele risipită-n vânt
cad cioburi de cer în crepuscul -
picături de timp în clepsidra vieții

fir de nisip ce toarce dorul
răsucit pe deget
o dată

Vicleană e și grațioasă,
Un hoit de șoarece miroasă,
Lătrând imită greu un câine...
Putând trăi ușor cu pâine
E mulțumită de-n cărare
Aflat-a niscai de mâncare.

      1.Precum cuiul lui Pepelea

Cred c-ai înțeles greșit

Verticalitatea mea.

Nu-s timid, m-am procopsit

Ca un cui în... talpa ta!

2. Dezinteres... la vârf

Când occidentul „ne împrumută idei”

Vociferăm că n-avem nevoie de ei,

Dar insistența lor ne cam lasă