Trec peste noi anii ca vântul
De parcă se întrec cu gândul;
În urmă, dor și sfâșiere
Și inimi pline de durere.
Trec ani ce nu s-or mai întoarce,
Dar asta e și n-ai ce face!
O viață ai! În astă lume
Nu-ți mai rămâne timp de glume!
Trec clipe dulci și clipe
Moș Crăciun te rog să vii
Cu daruri multe la copii.
Cu renii mergi prin troiene,
De frigul iernii nu te teme.
Moș Crăciun cu barba albă,
Am pregătit din versuri o salbă.
Vii din ale bunicii povești,
Darnic cu noi tu mereu ești.
Moș Crăciun ai o sanie mare,
Bună ziua, iarnă dragă!
Bine ai venit, azi, la noi.
Te-așteptăm, dar fără vlagă
Căci frigul face tărăboi.
Vrem să știm ce-ai în desagă:
Soare? Poate nori în... convoi.
Bună ziua, iarnă dragă!
Bine ai venit, azi, la noi.
Te iubesc, așa, întreagă
Și tremur ca
de pe facebook adunate...
Vă provoc la un regal de replici în consens!
NOTĂ: pot fi imagini preluate (cu link), condiţia e să respecte titlul.
Pământul nostru
îmi pătrunde în oase,
ca o boală incurabilă:
ţărână în ţărână –
doi fraţi siamezi cu tricolorul în atomi.
Dunărea îşi deschide, din când în când,
porţile în pieptul meu,
inundându-mi poiana de narcise.
La hotar de suflet,
steiuri de Carpaţi
îşi
Colind cu sufletul pentru tară,
în jur fulgii frumos zboară.
Sus pe munte bradul verde,
pământul sfânt nu se vinde.
Acasă este numai România,
binecuvântată îi este glia,
Pe acest pământ m-am născut,
aici am plâns, aici am petrecut.
Colind cu inima pentru ț
De ziua ta țară dragă
Îngenunchez pios lângă hartă
fruntea pe steag
și depun un buchet cu flori de iubire
țesute cu dorul de tine
foc veșnic ce arde ascuns
încuibat de imaginea ta vie
în sufletul meu peregrin.
Îmi e prană cuvântul ,,acasă”
în confr
ca să-ți iubești patria
trebuie mai întâi să ai o patrie
nu e de ajuns să te-njuri în aceeași limbă
cu alte milioane de oameni
într-un anumit loc
o poți face la fel de bine oriunde
în toate limbile Pământului
nu-i de ajuns să trăieși într-un loc binecuvânta
.
În veșmânt de tricolor,
Mândră-i țara, fraților!
Hai, veniți, întru unire,
Să uităm poveri, mâhnire,
Și să încropim o horă
Mare...frate lângă soră.
Să vă puneți strai faimos,
Că nu-i altul mai frumos;
Cu motive populare,
Că e țara-n sărbătoare.
Hai, veniți, p
Afară s-a întunecat binișor. Mă duc la sergent:
− Le-ai alimentat?
− Da.
− Păi, ce mai stai? Dă drumu’ la zburătoare.
Silențioase, zburând la firul ierbii, cele trei drone se îndreptară către teritoriul inamic.
− Unde le plantăm, don’ Locotenent?
− Păi… nu
*
Lacrimi de urmași,
Pios, etern omagiu-
Nu mor eroii…
*
Ioan Friciu
la fiecare început de Decembrie
sunt trist
se adună toate tristețele de peste an
unele peste altele
într-un loc fragil al tristeții
undeva în preajma inimii
până îmi înăbușă sufletul
și parcă mă simt tot mai greu
cu fiecare tristețe presată între filele aces
strig timpul renăscării
prin moartea-ți
"temporară" -
viziune-a poeziei
în sfera-mi cerebrală...
te caut fără jenă
căci tu ești rostul meu -
Nichita... om de treabă
vorbind cu Dumnezeu....
la Masa
Sunt o verigă tricoloră
în lanţul lumii infinit
şi doar o mână mă adoră
de care sunt înlănţuit
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Tranziția e incertă. Nu eram decât o beznă de nepătruns, acum sunt doar un abur volatil apoi… Încet, încet, precum o cortină de catifea care se ridică la începutul spectacolului, conștiința de sine mă auto determină. Acum știu că sunt eu, dar atâ
Iarna coboară peste tăcerile pădurii. Ninge liniștit, ziua se sfârșește, vântul printre brazi vuiește. Gerul și fumul se amestecă cu fulgii de zăpadă într-un dans nocturn. Liniștea pădurii respiră printre brazii încremeniți de ger, răsună peste piscu
Ninge c-o liniște imaculată,
Chiar dacă fulgii dansează peste tot...
Te aștept c-un ceai și o ciocolată.
Șuieră iarna cu frigu-ntr-un clopot,
Cana de ceai c-o roșie rochiță
Te-aude cum șoptești sacadat: „Nu pot!”
Însă eu, ascunsă după bundiță,
Îmi număr p
Din Argedava, prin câmpii aride,
Spre Istru un izvor se scurge lin,
Cu apele mocnind scântei candide
Și cu parfum de izmă și pelin.
Izvorul sapă maluri în surdină
De veacuri, întâlnind în drumul său
Mitropolii căzute în ruină –
Un loc pustiu, uitat de Dumne
A nins cât pentru toate iernile sărmane,
Ca un refren sfâșietor a nins.
Dorm sfinții înghețați din reci icoane
Și-l caută pe Dumnezeu în vis.
Copacii tineri cu frunțile în cer înfipte
Pe brațe mirese par că țin
Din lut își trag speranța-n trupuri geru
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!