Blog

Obsesivă caligrafiere prin deșertul depărtării,
Nisipul, încă, se scurge-n clepsidra trupului
Captivă-ntre dunele viselor și tăcerea aurie
Ursită s-ajungă răstignită pe roata timpu

te văd așezându-ți pașii ca un acrobat

care merge pe sârmă

mi-a plăcut dintotdeauna mersul tău

dar nu ți-am spus până acum

de teamă să nu destram vraja

sunt multe lucruri pe care nu ți le-am spus

din același motiv

n-am vrut să-ți trăiești viața prin ochii m

În zbor îmi înflorește poezia,

Sfidând elucubrații siropoase,

Mă roade, șerpuită, pân’ la oase,

Îmi dă răgaz să-mi gust „anomalia”.

Lumina-i printr-o geană îmi respiră,

Aștern silabe ca într-o vitrină,

Acord simțirea-mi adolescentină

La noul trend, vibrând

Ramură de sălcioară
Îți plâng mugurii pe-afară
Primăvara vor la soare
Raze vii să-i înfășoare.

De pe trunchiul noduros
Chipuri de copil frumos
Cu ochi verzi ca de smarald
Scoate și-i ține la cald

Să se-ntreme la picioare
Și să prindă aripioare.
Rod din

Când șoapta-i despărțită în silabe
Și sărutări pe buze ne sunt sclave
Mai ninge-mă, iubite, iar cu o iarnă
În lungi troiene, ca un imn de slavă.

Amarnic dor ascuns ne zăpăcește;
Cum un copil dorit de sân scâncește.
Te-aştept sub avalanșa de iubire
Să-

(„- Cum a fost de Vanentine s day?”/ „- OK! Mișto!”)

(postarea precedentă)

Moto: „Cuvintele sunt precum frunzele. Acolo unde ele abundă, arareori mai găseşti şi roade împrejur.” (Alexander Pope)

Să te pună dracul să le întrebi pe dive, mai ales în f

Odată, m-am găsit în ceas târziu

Citindu-mi o străveche poezie

Și am strigat, aprins de isterie:

Ce-a fost în mintea mea? Ce-am vrut să scriu?!

Ecourile-adolescenței mele

Pluteau spre mine din obscuritate

Ca bărcile pe ape-nvolburate,

La fel de neoprite și

 Aceasta este legenda unei ordinare păsări, care dobândește supremație prin
 propiu-i sacrificiu. În extazul morții, ea se înalță deasupra propiei agonii, cântând
 mai dulce decât privighetoarea și ciocârlia. Până și Dumnezeu în Paradisul Său,
 zâ

simți fulgii aceștia cum cad peste noi

și ne îngroapă în giulgiuri

îți tremură mâna înghețată de frig

sigur îți tremură și inima

să nu te sperii

de urletul lupului singuratic

din pustiu

de strălucirea sticloasă a lunii

înfiptă ca o suliță a lui Ahile

în inima

Liviuț și Veorica, împreună nu știu frica,

Și mă-ntreb mereu, mereu, cum îi rabdă Dumnezeu!?!...

Ea-i proastă cum alta nu-i, el e hoț, al Dracului  -

Bișnițar până mai ieri, Liviuț, ce poți să-i ceri,

La șefia P.S.D., s-a instalat repede

Că e bun la sforă

Bună dimineața,

La primul gângurit

Spune copilul când viața

L-a zămislit.

Bună ziua, salut!

Plictisit de școală

Un adolescent tăcut

Ș-aprinde-o țigară.

Bună seara, amici.

În clădiri sau pe afară

Oameni mari, dar și mici

Își zâmbesc cu sfială.

Te salut, și eu,

îmi place Omul Underground

acel boy band teribil al nopților dintre blocuri

cu piercinguri in nas

în buză

ras în cap

îmi plac piesele lui muzicale de tip hip-hop

vorbite

în do major

desenele lui rupestre-n graffiti

din ganguri

amintind de Cabala

n-are cum să nu

Mi-am dorit să fiu o casă,

Dar făptura-mi nu mă lasă

Să devin beton armat

Cu tencuială machiat.

Aș fi vrut să fiu mașină,

Dar să merg fără benzină,

Iar în loc de roți să-mi pun

Un pantof ceva mai bun.

Poate, dacă peste ani

M-aș fi transformat în bani,

Viața

 lunec pe tălpi albastre de dor și de vioară
 dar nu trezesc rapsozii și linele cântări -
 sonorități de note... mocnesc în primvară
 venind ca să-mi alinte grădinile cu flori...
 
 sunt prins de cântul dulce răsărit
 în valea vieții ce se simte-

niciodată viața nu e îndeajuns de încăpătoare

rămân permanent lucruri de terminat

altele de început

la un moment dat nu mai e loc să arunci un ac

între acestea

să  le așezi într-o anumită ordine

pe cele neimportante

în debaraua cu schelete cuminți

pe cele s

mozaic

tot mai slăbit,
căutând în zăpadă
ceva din copilărie…

fereastră deschisă,
răzleți fulgi de nea
în aroma de ceai.

stând pe acoperiș:
luminile orașului,
mai aproape de stele.

solstițiu-
moșul aruncă bastonul-
mai vioi prin nămeți.

luna,
prin ploaia de meteor

     1.Matinală

Poetul, de dimineață,

Bea un whisky fără gheață,

Apoi trece în visare

Mânuind condeiu-n... sare.

2. Preludiu pe nisip

Azi, mămăliga a explodat!

Dezintegrată, stă sub soare

Lângă-un gigolo necenzurat

Ce are-un like între... picioare.

3. Unui alc