Motto: „Iubita mea, să ne-aruncăm în mare,

                                             Împleticiţi în sare şi guvizi,

                                             Să fie marea templul nunţii noastre,

Am fost odată
un nor viu de pulbere de stele
și pribegeam
fără vreo țintă
dus de vântul dorințelor
pe centura căii lactee
gustam senzații inedite
mă distram
poposeam incognito
în bristourile de graniță
pe orbitele planetelor
jucam câte o partidă de

Cineva îmi spunea că viața mea depinde de astre,
de constelațiile Sistemului nostru Solar,
de trecerea Soarelui în traiectoria sa ecliptică
peste cele douăsprezece câmpuri energetice al Cosmosului,
denumite zodii,
că ziua în care te naști se va afla sub

Să ne ascundem sub o frunză de toamnă

anotimpul pedepselor

 să nu ne afle

vom răsări cu trupuri primenite

 într-o cascadă de iarbă și iubire

Oh, cât de albastru e sufletul

când ceața-n privire se lasă

Mâine, ce va fi mâine

coboare pustiul să ne locuiască

ce

Soțul meu m-a luat din dragoste,
mă iubește
(sau așa cred!)
îmi prescrie medicamentele antidepresive
răsfoindu-și toate cărțile și tratatele de psihiatrie,
chibzuind ore întregi,
iar tratamentul prescris îmi face bine,
încetul cu încetul dispar monștrii,

Într-o lume a femeilor ar fi imposibil să trăiești...
singura formă de guvernare ar fi dictatura,
prima lege aprobată într-un parlament al femeilor
ar fi castrarea fizică a bărbaților
(vinovați pentru cele trei milenii de patriarhism!),
abrogarea egalit

Nu găsești pacea din suflet
dacă stai la colț de stradă
și îți etalezi averea
ca vecinul să ți-o vadă.
Nici dacă te crezi vreun rege
peste tot și peste toate
nu e nimeni să-ți dezlege
drumul către libertate.
Sufletul capătă tihnă
doar atunci când înț

Trăiesc multe clipe pline de culoare,

într - o toamnă minunată îmi dăruiai o floare

Chiar dacă Soarele vrea acum să doarmă,

îmi place peisajul plin de jar într-o toamnă.

Am adunat în suflet  clipe de chihlimbar,

mi-aș dori să dorm în al iubirii noastre ie

Îngeri vin, în cor îţi cântă.
Îţi sărută mâna sfântă.
Şterge-ţi lacrimi, nu ofta
Maică, azi, de ziua ta.
Flori de crini îţi dăruiesc
Semn că paşii tăi iubesc;
Paşi mărunţi şi omeneşti
Te-au purtat, pură cum eşti,
Înspre acele lumi cereşti
Cu smerenie

vreau să-ţi scriu

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

așadar

vreau să-ţi scriu

să-ţi fur versuri

şi să dansez cu tine

în timp ce luna este aprinsă

lasă-mă să-ţi fiu în gură

furtună dulce

să-ţi sărut strângerea buzelor

să beau și să te ating c

Din pomul plin cu mere coboară vântul

Și-și însușește, hapsân, vreo șapte fructe,

Însă le abandonează pe pământul 

Rece, înlăcrimat și plin de insecte.

Privesc și le adun precum un salvator                            

Ținându-le în brațe, puțin încurcat.

Tolăniți pe malul pârâului, Ana și Colțun numără frunzele care se încăpățânează să acopere răcorosul pietriș. Rupți de realitate nu iau în calcul cum timpul le macină staționarea.

– Ani, nu ți-e frig?

Tabloul, parcă des

M-AI ÎNTRUPAT...

( Rondel)

M-ai întrupat din doruri ancestrale,
Când frunzele toamnei au înflorit,
Din durerea timpului m-ai ctitorit
Și-au ars în templu focuri vestale.

Gândurile-ți trag de zor la vătale,
Chiar dacă urzeala iubirii s-a rărit;
M-ai întrupat

E ea.

E ea?

Visez?

Ziduri se ridică din nisip.

Trist și mă sfâșie o durere fără cauză,

poate ploaia?

Sunt aici. Tu unde ești? Te văd doar prin lentile suprangulare.

Imagini caledoscopice adăugând senzații târzii…

Ești tu?

Ești tu.

Carnea ta și-a schimbat gustu

                      Regret

           Decât să fii om și să trăiești o viață fără iubire,

mai bine o efemeridă pentru o zi,
atingând absolutul ei!

mușcă din măr
într-o epocă rănită
scuipă semințele
întrebări în ocean
cerul îl ispitește cu
taine
el împrumută zâmbetul
soarelui
în joacă clădește dimineți
la șotron aruncă nopțile
cu fruntea străbate
idei
stele de mare îi curăță
trupul
cuvintele le dă la schimb
cu

Din fericire mi-am țesut un zâmbet
în lumina vieții,
desculță alerg 
prin ploaie și prin gând
peste punți de flori 
și zumzet de albine
cu razele din zori m-am învelit
și scriu poeme 
cu mâinile de rouă
din norii albi 
iubire am împărțit
sub măreția 
clipelor ce

Pe umărul frunzei, azi, plânge cerul

Într-un spectacol trist, rece, zgomotos.

Brusc, evadează spre pământul setos

Ce-nghite tot, făcând pe cavalerul.

Îmi iau umbrela și o pelerină

Și ies, să simt natura cea rebelă,

Însă trei stropi mai cad pe o pubelă.

S-a