Blog

Ninge, este atât de rece...

Un strop cu iz de strugure,

Vântul începe să murmure,

Și văpaia focului va trece.

Pe masă... doar o floare,

Iarna printre fulgi petrece,

În suflet simt multă pace,

Crăciunița , a mea avere.

În ochi iubirea se rostogolește,

Nu se

am fost odată

la cooperativa

munca în zadar

e un postulat:

pe plaiul mioritic

doina de jale       

vestul sălbatic

cântă marșul triumfal

po

Pentru anul care vine
La mulți ani, mulți ani cu bine!

Se-aprinde anul nou ca o făclie.
Speranțele pe vechea temelie
Contur să prindă, să rodească
Și-n noul an să se-mplinească.
Să aveți parte numai de iubire,
De multă sănătate, fericire.
Fie ce clipă tot un

Eu simt cum iarna asta mă pândește

Să îmi ucidă astăzi trandafirul

Și crivăț să mă sufle, nu zefirul,

Să merg pe lac să prind la copcă pește.

Când vine vremea și se uscă firul,

Lucirea soarelui încet pălește

Și ritmul vieții parcă-ncetinește,

Iar gânduril

Îmi place teribil blasfemia asta: Dumnezeu e un tip îngust la minte; nu ştie altceva decât: iubire, iubire, iubire.

Trebuie să depăşim moartea, nu să scăpăm de ea.

Ţara asta nu are nevoie de politicieni, ci de chirurgi.

Am fost întrebat de mai multe

un strigăt de fier

glasul roţilor de tren

din depărtare

legat de glie

de tai nodul gordian

eşti un om liber

paste fericit

de duci boul la păscut

pe un camp cu flori                                                                        

se va aprinde

flacă

SONET DE IARNĂ

Din nou, e iarnă, iar fulgii stau să cadă,
Umbrele din ochi, de mult, au înghețat
Dar iarna nu-i defel un anotimp nuanțat
Și-a degerat cuvântu-n vechea acoladă.

Iarna a revenit, dar dorul nu m-a cruțat,
Fulgii pufoși s-au așternut ca o pocla

In Memoriam,

Unchiului meu, Mr.preot Octavian Friciu,

confesor la Ambulanța Diviziei 20 Infanterie,

20 august 1942-15 martie 1943.

Te-ai dus pe drumuri arse, prăfuite,

Trimis în lupte dincolo de Nistru

S-auzi Katiușa cum urla sinistru,

Să vezi povești de

Ţi-am spus iubitule că de când te-am cunoscut
soarele străluceşte mai puternic şi razele sale
m-ascultă când le rog să-ţi mângâie trupul
în timp ce te plimbi cu gândul în locuri
îndepărtate şi necunoscute mie şi dorul
- bată-l vina! - s-a rătăcit prin

fie x egal cu necunoscuta zilei de mâine

în care azi = x - 365

(365 reprezentând numărul de zile dintr-un an)

prin urmare  mâine = azi - restul de zile

care nu sunt congruente cu azi

nici cu mâine

putând fi denumite generic timp

cu toate troienele de zăpadă

viețile nostre vin ca niște mărfuri

de unică folosință    

învelite în folii de celofan

în cutii din plastic

sau intestine de dihor

conținând informații despre cantități

condiții de păstrare și folosire

ingrediente 

termene de valabilitate

țări de origine

prod

viața-i o trecere
peste o apă curgătoare;
între maluri, 
să nu spui niciodată: 
"acum, pot să dorm 
liniștit."

/liniștea- 
în scăldătoarea Vitezda,
ca o umbră a fericirii.../



fericirea 
dospește în amor. 
bonul de dragoste pe zi 
e gratuit- 
pisi

 job, job


A stat ploaia
E seară și ascult la radio știrile zilei
încă doi omorâți și un grav rănit

Habar nu am de ce undele de radio aduc numai știri rele
apăs butonul să caut jazz, nimic în eter
politică, regresie, anarhie, asta da

job, job ... unul da, al

Părintele din mânăstire iese

Ducând lumină celor slabi și mulți,

Rostind evlavios cuvinte-alese

Acestor mizerabili și desculți.

Sărmanii capetele își apleacă

La semnul ce-l arată un aprod

Și, cu privirile-n țărâna seacă,

Ascultă la povestea lui Irod.

Cu murm

o-ncornorare

chiar de-i cornul de aur

e tot  trădare

te ameţeşte

o gură de…cultură

din cartea alcool

  ( Pentru ”Cartea alcool”, poetul  Ioan Mureşan a fost premiat – premiul I - de USR în 2010)

pupăza din tei

o poveste de …Creangă

c-un cuc armenesc

e o r

Zidarii sapă gropi de temelie,

Manole trage sfori peste ruine,

Iar toți fac funii din răchită vie

Și scripeții încep să îi anine.

Peste ruine, cărămizi gigante

Încep să se așeze rând pe rând

Și temelii lucesc ca diamante

Pe fața înnegritului Pământ.

Înfrigur

Au început minţile să coclească
de-atâta gând cum să batjocorească
fără rost, doar aşa, din plictiseală
se apucă oamenii de vrăjeală.

Promit cu marea, sarea şi cu cerul
până când ţi se rătăceşte flerul
dacă le dai prea multă atenţie,
scăpând din vedere vreo

O cană de lapte și puțină mere de albine. Mă uit pe geam și parcă ar trebuie să-i scriu lui Moș Crăciun, care poate așteaptă.
"Mai mai ții minte? Sunt eu Nicol! Iartă-mă că nu ți-am mai scris de atâta amar de vreme…Am uitat să mă mai bucur de lucruri