te rog mai vino

de doruri plin

să auzi cum sună toamna

prin ramuri de castani

păduri incendiate

în noi  mai cuvântă

cu cerul prins

în ochi de șoim

și-o umbră de pământ pe aripi

te rog mai vino

să auzi cum cade

prin frunzele vrajite

a vorbelor aromă

și-n piept n

Nu te înfrupta din mine, Doamne!

Încă-Ți cer: iubirea să-mi asculți!

Lasă-mi amintire-acestei toamne

Și eternitatea prinsă-n munți.

Iartă-mă că nu Ți-am știut calea

Și nu m-am păzit de lumea rea.

Eu m-am risipit în toate alea,

Dar prea iertător ai fost Tu,

sunt tulburat de trenul
care-mi duce viaţa
spre ultima staţie.

cineva a săpat o prăpastie
şinele nu pot să stea pe aer
chiar dacă gândul meu
le vrea.

sunt tulburat de neputinţa mea
de ai încetini mersul... viteza
prefăcându-mă
că nu înţeleg
roţile-i gr

Greierii cântă timid într-o zi de octombrie,
Căldura potolită se odihnește în barometru,
S-a ascuns printre frunzele căzute septembrie
Au scăzut mai tare gradele în termometru.

Octombrie a întins covoare galbene,roșii,
Azi e foarte frig, vâjie mai tar

Ce bine te revigorează

Acum când somnul te cuprinde

Ființa iar ți-o reaprinde,

Ești bun de stat din nou de pază.

Aștepți cafeaua aburindă

Uitând că timpul te prezează,

Același ceas ce-i prins în grindă.

Același ceas ce-i prins în grindă.

Uitând că timpul t

din a nopților splendoare
eu culeg mănunchi de stele
flori numite Spațiale
ce le strâng în buchețele
și le leg cu-a-mea speranță
că vei fi iubita mea
nu oricum... ci-ntreaga viață
cu tot ce va mai urma
flori udate cu pasiune
și cu tot ce îmi doresc
pentru tine

Strigăt... bate vântul
ador mișcarea
pentru că sunt
zbor între cer și pământ
cu viziuni de clipe poetice
cântec.

Sunt poetul imaginilor spontane
scara sufletului
înaltă cuvintele... metafore
aripile mele sunt prinse de ele.

Nu

Dinafară toate casele par la fel,
aceleași ferestre cu vedere spre stradă,
aceleași uși mohorâte din lemn,
aceleași culori pe fațade și ziduri,
abia după ce intri descoperi că te-ai înșelat,
casa ta, de exemplu, avea suflet,
luase o mare parte din su

Bob de grâu cuprins în spic
Pe un pai crescut în lan
Nu te lupți cu vremea-n van,
Ci te porți după tipic.

Îmi plimb bocancul prin porțelan;

Gândul, puțin șifonat, zbiară.

Mai tai puțin acum din elan

Alung rapid clipa amară.

Să mă prefac să sunt un golan?

În existența mea sumară

Îmi plimb bocancul prin porțelan;

Gândul, puțin șifonat, zbiară.

Nu vreau să mai gâ

când teii se întomnau

Toamna vine un fel de tristețe,

Un gol străbătut de dorințe imprecise,

Un fel de cădere a gândurilor în gol,

Alunecare din idee-n lucruri,

Cerul se scutură de frunze, de lacrimi,

Luna cade în haos baletând printre stele,

Se așează pe

Adieri calde de toamnă în septembrie,

Covor mare plin de frunze mai  ruginite,

Toamna așează pe cap căciula brumărie,

Vin peste noi ploile toamnei reci, cernite,

Privesc pe cer, pleacă păsările călătoare,

Triste sunt toate crizantemele, de frig rănite.

M

Pe același drum,

Printre salcâmi de mână,

Și un cald sărut.

RONDEL ÎN PRAG

Mama a ieșit în prag

Să mă soarbă din priviri,

Revedea copilul drag

Ce s-a -ntors din rătăciri.

E căzută-n amintiri

Ce în vise o atrag.

Mama a ieșit în prag

Să mă soarbă din priviri.

Din al anilor șirag

A făcut mărturisiri,

Cum îmi da doar cea

Când pe călcâiul toamnei ponosite,

Frunza-și donează ultima suflare,

Livada noastră-i plină de ispite.

Sub mărul trist dorm vreo trei exemplare

De fructe zgribulite și ridate,

Cele din pom așteapt-o... tabulare.

Un vânt rebel, cu șoapte degradate,

Face pr

Câteva lacrimi cad acum pe iarbă,

Toamna acoperă cu frunze pădurea,

Plouă, se întunecă repede și zarea.

Altele se unesc într-o mică salbă.

Ochii obosiți își schimb și ei culoarea,

Peste zi vremea repede se schimbă,

Amintiri păstrez în a sufletului tolbă.

S

În vers eu îți scriu,

Suntem două jumătăți,

Te iubesc, îți spun.

Așează-te frunză

pe umărul golaș al toamnei

până când

secunda înserării îți va face loc

în dulcea casă a nemuririi.

Trezește-te piatră

și lasă-n urmă

visul întunecat al pantofului cu potcoave ruginite.

Pășește spre niciunde

și ignoră

ferestrele de la subsolul

După ani am căutat

Locul tainic de la râu,

Lângă micul lan de grâu,

Unde-ntâi ne-am sărutat.

Amintiri de neuitat,

Nu poți să le ții în frâu…

După ani am căutat

Locul tainic de la râu.

Totul am găsit schimbat,

Adia un vânt molâu,

Iarba-naltă pân’ la brâu

În z

Jocuri de cuvinte – de la gură la muie

(pamflet)

(postarea precedentă)

De la gură la muie

Moto: „ Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet.” Fănuș Neagu

        Citiți AICI, deoarece Cronopedia mi-a refuzat