dintr-o cutie de chibrituri plină
a mai rămas un fund golaș -
s-au destrămat acele clipe de lumină
chibrit după chibrit... doar ani ce-s arși.

acele mituri de-o secundă-mi spun
despre vifornițe și vulturii ce zboară -
cuțite și tăișuri pentr-un

Vălătuci de nori plutesc

Alungați de vânturi reci,

Nordice furtuni pornesc

Turbion cu cu frunze seci;

Urcă-n valuri în văzduh

Rugile la Sfântul Duh

Iarna aspră o-mblânzesc,

Luminează și-ncălzesc;

Este tot ce îmi doresc!

Iarba moare sub zăpadă,

E-nghețată de

Când visele te-aruncă-n hău
tu să-ți dai seama că suspinul
ce se-nfrățește cu pelinul
n-atrage flori! Atrage rău.
Când visele te urcă-n rai
tu să te-ndrepți spre veșnicie,
căci faptele-ți vor fi solie
de pui iubire-n tot ce ai.
Când visele te scot din hău
și

Crede, iubește și iartă!

Nimic nu este alterat...

În viață e ca în artă

Gându-i mereu epurat.

Când clipa-ți e deșartă,

Fugi după-un timp aerat.

Crede, iubește și iartă!

Nimic nu este alterat.

Lumina astăzi poartă,

Spre sufletul tău curat,

Credința de pe hart

din mâini ce-s tremurânde
se nasc emoții de amor
simt viața ce îmi spune
ca veșnic să te-ador
sunt un olar de "seamă"
ce simțuri plămădesc
doar pentru tine doamnă
motivul... te iubesc.

din mâini ce-s tremurânde
și cuget c

La geamul meu plânge, în taină,

Copacul singuratic și trist.

Renunță rapid și la haină

Ignorând vântul pesimist

Ce-și plimbă pașii în arenă

Precum un îngâmfat artist.

Pe cerul gri plutește-o drenă

Ce conturează ruginiul

Apărut, fără nici o jenă.

Admir, din

UNICUL SENS

În viață, alegem, alegem de toate,
mai puțin când venim pe lume,
la fel când plecăm în eternitate,
iar pe cruce ne rămâne doar nume.

Ne credem liberi în lumea cu ziduri,
( încastrați într-un cotidian anost)
și ne trezim neputincioși, cu riduri,
d

        (postarea precedentă)

        Regina Maria - amoruri scandaloase și copii „din flori”

        Moto: „Copii din flori: Deşi aud că, uneori,/ Unii copii se nasc din flori,/ Nu mi-a fost dat, măcar odată,/ Să văd o floare-nsărcinată!” (epigramă d

N-am văzut niciodată cerul mai cătrănit ca astăzi
s-a răstit de dimineață la norii negri de ploaie
și le-a spus să plângă mărunt peste Pământ
cu multă economie de lacrimi
nu se mai putea cu planetele și cu stelele astea,
atârnate de el,
într-o zi o să p

Regele Carol al II-lea - amoruri scandaloase, corupție și crime

(postarea precedentă)

Carol al II-lea

            Moto 1: „Cine iartă unuia vina, dă îndemn multora.” aforism de Publilius Syrus din Sentinţe

            Moto 2: „Mă iubește femeile” Măr

Despre IUBIRE s-au scris multe, se scriu şi se va scrie în continuare, până la sfârşitul vieţii pe Pământ. Tot ce voi scrie acum, vor fi doar păreri personale, deşi nu sunt sigură că acestea
vor părea cititorilor mei, şi originale. Nu ai cum să minţi

Mi-a trebuit o viață să înțeleg suferința unei păsări
cu aripile frânte,
crezusem că era o suferință ca toate altele,
nimeni nu moare suferind din prea multă dragoste
sau din prea puțină,
dimpotrivă,
suferința te întărește,
o pasăre însă nu se poate împă

mari furtuni

 scutură temelia

 acestor zile

  de sfârșit de septembrie;  

 în pârgă răutatea.

 bărci şnuruite-

 visul mrejelor

  pline de pește,

 pricină-l fac

 de clătinare.

 castane lovesc

 înțepenirea în viclenie

 a căpeteniilor;

 vârtejuri de frunze

 izbesc

( Lina, bunica mea)

Prin geamuri huruie oraşul, e un vacarm de nedescris,
Eu mă aşez comod la masă şi mă apuc din nou de scris;
Dar zgomotele de afară pătrund prin geamurile mele,
Încerc să nu le bag în seamă, căci sunt obişnuit cu ele.
Şi cum stăteam

Românie țară dragă,
Of, câte lupte ai trecut,
Mă-nchin la tine că ești scut
Azi când pari că ești întreagă.
Noi și alții să-nțeleagă
Iubirea sfântă ce o porți
Asupra noastră, vii și morți!

Mi-e tot mai frică să ies din casă
și nici nu știu dacă mai merită...
vechea butadă nu mai e de actualitate,
e tot mai improbabil să-ți cadă în cap o cărămidă,
acum te trezești că te înjură vreunul de mamă,
din senin,
mitocanul frustrat,
(rătăcit prin co

      De-abia așteptam prima zi de școală, aveam sacul plin, colegii la fel! Adunați în grupuri de 5-6 copii nu ne mai săturam de povestit, de râs, de revederea colegilor, chiar și a celor codași, că... erau și ei ai noștri!

      În larma aceea plină

Pe scriitorul Dumitru Tâlvescu îl ştiu de peste douăzeci de ani, drumurile noastre intersectându-se ocazional, la diferite lansări de carte, dar cunoştinţa propriu-zisă a avut loc în urmă cu patru ani, cu ocazia primei mele vizite la Asociaţia Scriit