01. (poezie, cybersonet)
~ mini-trilogie stele şi şoapte ~
focul dintre noi (cybersonet CDXLVII)
– tensiune și pasiune ascunsă –
sub lumina artificiilor trupuri se caută
și aerul tresaltă de șoapte și suspine
privirea ta aprinde doruri clandestine
01. (poezie, cybersonet)
~ mini-trilogie stele şi şoapte ~
– tensiune și pasiune ascunsă –
sub lumina artificiilor trupuri se caută
și aerul tresaltă de șoapte și suspine
privirea ta aprinde doruri clandestine
Sunt un amalgam de sentimente, o rețetă a unui cofetar ce nu folosește zahărul, sunt o contradicție, o incertitudine. Sunt și nu sunt. Îngerul meu păzitor și-a atins o aripă de flacăra lunii, iar eu am căzut secerată pe golul pământ. Cu sufletul amar
Astăzi îndrăznesc a-ți scrie, prieten drag. Tu vei citi în stele ale mele rânduri, care poate te vor îmbuna și te vor motiva să trimiți peste lume dorința de frumos, dragostea de poezie, setea de iubire, nevoia de bunătate. „Cu amândouă mâinile inima
Povestea iernii o ascult la gura sobei, urmărind pe pereți lumina pe care focul o împărtășește cu dărnicie. E un joc fascinant care încântă orice privire, e un joc al iubirii ce îmbracă sufletul. Lemnele își spun ultimul basm înainte de transformarea
În ochii tăi,
În valsul fermecător
Al vieții.
Le privesc goliciunea,
Strălucirea adâncă
Și rece.
Le privesc nevinovatul joc
Cu inima pitită
În adâncul sufletului.
În tăcerea GRAVĂ
Ce s-a așezat între noi,
Doar pașii lor cristalini
Se aud din eco
M-am împiedicat de-un gând
Ce-mi încurca firele vieții,
Am luat povețele pe rând
Așa cum îndemnau poeții.
Mi-am luat condeiul fermecat
Ce picură pe foi nimicul,
Ce-mi macină neîncetat
La poarta nemuririi timpul.
Cu tine-n gând am rătăcit
Pe foaia albă, p
Învață-mă viață iertarea,
Adună-mi din cale uitarea,
Ascultă-mi versul nescris,
Mă poartă pe aripi de vis.
Citește-mi povești de copil
Îngână-mi un cântec în tril
M-alintă cu buzele-ți reci
Să nu-ndrăznești să pleci.
Mă îmbrac în veșnicie, timpul curgând grăbit peste trupul încărcat de păcat. Îngeri plutesc în eter îmbrăcând lumina din jurul eu-lui meu obraznic. Visul își țese pânza de borangic al închipuirii. Sunete mute își trimit ecoul către inima glazurată î
În a mea minte toate cuvintele se joacă de-a Eminescu. Curg la marginea lumii, se oglindesc în luciul apei, îngână șoapte de iubire, aleargă după Luceferi, se închină îngerilor cuminți și se ascund de demoni înverșunați. Se-mbrățișează în amurg, se m
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!