Blog

Cad din cer perdele de zăpadă,

alunecă iarna peste gânduri.

Toată suflarea pare înghețată,

sub atingerea iernii atât de albă.

Când a început să ningă,

m-am ascuns în brațele tale,

și-am topit zăpada cu a iubirii căldură.

Pe frunte cad zăpezile iernii,

mai al

Cloșca

  După ce am aflat secretul cânepii, am lăsat-o pe mama în pace, să melițe și restul cânepii și am pornit într-o nouă aventură, să descopăr ce minuni mai ascunde curtea noastră. Am intrat în poiată (grajd) și   l-am mângâiat pe cap, apoi i-am

De a gerului fior

Norii greu scutură plete,
Peste vălul pur, întins,
Fluturi albi roiesc în cete,
În cuprinsul necuprins.

Te admir pe-ascuns
Din umbră
Dar te prefaci 
Că  nu mă  vezi
Ochii pe-al tău trup
Îmi umblă.
Mă crezi
Sau nu mă crezi ?

Nu te cunosc
Dar eu te vreau
Când tu
Neîncetat valsezi
Mișcându-ți șoldurile 
Wow !
Mă crezi
Sau nu mă crezi ?

Iubirea mea
Nu-i î

Imortalizat în marmura vremii
S-a dezintegrat
Spiritul Veșniciei
În diamante vii
Prin căldura zămislirii
A sorbit nesățiosul zeu
Nemurire în sămânța poemelor
Tainele universului și măreția absolută
Din tezaurele îngropate-n infinit
Și sub tresăr

(postarea precedentă)

Un lucru să nu vă scape

Președinte de la ape

A venit ușor pe val!

Spre Dunăre nu-i canal...

Veni dreapta ca un drog

În frunte c-un geolog...

Și ne-am prins cu toții-n curse

Scăpând de cele resurse....

De pe-oceane de cleștar

Aleserăți m

Eminescu nu are nevoie de publicitate ieftină

Eminescu e Eminescu în toate inimile

a  posta o fotografie cu el din cele zece-cincispreze

care tot circulă

este o impietate

nimeni nu-ți dă dreptul să-i tulburi memoria

să lași impresia că-i faci o favoare

din

1. Amenințarea din „Scrisoarea III” în secolul corupților

Prescrisă în cărți funciare,

Incultura din boscheți,

Ajunge prin penitenciare

Când regii se fac… cadeți.

2. Armistițiul valorii

Când valoarea-i o măsori,

Te gândești la timp și spațiu

Pe bancnotele cu „

Din veșnicia Universului creat 
a nins cu stele de argint,
pe codrii de aramă.
Teiul iubirii rămas în Copou
a primit lumină divină,
tăcerea s-a răsfrânt peste lacul albastru,
nuferii galbeni au picurat
lacrimi de mărgăritar 
peste cioburi de eternita

(postarea precedentă)

Moto: „Cărţile sunt faruri înălţate la malurile mării imense a timpului.” (definiţie de Edwin P. Whipple)

Din cele 21 de definiții din dicționarele românești, reținem că un far sn [At: ALECSANDRI, P. II, 17  Pl: ~uri /] ar ave

Lizuca vede

Dumbrava Mnunată

Patrocle latră

un film de groază

sângele lui Dracula

spală ecranul

un film de groază

crimele lui Dracula

pe micul ecran

pe un colț de rai

un trifoi cu patru foi

aduce noroc

ți-e scris în soartă:

drumul lung, fără noroc

gaură în plo

Aceeaşi umbră

O umbră păşea
pe strada mea
din cartierul
care nu-i cartier;
Îi ştiam paşii,
îi şiam glasul
cald-răguşit
de pe vremea
când şi eu păşeam
"fluieră-stea"
prin "parcul iluziei"
visând pe o bancă
la "Pădurea Titanică"...

O umbră păşea
chemându-mă,
strigând

Astăzi îndrăznesc a-ți scrie, prieten drag. Tu vei citi în stele ale mele rânduri, care poate te vor îmbuna și te vor motiva să trimiți peste lume dorința de frumos, dragostea de poezie, setea de iubire, nevoia de bunătate. „Cu amândouă mâinile inima

   
  
 
 
 
  

 Din a vremii adormire
 Ce în ani lumea o-mbracă 
 S-a-năltat un fapt al firii
 Pentru mintea mea săracă...
 
 Om poet ce ai cântat
 Tot ce naște-n astă lume
 Tu ai fost cel ce-a creat
 Dând romanului un nume...
 
 Suferinț

se ascunde noaptea prin unghere,

coboară somnul printre gene,

un glas în mine o să te cheme,

tăcută stau adesea de veghe.

multe nopți păstrate în vise,

dimineți, amurguri, anotimpuri,

visuri care trăiesc, visuri care mor,

prin ungherele sufletului ascunse.

l

mașina infernală a Timpului încapsulează

clipele vieții mele trăite

în pilule din plastic

un robot înscrie data procesării

luna

anul

altul sigilează cutiile din carton în loturi

pe ani bisecți

ultimul imprimă denumirea comercială

( balsam concentrat de viață!

Azi noapte, în orașul de sub munte
A nins apocaliptic, a nins ca-nainte;
Dorm pe sub felinarele de nea orbite
Răzlețe bănci în sarcofagii albe văruite.

Nici urmă pe alei, nici păsări la taifas;
Sinistra iarnă a făcut în parc popas.
Înaintând tăcută scufund

mi-e greu să-i descifrez pe oamenii politici

apar cât este ziua de lungă pe ecranele televizoarelor

la concurență cu reclamele comerciale mincinoase

care ne propun vindecări imposibile

bunuri  de ”veșnică” folosință

inutilizabile

Ginkgo Biloba sau tinereț

Ninge viscolit. Studenţii abia s-au întors din vacanţă.

Din holul căminului de băieţi răzbate, prin termopanele abia montate astă vară, un ritm plăcut de ghitară şi o voce puternică.

„Singur mă plimbam pe stradă,

Singur mă plimbam pe-alei,

Singur în tăc

Iubirea... fără 
ea... nu există magic... nu există nimic !
 
 ești mângâierea 
 sufletului meu
 arcuș de atingere 
 pe strune de vioară
 ești mângâierea
 ce-o doresc mereu
 o dată și a mia oară...
 
 o împletire de imagini
 născând sonorități
 de un