Blog

       1.La balamuc

EL a făcut-o ieri mireasă,

Ea azi îl ține sub papuc.

De-ar fi măcar... bucătărească!

Punctul final - la balamuc.

2. Adulter

Că-i de vecină amorezat

Nu-i un secret, știe tot blocul.

Chiar soața lui azi „l-a frezat”

Nu-i pasă. Grohăie ca por

 














 port sărutul dimineților pe buze
 și-l trimet cu zbor spre acceptare -
 către sufletu-ți ce naște muze
 de imagini suple de visare...
 
 și deschid cu hoinăreală de vapae
 gândul meu dansând spre tine -
 visuri mă-nconjoară

Am adunat în suflet câteva versuri,

să scriu despre înstelata noapte...

doar două inimi veghează,

am să-ţi hoinăresc prin vise.

Privesc bolta cerului de stele luminată,

te furişezi, printre gânduri mele,

undeva, cineva mereu te așteaptă

e o noapte senină ş

mă gândeam cum ar fi să ne trăim viețile la poli

o singură zi și o singură noapte-ntr-un an

cum ar fi să ieșim de sub tirania sufocantă a timpului

potrivindu-ne fusul orar după longitudinile inimilor

despărțirea luminii de întuneric a fost o eroare trans

 Negruța se învârtea disperată în preajma micii ferestruici de la beciul scării șase și nu avea curajul să intre. Se pare că puii îi sunt în pericol. O fi intrat șobolanii?!

  În urmă cu câteva zile a ieșit de aici însoțită de doi pui mărișori, unul

defectele omenești n-au remediu

un car de flori răsturat în mijlocul drumului

în noroi

nu ascunde imperfecțiunea Creației

sângele păsării  împușcate e ca un cuțit

înfipt în inimă

trebuie să ai toate defectele fiarei

să împuști o pasăre

să strivești sub tocul

Pe ponorul singuratic
A-nceput să ningă iar
Noaptea cade enigmatic
Pe hotar
Înălțând o scară lunii
Să coboare peste albul singuratic
Viscol alb în dans sălbatic
Trena lui i-o poartă-n urletul fieratic
Lupii-n haite firoase în Gerar
Prin omătul de c

În ceas de noapte un gând hoinar,

Felinarul din stradă este mai trist,

Atent mă privești,mi-ai adus un dar,

Cu o haină mai groasă m-ai acoperit.

Trece peste noi o ploaie călătoare

O seară de toamnă frumos pictată,

Zâmbești, mi-ai prins în păr o floare,

Tri

Trecutul își deschide haina,  

Căci amintirea stă să plângă.

Ar vrea să depisteze taina

Unei lacrimi din mâna stângă.

Sacrificăm prezentul pe o

Minciună ascunsă într-un cot,

Nu bănuim că la meteo

Se plănuiește un dur boicot.

Și-n alergarea spre nicăieri

Doa

 Întinși în paturi... cu priviri pierdute
 Stau mamele și tații fără noi.
 Au fost uitați intenționat ! Pe vrute !
 Fiind bolnavi și cu nevoi.
 
 La casa de bătrâni... nu este viață
 Când inimile lor sunt pline de durere -
 Nu-i îngrijirea bu

        1.Unui calic

Nu cred că munca-i o rușine

Și nici titulatura de țăran,

Grav e de-alergi după feline

Și ești doar un amărât de... bostan.

2. Sub papuc

Gelu e un soț fidel

Nu mișcă în front de fel,

Soția-i cu directiva

Că doar, de, ea este... diva.

3. Un

Am onoarea de a vă aduce cunoștință că am intrat în linie dreaptă cu următoarea mea carte, o antologie de povestiri publicate în fandom-urile Gazeta SF și Helion, publicații fanion ale SF-ului românesc, primul volum, perioada 2017-2018.

Cartea va apăr

tăcerea gândului... nu-i moft personal
nu e o Vedetă pe marele ecran -
doar un aranjament calculat de idei
când sonorul vieții nu-l vrei...

nu e o catastrofă mondială
tăcerea gândului e o regizare totală -
fără dansuri sexuale anume
doar o perioad

pare destul de complicat s-o iei de la capăt

fără să știi dacă nu va fi tot cum a fost

nimeni nu poate să-ți răspundă

la această întrebare esențială

ca să fii pe deplin sigur

pentru că altfel

ar fi tragic

și nu văd cum ai mai putea începe încă o dată

fără să

În trista ei aducere aminte,
Pălește ca un nimb încețoșat.
Crezând că spune adevăruri, minte
Și-n volburi pare că s-a camuflat.

O văd și-acum: o palidă idee
A tot ce-nseamnă spiritul uman.
Nici glasul nu-i mai este de femeie,
Nici pulberea nu îi mai dă un a

"definiția" un superlativ

un superlativ se pare
că e-o treabă foarte tare -
dar de-i moale, nu-i nimic
ca superlativ... să-i zic...
--------------------------------------
 
Luna-i cea mai sexoasă 
 
uite noaptea, iarăși vine
cu

În gara obosită de tăcere

Peronul dormitează lângă banca

Tristă. Trenul are întârziere,

Un călător nu vrea să-și țină fleanca,

Aruncă epitete spre impegat

Până privirea-i cade pe puștanca

Ce-și flutură cuvântul nerumegat

Și dezmorțește liniștea din gară –

Vele n-are că-i prea mare!
Apele se fac cărare,
Păsări albe pe catarge,
Orizontul îl atrage,
Rezistent, recife sparge,
Umple burta când revine,
Lasă tot la tren pe șine,

Stăm pe nisipul cald la malul mării,

Se rostogolesc valurile spre țărm,

Prima îmbrăţişare sub razele lunii

Ochii noştri se-ntâlnesc într – un sărut.

Doi visători la malul mării plini de dor,

În albastru infinit al unui tainic gând,

Să te dezmierd cu o vorb

dacă anii noștri ar fi egali cu ai lor

în tot Universul

ar exista

cred

o șansa să ne întâlnim

la o halbă bere în Calea Lactee

noi să facem un pas către ei

ei să facă un pas către noi

simplu

numai că anii lor sunt de mii de ori mai lungi

decât cei tereștri

și nu