Blog

Au început minţile să coclească
de-atâta gând cum să batjocorească
fără rost, doar aşa, din plictiseală
se apucă oamenii de vrăjeală.

Promit cu marea, sarea şi cu cerul
până când ţi se rătăceşte flerul
dacă le dai prea multă atenţie,
scăpând din vedere vreo

O cană de lapte și puțină mere de albine. Mă uit pe geam și parcă ar trebuie să-i scriu lui Moș Crăciun, care poate așteaptă.
"Mai mai ții minte? Sunt eu Nicol! Iartă-mă că nu ți-am mai scris de atâta amar de vreme…Am uitat să mă mai bucur de lucruri

Cutremurat de-o sumbră presimțire,

Manole prinde gardul de nuiele,

Se-nalță să cuprindă în privire

Câmpia depărtată, printre schele.

În zorii dulci și reci ai dimineții,

Parfum de flori se risipește-n vânt,

Natura cântă imnul tinereții

Și mare sărbătoare-i

Spirit liliputan, Leanța oscila între infatuare și patetism cu eschivele ei rapide, dovedind o lipsă totală de caracter și simț al penibilului. Toate aceste trăsături convergeau, totuși, de minune în relația cu fratele Costea, între ei clădindu-se o

TIPARNIȚA NOPȚII

Hălăduiesc, aproape zilnic,
prin parcul cu statui,
mă strecor, fără țintă, 
pe aleile cu arborii de argint
care-și leagănă povestea.
Dar peste ramurile vegheate
șuieră vântul îndoielii, 
sfărâmă născocirea,
rodul gândurilor încolțite
pe pereți

Un contrapunct se zbate prin smochine

Uitând, pentru moment, de a sa cale.

Ar face, de-ar putea, doar lucruri fine.

Pașii-i frământă plodul în spirale,

Ștearsa cetate parcă-i dărâmată

De vuietul intens al vocii sale.

Identitatea i-a fost decodată,

Bufonul

În sfânta seară de Crăciun,

E ger  mare, drumul troienit.

În sfânta seară de Ajun,

Stă un brad frumos împodobit,

În sfânta seară de Crăciun,

Se aud colindele printre troiene,

În sfânta seară de Ajun,

În casa ta este cald și bine.

În sfânta seară de Crăciun

Manole se ridică pe cupolă
Ca umbra lui Apollo-n Pantheon;
Înconjurat de-o tristă auroră,
Vorbește către preasinistrul domn:

— Visezi acum ca-ntreaga omenire
Să creadă că ai vrut să faci un bine
Sacrificând femei în mânăstire –
De ce nu te-ai sacrificat pe

Călătorii geodezice, Austria – Forțele armate austriece (5.1)

(postarea precedentă)

Moto: „Nu-l întreba despre bătălie pe comandantul armatei învinse.” (proverbe japoneze)

Urmând cursuri la Universitatea Tehnică din Viena în 1991 (stații grafice și

Călătorii geodezice, Austria – generalul Alexandru Guran (5-2)

 (un adevărat intelectual)

(postarea precedentă)

Moto: „Războaiele vin şi trec, soldaţii mei rămân pentru totdeauna.” (citat celebru din Tupac Shakur)

Austria a dat Germaniei un pictor d

Gata! S-a impus prerogativa!

Cad urechi la margine de șanț,
Ascultând cum fredonează diva
Ultimul și nostimul bilanț.

Dinozauri răsăriți din colțuri
Neștiute-n enciclopedii
Mai legiferează paradoxuri,
Să se rătăcească în hârtii.

Elefantul molcom se distinge
Ș

Călătorii geodezice, Austria - Armata austro-ungară (5-3)

(postarea precedentă)

Moto: „Sunt de trei ori un străin: în Austria, ca venind din Boemia, în Germania, ca fiind austriac, în lume, ca evreu. Pretutindeni un intrus, nicăieri binevenit.” (cita

Stresul!
de Dandu Briel

Dacă vorbim de stres trebuie să avem în vedere, în primul rând că suntem oameni și avem nevoie de activitate permanentă. Cine se oprește se pregătește de moarte. Poate sună cam trist dar acesta este adevărul. 
De-a lungul vieții

Ziua  prinde muguri fragili

de pulpa nopţii într-o acoladă,

mască palidă, luna

istovită de nesomn,

adună visul,

aprinde păsările focului.

Setea de tine se varsă,

în trupul moleşit de blandă ispită,

şoapte, arabescuri vibrante

ard umbrele somnului

îmbujorate d

Gândul spre trecut îmi zboară
și începe să mă doară
liniștea dintre cuvinte, 
pâinile care sunt sfinte,
lacrimile ce-s vărsate
și trăirile uitate.
Stau pe-o margine de lume...
Are rele și-are bune,
are gust de drag de glie, 
gust de drag de Românie.
Stau pe-o

Valea plângerii -

loc pentru exterminat

speranţa noastră.

arșița mare

la fântâna dorului

seacă izvorul.

sfinții ingerași

îcătușați de canon

rup lanțurile.

Prâslea cel Voinic

mușca mărul de aur

din mâna Evei                                            .

în teo

Cum oamenii se-amestecă-n popoare

Și-n norme noi viața lor o schimbă,

O nouă davă apăru sub soare –

Dar vechii daci vorbesc o altă limbă...

Cândva măreață, Sarmisegetuza

E astăzi doar o piatră sub călcâi,

Sub care șerpi giganți ai lui Meduza

Își caută de ve

La fereastră dorm ghetuțe,

Așteptând daruri, bomboane

Și nu sunt deloc nouțe,

Însă plâng după... saloane.

Darurile-s cam micuțe,

Moșul ăsta are toane!

La fereastră dorm ghetuțe,

Așteptând daruri, bomboane.

Copilașii, pe pernuțe,

Visează ca trei spioane:

Pist

a scrie în zilele noastre

este un fel de a-ți pierde timpul

nu mai citește nimeni decât clișeele de pe facebook

stereotipuri precum „bună ziua”

sau platitudini

un fel de filozofie ieftină despre nimic

într-o gramatică aproximativă

poezie albă

la propriu

cu po