Blog

Sub talpa gândului, legile firii, din gene, clipesc,

Tăcute, lângă pleoapele serii, razele timide-ațipesc,

Frunzele ruginii valsează într-un decor de povești,

Toamna parfumează liniștea serii cu-arome îngerești.

Cu fuiorul transparent de raze, luna-și î

  - Servus fetelor, ce bine-mi pare că sunteți aici! Că nu am curajul să merg singură după pâine! Vă rog, care din voi poate... - spuse vecina Cociș, ieșind cătinel din scara blocului, sprijinindu-se în baston.

      ”Fetele”, trecute toate de șaizeci

Afară toamna dragă îşi ia zborul,

Soarele trist este tot mai ostenit.

O să-i duc în scurt timp iar dorul,

Printre nori ne priveşte cam ostenit.

Grădina şi-a schimbat culoarea,

Zilele sunt întunecate şi scurte.

Trece prin haina mea răcoarea,

Ţin minte… eram

E toamnă. Plouă. Bate vânt.

Cad frunze jalnic la pământ.

Pășesc prin codru și nu știu...

De ce... pe suflet mi-i pustiu.

Dar soare nu-i și vin iar nori,

Nici nu mai simt parfum de flori.

Nu zboară vesel fluturași,

Nu văd nici melci, nici greierași.

FRUNZĂ POEZIE

Simt pleoapele grele ca şi-un plumb,
din nou, o toamnă cu lacrimă-frunză,
anii se numără invers... fără dobânzi
şi sper pe şevaletul vieţii, altă pânză.

Cobor scara din suflet şi fac inventar,
treptele scârţie sub povara soldurilor,
unele-s de

Să cultivăm credința-n Dumnezeu

Chiar dacă timpul moare, ne-mplinit,

Să cultivăm credința-n Dumnezeu!

Iubirea-ntotdeauna a domnit

Nu stă expusă, sec, într-un muzeu.

Când pacea se blochează în zenit

Și clipa se ascunde-n alizeu,

Chiar dacă timpul moare, ne

Dumnezeu a întins cerul de toamnă.

Aripi de îngeri caută să-i adune necuprinsul într-o îmbrățișare.

Mizând zboruri,

aripi adevărate,

în stoluri spre țări mai calde,

dezvelesc zarea sofisticată cu adn-ul.

Cerul întreg devine drumul aripilor.

Fiorul toamnei

În fiecare dimineață, vecina are program.

La o cafea, pe care sărmanul Costică o înghite cu noduri, dezbate ultimul subiect arzător.

Cum între bucătăriile noastre nu e mai mult de trei metri și Leana nu face economii vocale devin , fără voie, părtaș.

Az

De când te-am cunoscut în ziua aceea

dintr-un august arzător şi alintat de un vânticel

m-a-nţepat un spin dulce în piept

atât de bine încât a rămas şi-acum să înfigă acolo.

De-atunci am viziuni variabile ce mi le arătă

oricând i se năzare lui să-şi facă d

Copac la geamul tău

Aș vrea să fiu copac la al tău geam

cu fiecare ram

să-ți mângâi singurătatea

în zori

să-ți dau fiori

dimineața la cafea

să-ți dau dragostea mea

ziua cu fiecare petală

să te acopăr cu umbra parfumului meu

seara

când stai la  fereastră

prin

După ce se pun de acord cu nevestele, depun o parte din bani la bancă pe numele acestora şi se pre­gătesc de plecare. Un telefon către Lică şi pregătirile sunt încheiate.

Cele două neveste, Lena şi Maricica n-au de ales. Sunt împăcate doar la gândul c

Tâlhari ce ați ucis pădurea

Și ne-ați lăsat toți munții goi,

Sunteți veniți de pe aiurea

Să ne-alungați și sfinte ploi.

Făcut-ați loc să creștem oi,

Dar voi ne-ați spoliat și sarea,

Tâlhari ce ați ucis pădurea

Și ne-ați lăsat toți munții goi!

Se va isca u

Octombrie e în calendar

Frigul anunță o schimbare:

Octombrie e în calendar!

Plecat-au zilele cu soare,

Acum, toamna ne zâmbește iar.

Copacii vor o derogare

Oftează greu, dar e în zadar,

Frigul anunță o schimbare:

Octombrie e în calendar!

Scot haina veche di

− Sunteți o persoană religioasă, domnule judecător?

− Da.

− Atunci știi că, prin definiție , omul este un păcătos.

− E doar o figură de stil ...

Jetul de apă îl îngenunche.

Bezna era totală, vocea părea că se aude de nicăieri și de pretutindeni iar starea

Parcă şi vântul toamnei a tăcut,

Mereu prin frunzele ei m-am pierdut.

Să le calc, îmi este mereu cam greu,

Culorile sunt toate în sufletul meu.

Înserarea alte frunze îmi dăruieşte,

Vântul printre arbori iar vuieşte.

Plouă, norii se duc încet departe,

Frunze

(un fel de tragicomedie)

-Să fim prieten - mi-a cerut păunul                       

tot înfoindu-și penele, mă vrei?

Pe o verandă vom servi dejunul

într-un gorun, de la etajul trei.

Din buza ta gusta-voi roșu vinul,

dansa-vom dansul ploii-mpăunați,

chema-vo

   Eeehehe...

timpul. Nu. Nu îl am sau el pe mine. Nu ştiu. Cocoţat, de vreme,

între cer şi pământ,

mă caut cu zgomotul şoaptelor printre tăceri, scormonesc printre cuvintele din cer, le aşez pe pământ, toamna, când cad frunzele, ca un covor, ca un ta

Doina vieţii

Şi frunzele copacilor,

asemenea oamenilor,

se nasc, traiesc şi mor!

Ca într-o simfonie

urrmăresc marşul funebru al frunzelor

purtate aiurea în rotiri de unde

în foşnetul doinitor al aramei

ca un cantec de lebădă,

simt durerea desprinderii de vi

   Ca să mă găsesc, nu am cerut motive, doar mi-am îndreptat ochii spre cer şi am plecat în căutări de mine.

   Mi-am lăsat urmele în frunze foşnite de toamnă când se aşează pe alei de dor.

   Înţeapă inima şi capul mă zvâcneşte în poala unde era îmb