Aleargă vântul supărat prin grădini,

Este o zi ploioasă de târzie toamnă.

Sub vişin multe frunzele se adună,

Am strâns din vie mulţi ciorchini.

Câteva poveşti…câţiva prieteni,

Ascultăm mutica toamnei împreună.

Se apropie de noi o mică furtună,

Frunzele tri

Dor trădările, dor

iar cerul s-a obişnuit cu sfâşierea;

în acest anotimp al însingurării

să încercăm să ne-mprietenim cu florile.

Cresc prea mulţi mărăcini

pe cărarea care duce înspre însumi,

timpul, galant seducător,

ucide generaţii de speranţe,

lumea e tot

      Urlă vântul, frunze zboară

      Și în suflet și pe-afară!

      Zgribulit, mi-e dor de tine!

      Aș urla da' mi-i rușine...

      Pleacă păsări migratoare,

      Pleacă gândul și mă doare.

      Mustu-i bun, dar fără tine

      Să mă-înec în vin,

Strâng gândurile în fiecare cuvânt,

adun în suflet raze de lumină.

Merg liniştită pe acest pământ,

adorm, ştiu cine în vis o să vină.

Se scurg zilele ca firele de nisip,

viaţa în al ei labirint mă cheamă.

Un zâmbet am mereu pe chip,

nu mă opresc la nici o v

                                  Motto:

                                      “Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin.”

                                                                                Mircea Dinescu

Sunt liber, Toamnă, cerul mă ştie

 Preambul

Cecenia este o regiune în nordul Caucazului în care populația locală a luptat neîntrerupt împotriva dominației străine, începând cu Imperiul Otoman în secolul al XV-lea. Până în cele din urmă, cecenii s-au convertit la islam și tensiunile

Tipar... ruginiu

E toamnă gri în urbea noastră veche,

Copacii-au îmbătrânit trotuarul

Resemnat. Nu îi pasă de tiparul

Grăbit a scrie tot... după ureche.

Pe-o bancă tristă, din parcul obosit,

Privesc cocorii care mă salută.

Brusc, frigul începe să se ascu

Timpul este miel şi călău

Spintecă cu sete blândele toamne,

Destinul necordial suflă ca un alizeu.

Și-mi frânge ramurile fine...

Lumina mi-este vis sfios de vară

Cu frunze şi muguri de vânt,

Plesnind într-o toamnă amară

Ce n-aş da să o nasc în cuvânt.

Cli

Plină de culoare,-n ultimu-i avânt,

Cât de frumos și altruist îmbătrânește!

De vântul toamnei, asmuțită, pribegește

De parc-ar fi îndrăgostită de pământ.

Spre Styxul ei,-n tăcere, tăinuiește,

Făcând cu veșnicia sacru legământ;

Plină de culoare,-n ultimu-i

Călătorim pe drumurile vieţii gândind sau nu

la iubirile care ne fac fericiţi sau nefericiţi

mai sare coarda şi nenorocita de invidie prin noi

agăţându-se de ghimpii deşi ai urii

pocind nenumărate fizionomii şi suflete

depinde de cum cad acestea printre s

Efemeride (60)

Gabriela Mimi Boroianu

Te rupeai ca o umbră

din noapte

și toate zidurile ți se supuneau

deschizându-se în calea ta

iar vântul își împletea șoaptele

cu tine

tremurând frunzele plopului

ce suspinau înfiorate

Și-ți simțeam atingerea degetelor

ca o

Un desen șchiop pe haina cuvintelor

Protestul silabelor reci

Se-aude pe oriunde treci:

Nu ne mai strângem în brațe!

Cuvintele-or să ne-nhațe...              

Mi-acopăr fața cu verbe,

Desprinse din trei proverbe.                       

N-am timp de stat la

Mi-am aşteptat murirea. Nu o mai aştept. Plec eu,

acum, poate, ne vom întâlni pe drum, la jumate.

Are gust de femeie. Ai simţit?

Şi Dumnezeu când L-a creat pe Adam, I-a trimis pe Eva să trăiască murirea.

Ce rost ar mai avea viaţa fără o murire din ca

NEBUNIE ÎNŢELEAPTĂ
Motto: Scrisul este cea mai înţeleaptă... nebunie! -Maria-Ileana Tănase

Am ascuns, printre rânduri, zurlia toamnă
ajunsă nostalgie, anotimp declinat plăcut,
va fi altă o treaptă spre veşnicie, doamnă,
căci pe scara vieţii urci, chiar da

octombrie

mă hăituieşte

nu am fugit

am căzut din cer

nu m-am lămurit

am uitat să respir

m-am certat în gând

am transpirat

am iertat

am visat

m-am minţit

nu am cerut nimic la schimb

am iubit

mi-am reamintit de mine

de tine

pur şi simplu

am zâmbit

nostalgic

am roşit

am t

Vasile era nervos. Tocmai fusese înștiințat că-i fuseseră retrase 15 ore din programul de muncă, pe motiv de lipsă de comenzi . Nevastă-sa  plecase la shópping iar el rămăsese, mofluz, acasă. Se simțea stânjenit. De obicei, venea seara acasă, după o

poezii pentru copii

-Oh !...iubirea…cum nu știi ? 
Desigur, ea se află-n împărăţia liliacului: 
Acoperită cu ghirlande de flori, 
Luna 
adoarme  lin, legănându-se în brațele lui. 

-Ce este iubirea ?-am întrebat 
valurile plescăitoare. 
-Oh !...Iubire

Undeva, într-o pădure virgină de stejar,

două stâlpări atingându-se discret

în bătaia vântului,

şi luna strălucind duios peste sărutul lor…

Undeva, dincolo de durere,

copilul din mine şi copilul din tine

alergând ţinându-se de mână printre stele,

neştiind