Blog

am luat folosul ca gelos,

cafeaua nu-i decât o ploaie,

ce-o bei de vrei cu capu-n jos

în lumea noastră de văpaie,

nu versul este esenţial,

ci disperarea ce mă apasă,

călare ai fugit cu-n cal

‘nainte ca să-mi fi mireasă,

te levitez cu a mea durere,

şi patu-m

în această lună atât de verde

ţi-ai dilatat conturul

prin care îţi respir absenţa

porţi cu tine tot ce-i al meu

mi-ai lăsat doar substanţa în care ţi-ai inscripţionat iubirea

aici se află chipul tău adevărat

cu nopţi şi zile pictate în verde şi roşu

când v

mă şuieră vântu-n ferestre
pustiul mă ciutură în casă
pădurea mai umblă în poveste
se scutură toamna sub coasă,

la masa de plop de sub geam
înseratul se pune pe seară
şi vântul se aşează pe ram
când crivăţul fuge prin gară,

la masă, joc şah eu şi cu

Mă-ntreb când are de gând să vină seara

chiar dacă ştiu că vine ca de-obicei

la ora ei prestabilită de fusul orar

ce are un tupeu teribil când îndrăzneşte

să-i mai dea timpului câte-un brânci

la încrucişarea dintre echinocţii.

Draga mea dragă!

Abia aştept s

    Calculatorul era vechi, softul se instala încet, încet... Simțeam că fac eforturi să nu mă ia somnul.

    Deodată aud:

    - Hai, scoală-te, că ai treabă! Sus, sus, somnorosule, de ce te uiți așa mirat?

    - Păi, sărut mâna, dar cum de ești... aici

iubito doar cu tine mă pot pierde

și codri freamătă doar lângă tine  

doar lângă tine din cenușa lumii

văd stelele ce-și trag lumina

iubito e neagră ziua

• oboiul sună tainic pe-nserate

și de la mine pân' la tine

e acoperită strada

cu dulcele câinilor ce latră

URIAȘA MINCIUNĂ DIN DEX

          Conform dicționarului explicativ al limbii române (DEX), toate piesele componente ale costumului național românesc au nume… luate de la străini! Nimic de la geto-daci

Costum popular românesc

V-ați întrebat vreodată

Atenție.

Atenție la tot.

Privește în dreapta.

Privește în sus, încă o treaptă de dus.

Privește tunelul, care se îngustează-n apus.

Ce caldă-i marea

întins pe spate

un gând

ultimul.

Într-o zi găsesc în cutia poştală un plic. Cum nu avea nici un însemn pe el, în afară de adresa mea, mă grăbesc să-l deschid, încercând să-mi amintesc ce facturi mi-au rămas neplătite. Ce găsesc înăuntru? Câteva file rupte dintr-un caiet. Iată ce scr

ruină-i capul meu de ţeastă,

o ţeastă găurită fără preţ

rostogolind o emisferă albastră,

în interiorul meu ca un dispreţ,

nu te sărut, de vânt adie

te ating cu clipa timpului aripă

pe ape clapa pianului iar scrie

un zbor ameţitor, decor în pripă,

tu pleci,

pe faţa nevăzută a lunii
e o femeie fără de profil,
e ea, regină a furtunii
ce poartă de mână un copil,

e o femeie care n-are faţă,
e o femeie care n-are trup,
ce are corpul format din ceaţă
iar capul ei este de lup,

ea e femeia răului din noi
care p

Călătorii geodezice – Barcelona, 1995 (VI)

(capitolul precedent)

Amor hispano-român la București

• Moto: „Dragostea nu are profesor mai bun decât ocazia.” –  Cervantes

1, Prințesa română care a iubit diplomația și pe ducele diplomat spaniol

A vorbi de

Cât vă mai rabdă azi pământul, hapsâni cu inima de piatră?

Țării îi pregătiți mormântul, căci nu iubiți a noastră vatră!

Ați pus tot statul la mezat: petrol, și gaze, și uzine,

Și băncile-ați devalizat, ca să vă meargă vouă bine!

Din tot ce-a fost cândv

Vino, dimineaţă frumoasă de mai,

cu creanga ta verde desprinsă din rai,

cu cerul tău tandru ca un zâmbet subtil,

cu soarele-ţi vesel ca un joc de copil!

Vino, dimineaţă curată de mai

cu ochii de-azur şi cu părul bălai,

cu izvoare de dor şi cu braţe de flo

Peste lunca înverzită,
Din obraji de cer curat;
Peste-o apă limpezită,
Ieși astru purpurat.

Trezi lumea mărunțică.
Ici, din mușuroi bombat,
Vecinica mea furnică,
A ieșit la adunat.

Dintr-un corcoduș, alături,
Coțofana a zburat.
Un țâstar zvârli tre