Blog

Tăcerea –

Limbă universală

Cu rădăcini profunde

Din marea artă a conversației

Seninătate stăruitoare

A unei minți meditative;

În noianul de răspunsuri posibile,

Căutând lumina

Sacră,

După ultimul cuvânt

Ieșit din matca gândului

Adevăr sticlind jăratec

În ult

În  luna albă s-au săltat poeții

S-a risipit timpul în miezul ceții

Chiar dacă stâlpii porții au țipat,

În  luna albă s-au săltat poeții

Și-n urma lor cuvinte au lăsat.

Cuvinte sfinte, fără de tăgadă

Culese dintre căile de drum,

Iar îngerii-au venit cu e

Toamna cu îngeri

 Ion Vanghele

Trec îngeri cu aripi înmuiate-n cenuşă,

Arhangheli bolnavi printre zori cenuşii,

Copacii nebuni ciocănesc pe la uşă

Şi caii nechează în ore târzii.

Îşi scutură pomii podoaba sumară

Cu bocet de frunze - un veşted prohod

Şi păsă

Curcubeu cu flori de maci
frunze veștede paiete și scarabei
pe un venerabil car al magilor și al morții
sprijinită de scara sorții
își resfirase Estrela fustele
cochetă pretindea a fi
reîncartata madame Lenormand
și dădea în ghioc de cristal s

   Observ cu uimire perpetuă comportamentul acestei făpturi minuscule, aparent inofensive, ba chiar înduioșător de vulnerabile, care la prima vedere inspiră în cei ce nu au cunoscut-o încă, o pornire impetuoasă de protecție, de încredere și bunătate.

Peste gene somnoroase,
Peste ochi ce-au fost vioi,
Și pe soluri mlăștinoase,
Și prin cuib de pițigoi;
Trece Ene lin și coase
Vise dulci și luminoase.

Râd luceferii în ape,
Luna s-a-nălțat ușor,
Peste pădurici mioape
De-ntunericul trișor;
Peste colnice și vale,

Prin copacii încă goi

Se înalță muguri noi

Și un glas de pițigoi

Care strigă: câți ca voi!

Mai acum vreo două zile

Toate-mi păreau inutile!

Acum zările-s senine,

Iar prin flori, roi de albine!

Prin grădini și prin zăvoi

A fost mare tărăboi!

Vânt, zăpadă, chi

· 

M-am urcat în tren, înfrigurat. Brrr...aici e căldurică, caut un loc mai ferit, că navețiștii cam fac gălăgie, joacă  ceva cărți, povestesc, râd zgomotos. Găsesc o pereche de bănci cu o singură persoană. E o femeie cam de treizeci de ani, doarme cu g

Tăcerea îmi calcă visul
în picioare,
se scutură de somn 
ia lumea în spate
şi urcă Golgota clipelor…
Un fir de speranţă răsare
udat de lacrima lui Hristos,
a făcut pact cu viaţa
să mă ridice de fiecare dată.

Viaţa o străpung 
c-un gând,
să curgă din ea începutu

O MINUNE

Pe cer se leagănă coveţi de nori,
,,vreme de beţie'' ce-mi dă fiori,
gândul inverzit foşneşte cuminte,
dar cuvintele-s demult, sleite.

Aţipesc, înfăşurată-n vise cărunte,
tresar, ceva m-a atins pe frunte,
ai trimis un gând de dor-flămând,
dar a ajun

                   Motto: „Şi a lăcrimat Iisus”

                                                                   (Ioan 11, 35)

Un ochi – spre-a admira tot ce a creat Dumnezeu,

Un ochi – pentru a privi în mine însumi, mereu,

O lacrimă – pentru toate p

Sub cireșul plin de flori,
Ce sclipea-n senin și soare,
April, prinsă de fiori,
Plânge-n hohot, cu paloare.

Mi-a fost atât de dor de tine,

încât mă temeam

să deschid ochii știind

că doar pașii mei vor lovi cadențat asfaltul

spălat de ploile reci de aprilie,

că voi rătăci zile și nopți în absența ta

întinzând mâinile în golul ce ne desparte,

că doar muzica  poate

       Călătorii geodezice - Barcelona 1995  V

       (capitolul precedent)

       Bătălia pentru Gibraltar

       În 1995, din Barcelona, cu Miguel și cu Laura, am plecat până la granița cu Gibraltarul și eu m-am oprit acolo. Nu eram încă în UE ca să

Din stele îmi voi împleti o scară

Cu care să mă urc spre veșnicie;

Planeta noastră intră-n agonie

Că siguranța vieții e precară.

Eu, peste lume nu mai vreau urgie,

Nici cimitire-n câmp să mai răsară,

Să nu văd lacrimi curse din vioară,

Nu vreau să plâng a

ACROBAŢI

Te-aştept să urcăm pe frânghia nopţii,
căci sufletu-l avem ca şi adolescenţii,
iar ca echilibrul să-mi fie la-ndemână,
umbrela cu vise am prins-o de mână.

Am îmbrăcat rochia brodată cu rime,
dar sper să nu ai rău de la-adâncime,
iar Luna îmi va pun

cine oprește noaptea-n loc când rătăcesc cocorii

și ziua când magnoliile sunt în floare

cine revarsă norii

ș-așteaptă bărcile să se întoarcă din larg cu pește

cine ascunde ceasul rău

pisica neagră cine o hrănește

umbrit atât cât să nu-l simți

într-un colț

ci

Pe ram mălinul tremura,

Plângea laleaua sub zăpadă;

Sub hibernala canonadă

Cireșul foloarea-și scutura.

Din cer au început să cadă

Săgeți ce firea-nfiora,

Pe ram mălinul tremura,

Plângea laleaua sub zăpadă,

Că gerul a-nceput să ardă

Și parcă nu se sătura;

P