Blog

Eli a fost prima.

După ce s-a zbătut un pic, a spart membrana. Se văzu într-un spațiu imens a cărui profunzime era cumva estompată de lichidul translucid în care se scălda. De jur împrejur alte și alte celule își aruncau semințele vieții într-o saraba

În lumea umbrelor este încontinuu sărbătoare

nu-i posibil să fie oprită în nicio zi din săptămână

sărbătoresc după mişcările noastre

obosesc la comandă după statul nostru pe loc

dar se-nviorează pe loc când ne mişcăm.

Chiar se-ntinde sărbătoarea lor

peste

Prins şi legat cu propriile vorbe nocturne

sunt captiv între literele pe care le-am scris,

ca un şerveţel folosit şi îndesat adânc,

într-un coş tixit cu hârtii ordinare.

Obligat să studiez întunericul cu ambii ochi

am simţit o simplitate îndoielnică,

cu mi

 Marcu scoate caseta din cutia de protecţie şi o bagă într-un plic pc care îl închide. Prinde plicul în pumn şi aşteaptă răbdător privind prin parbriz către cele trei maşini.

Tudor nu are stare:

- Ăştia nu au de gând să plece nicăieri.

- Cu atât mai bin

- Să ne pregătim, Tudore, a plecat toatâ lumea. Nu mai vine nici dracu’!

- Chiar toţi?

- Toţi. Şi pădurarul a urcat la deal, de unde o fi venit, iar dacă mai e vreun rătăcit, n-ar avea curajul să intre în hrubă de unul singur, ba, se va grăbi să iasă l

      Doi copii intraseră în grădinița din fața blocului și se uitau atent, atent la ceva din iarbă.

      - V-am prins, împielițaților, ce căutați aici, în grădină? Nu știți că nu-i voie?

      - Ba știm, nene, dar e caz de forță majoră!

      - Cum aș

Zmei cu limbi de foc  prin nori se svârcolesc,

Demonii setoși sorb apa din ocean;

Alizee se transformă-n uragan,

Țărmurile mor sub apele ce cresc.

Pare-se că ruga către zei e-n van,

Oamenii sunt răi, ei nu se mai iubesc,

Dar a cere milă nu mai contenesc

Ș

Ciocolată cu piper

Privesc spre tine, în mod deliberat,

Cum zâmbetul îți încărunțește masca

Și cade pe un om nevinovat,

pentru ca tu, acum, să-ți strângi la gât... pedeapsa.

Ridică-te și mergi

în labirintul sentimentelor uscate

de focul ce-a-nflorit a ta

Am fost de-am luat gâturi pentru motani. Într-un colț de vitrină frigorifică am văzut o tavă: pastramă de capră. Brusc, au început să-mi curgă balele. Când am văzut prețul, secrețiile s-au temperat.

Vânzătoarea:

− Ca de obicei, domnu' inginer?

− Daaaa,

Aseară, cam pe la nouă, mă sună don' doctor Ionescu:

− Domnul meu, am terminat!

− Perfect, don' doctor!

− Nu mă-ntrebi ce...

− E riscant maestre. Mai știu eu prin ce mațe v-ați încurcat, din'preună cu asistenții, precum Laocoon și fiii săi?

− Nici chiar a

Ce ciudat e că în fire,  

   Aş fi vrut să vezi cum tremură. S-a lăsat

timpul

   peste zi şi noapte_

a (cu)prins viaţa, doar eu mi-am aşezat fesul pe cap să nu se audă tăcerea cum se strigă şi pieptul cum se sare când eşti

Sufletul meu

se plânge cu dorul şi se doare.

   Credeam

     Mi-a lunecat dorința

Am poruncit

cioburilor

să se reîncarneze

în trupul ploii.

Tăcere

și

haos.

Zâmbetul alunecă

în verde,

iar

inventarul privirii

tremură

pe-un

fir de iarbă.

Presupunerile celor doi sunt foarte aproape de adevăr.

Pădurarul locuieşte la ieşirea din pădure, spre păşunile alpine, într-o cabană construită pentru muncitorii sezonieri ce curăţă terenul, dar şi pentru culegătorii care adună cantităţi mai mari de