Blog

În cuvintele mele literele cântă
simfonia înălţătoare a sufletului,
dragostea din încreţirea frunţii
cu bucuria dusă-n surâs
învăluie inima.

Câte o umbră în calea luminii
îi întregeşte binefacerea,
să nu fie decât odihnă
trupului într-o refacere
vit

doar cuvântul să-ţi las
în timp vorbitor
de învăţătură

să simţi cum se nasc
munţii şi câmpiile
şi-n limba lor
cântecul

să le spun pe nume
în adieri de vânt
pe un sărut de frunze
femei

să le aşez pe creştet
cununile de lauri
ale luminii

şi abia în târziul n

În somn se ridică visele în picioare

de pe un rest de realitate apus

într-un azimut de minte ascuns

care arată alte drumuri

dorite sau nebănuite.

După aceea fac plecăciune în faţa

măritului somn ce relaxează fizicul

în timp ce sufletul azvârle-n toate direc

Împletite-n  țesături  lipicioase,

Fibrele nu sunt nicidecum fragile;

Conspirate, încât să pară futile,

Iau până și zâmbetul de  pe oase.

Arhitecturate cu mișcări agile,

Potrivite-n poziții ingenioase,

Împletite-n țesături lipicioase,

Fibrele nu sunt nic

Pe geamuri înfloresc flori de gheață,

Cerul trist coboară încet spre asfințit.

S-a lăsat peste toate o groasă ceață,

În jurul nostru toate crengile au amorțit.

Fulgii supărați încep altă mare bătălie,

Vântul lovește tare în ale mele obloane.

Privesc pe gea

La peronul fiecărui suflet,

Un singur tren face stație

Pentru care ia,-n alb, un bilet,

Neștiind următoarea destinație.

În nouri aburind sau discret,

Indiferent de situație,

La peronul fiecărui suflet,

Un singur tren face stație.

În al roților zgomotos bal

de vrei să-ţi caut iar frunza cea de zgură

pe care am pierduto pe înserat,

vino cu mine sub un clar de lună

să ne spălăm cu rouă de păcat,

şi când va da iar luna după un nor

tu, să te laşi uşor pe braţul meu,

apoi să ne culcăm lângă izvor

şi să-l vedem în

Lacrima ploii ce-a lovit

Plouă cu lacrimi

peste orașul înțepenit în mușamalizarea

minciunii.

Plouă cu noroi,

fără croi,

în convoi.

Plouă cu vânt,

spre pământ

până când

acoperișurile unei calități ucise

mor

într-o zi de toamnă.

Plouă cu tunete,

în spectacolul

      Era început de an școlar, un septembrie fierbinte, venisem de la școală, lecții aproape că n-aveam, eram singur acasă și mă plictiseam.

      - Ia să mă duc eu la vară-mea, Iulica, că tanti Lena e la muncă, la găinărie! Că poate și ea se pliciti

Atunci,

s-a deschis ochiul ceţii,

tăcerea de spaimă şi durere,

neputinţa mea

de a vedea,

de a înţelege,

de a crede.

Sclipirea senină din mâinile,

din zâmbetul tău

cobora în încolţirea altei ierbi.

Nu se mai ţeseau anotimpuri,

dimineţi şi apusuri,

era doar star

gândurile prinse ca

într-un cortegiu tragic

mustesc rana sub paşii

umezesc ţărână cu fiecare minciună

pe care mi-o spui

în absenţa ta

rămân cu o închipuire de aripi

mă tem să nu ghiceşti

ceea ce este dincolo de zâmbet

să nu-mi tulburi amăgirea

în care mă ascu

Nu mai mi-e teamă de costume negre

croite pentru noaptea asta, special,

nici de schelete scârţâind funebru

în timpul unui dans la acest bal,

Ba chiar zâmbesc când feţe înnegrite

cu ochi holbaţi şi gura într-o parte

se sperie şi râd apoi cu lacrimi.   

Uite

Cartierul a îmbătrânit urât.

Cei tineri şi în putere şi-au luat lumea-n cap. Casele sunt aproape pustii. Au rămas numai bătrânii să aibă grijă de ele şi de cei câţiva copii de şcoală care mai înveselesc uliţele în zilele nu prea reci şi fără ploaie.

Ma

Mă-ntorc în locul din care am plecat desculţ
totul este atât de frumos
şi părăsit de oameni,
e un sat depopulat, fără viaţă.

Amintirile mi-au devenit străine,
sufletul pustiu
încă mai speră în minuni adevărate.

Nu mai cunosc pe nimeni,
cei care s

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământ

De la primordiala zvâcnire de inimă,

Soarele a-nceput să te-ndrăgească;

Din sufletul lui, dăruindu-ți lumină,

Pe tărâmul stelelor, să te călăuzească.

În frunzarul cerului, floare virgină

Cu chip bălai și năframă regească,

De la primordiala zvâcnire de ini