Blog

       Călătorii geodezice, Germania (I)

(1978, Hamburg; 1980, Berlinul de Est; 1980, Frankfurt am Main, Darmstadt, Hamburg, Tubingen; 1985, Berlinul de Est; 1987, Berlinul de Est, Strausberg; 1987, Berlinul de Est, Nerlinul de Vest; 1988, Berlinul d

te aştept la noapte, sigur ai să vii

te aştept pe stânca neagră cenuşie

când norii vor cădea peste pustii,

eu te aştept să vii la cununie,

sunt lupul alb, ce-i de la daci rămas,

pe care Zamolxe la adus cu el

ce ziua în codrii stă retras

iar noaptea parcă e

casă nebună, bătrână casă

casă pictată în mii de culori

av kathe, rămâi la masă

piranda-ţi aduce pe braţe trei flori,

casă pictată cu poveşti de bătrânul

de bătrânul meu tată, atunci când trăia,

cu-n dinte de aur, ţiganul stăpânul

mă cheamă la masă, i-a fr

Cresc florile verii frumos colorate,

Pe răcoare mă scol mai devreme,

Îmi plac mult clipele atât de boeme,

Cu vitraliile frunzelor bine încărcate.

Când merg în pădure scap de dileme,

Respir răcoarea pădurii pe înserate,

În luminiş alunecă lin apele curate,

Pentru Marcu noaptea pare îngheţată în timp. Aţipeşte şi se trezeşte aiurea. Deşteptătorul îşi face datoria şi îl scapă de chin.
Soţia încă doarme, dânsa pleacă mai târziu şi trebuie să-i lase ceasul pregătit.
Se ridică din pat şi se pregăteşte de pl

            Soarele mă încălzea pe jumătate de față, eram transpirat pe frunte, pe cap. Am dat cu mâna prin păr și l-am simțit lipicios. M-am speriat: ce naiba?

            - Da... Unde mă aflu? - mi-a zis și am dat să mă ridic.

Un junghi puternic în c

Un matematician mi-a spus

că distanţa cea mai scurtă dintre două puncte

se numeşte linie dreaptă.

Un înger mi-a şoptit

că linia dreaptă dintre două suflete se cheamă iubire.

Ploaia cădea incestuos şi solemn

în spirala veşnic perpendiculară

pe zborul păsăril

Se-ntâlnesc două surori

la răscruce de drumuri

pietonale şi intersectate

fără să-şi vorbească

fiindcă destinul le urmăreşte

din coada ochiului

aşteptând ca una din ele

să treacă graniţa.

Pe una o cheamă Viaţa

o frumuseţe colorată

înmiresmată de mirosuri

scăldat

Ce limpede şi calmă-i noaptea,
în clar de lună şi de stele
când licuricii-şi cheamă oastea 
în tenebre, vii lumânărele.

După ce adună muncitorii de la punctele de lucru, şoferul culege de pe traseu şi alţi navetişti: medici, profesori, funcţionari. Astfel, autobuzul, deşi convenţie, este plin ochi de călători ocazionali. Aceşti amărâţi sunt defavorizaţii navetei, neav

     - Ia spune puișor, cum a fost cu George, ce s-a întâmplat?

      - Ăăă... Da'  v-am spus:  a căzut de sus din plasa de bagaje, peste ceilalți călători și așa s-a lovit la coaste și pe față!

      - Ei, nu așa, spune toată povestea de la început!

Se face ora nouă până când proviziile şi echipamentul de plajă ajung în portbagaj, iar copiii somnoroşi sunt urcaţi în maşină Astfel preparaţi, o pornesc la vale, spre digurile Dunării.

Imediat ce trec de calea ferată, Lică opreşte în dreptul unei con

    Mihail Toma                                       

                                                 Film alb-negru

Se întunecă. Arunc țigara, fumată pe jumătate, în ceașca de cafea și mă ridic greoi:

„ Poate mâine...”

Un individ mă rașchetează în

Ci unde-s nopțile de altădată
cu iubite răstignite-n puf
cu tristețea Doamne ca o fată
și nu babă plină de năduf

Ce iubite răstignite-n puf
cu picioarele urcate-n lună
rătăcit-a mâna spre apus
chicotind tăcerea o nebună

Cu picioarele urcate-n lună
cu tr

Bat clopote în turle, peste burguri

Și rugile spre ceruri se înalță,

Iar Domnul le va pune în balanță

Să le asculte astăzi și deapururi.

Din miez de noapte până-n dimineață

Ard peste tot mulțimile de ruguri,

Cenușa li se stinge în amurguri,

Când fumurile

ălătorii geodezice - Franța, 1996 (VI)

(capitolul precedent)

Pictura franceză

Moto: „Pictorul este un filosof, dar filosofia sa este pictura.” Renato Gutusso

Nu facem o istorie a picturii franceze, ci ne oprim doar la câteva curente semnificative din

Torță înstelată pe cerul nopților
lacrimile porumbeilor albi
ard rugăciunile suferințelor
în jerbe
pe jertfelnicul luminii prizoniere
speranțele lor dansează
hore livrești
călcând întunericul fieratic
îmbrățișează trezirea unui foc veșnic
vatra

 Focul electric
altarul de chibrituri
omul de paie

Costel Zăgan, FULGER ÎN DOI TIMPI