Blog

Maria vede

Cum vin călăii și pe

Iisus îl ucid.

***

Mama lui Iisus

L-a văzut cum se frânge

Sub cruce. Plânge.

***

Creștinii au fost

Izbăviți din robia

Vrăjmașului. Da.

***

Plânge cerul se

Cutremură Pământul.

A murit Iisus.

    Era odată, într-un orăşel îndepărtat, un bărbat cam de 50 de ani, care trăia, împreună cu soţia sa, dintr-o modestă leafă pe care o primea de la lăptăria oraşului, unde lucra ca portar. Viaţa nu le făcuse cadou nici un copil. Bietul portar şi soţ

     Am ajuns cam târziu și n-am mai prins locuri în sala de lectură. Nu-i nimic, eu pot învăța chiar mai bine afară, în natură. Fac monetarul. N-am destul să învăț la o cafea, pe terasa de la Postăvarul. Așa că rămân ca soluții băncile de pe Republi

Văd zborul unui stol de aripi
trăgându-şi umbra peste vârf de pădure
în ritm solemn şi seren
de sentimente cenuşii, imature.

Of, mă doare această primăvară
în visuri de flori grav rănită
cu amintiri de crengi încă netrezite
şi cu pălărie albă de munţi

ziua în care l-am cunoscut pe adam
miroasea a poezie până la rărunchi
oamenii deveniseră un soi de păsări pulsând
jefuiți de propriile lor pene
cuvintele ca niște monede
se risipeau vii în țărână

bolnav de un unu imaginar
Adam s-a spălat pe mâini de

https://www.youtube.com/watch?v=Cg-7ZB6LRrE

 Foșnește marea. Pescărușii, cu țipete o completează.

În valuri soarele te-orbește și printre valuri lin dansează,

Iar lângă mal talazuri calme revarsă spume-n foșnet dulce.

Sunt liniștit dar ceva doare... De tine-aminte îmi aduce.

Din apă se ridică fet

Temeri

În nestingherita libertate

a nisipului alb,

caut contopiri repetabile

cu clepsidra învechită

de zăbave neadmise,

lasă-mă, egală în drepturi

cu tine şi nu-mi înregistra

opririle fără temei!

Închide ochii şi ai milă

de vremea mea cea rămasă

în pumnul de n

Vă sărut
cu buzele mele murdare
pe frunte, pe mâini, pe picioare,
pe răni,
pe lanţuri, zăbrele,
pe sufletele prefăcute în stele,
şi vă mulţumesc
cu răsăritul, cu amurgul,
cu muntele, cu marea,
pentru sângele,
lacrimile, puroiul,
sudoarea
cu care aţi udat
Grădi

”Ziua mondială a poeziei este sărbătorită anual la 21 martie, obiectivul său principal fiind acela de a încuraja o revenire la tradiția orală, de a susține recitalurile de poezie, pentru a restabili un dialog între poezie și celelalte arte, precum te

Nu ştiu de ce mă paşte un (cu)tremur deşi

am ochii deschişi când privesc la poezie.

E firescul, teama că nu găsesc cuvinte potrivite, pana

care uneşte pământul de flori şi cerul din spatele lor.

Mă curg ape şi am uitat să pun stavilă ochilor dinlăuntr

 ”D Ziua Internațională a Poeziei”, gândul meu ...

E ... VIAȚA

E cerul nesfârșit de vară
Și pasărea ce pleacă-n zbor
E cel ce râde-ades pe scenă
Și plânge în ascuns, că eactor

E fluierul de mierlă
Ce urcă spre înalt
E câmpu-ntins și înverzit
Și mâna-ntinsă, s

înmugureşte dragostea

cade seara cu minuni

peste răi şi peste buni,

cu un cer de platină,

stelele se clatină,

noaptea-i seacă şi e plină

de luceferi şi lumină,

creşte iarba peste stele,

peste gândurile mele

şi luna când răsărea

o vedeam cum sângera,

cum cădea

Cerul s-a strâns în buchet, azi, de crizanteme,

în primăvară. Îşi curge petalele din el, în pic

-uri mărunţi şi molcomi, de ploaie.

În ropotul strigătelor de dor,

cerşeam tăcerea să-mi şoptească

cuvinte,

vorbe

(pe care nu le-am învăţat).

Nu mi-am desc

Un colț de rai e satul meu
Cu case neschimbate
Cu obloane și pridvor
Și hornuri fumegânde
de sutele de ierni...

E satul dintre lunci și văi
La el mă poartă amintirea
Copil fiind zburdam prin luncă
Și mă îngânam în viers cu ciocârlia
Prin ia

Mă privesc răsturnat de parcă aş fi cu picioarele

pe pământ şi uneori mi se pare că-ncep să semăn

cu mine.

Încerc să mă desluşesc printre umbre şi mă-ntreb

care,

cum,

unde

sunt că nu mă ştiu, deşi m-alerg de-o viaţă, pe pământ,

în sus şi în jos,

de-a lung

LUNĂ PLINĂ, MANECHINĂ
( rondel )

Lună plină, n-ai hodină,
parc-ai fi pe-o trambulină,
pe munte te-ai cocoţat
şi chiar m-ai înspăimântat.

Ceru'-i cam îndepărtat
iar tu, te-ai aventurat,
Lună plină, n-ai hodină,
parc-ai fi pe-o trambulină.

Şi te crezi o manechin