Blog

poem cu miros de liliac

ne linge lumina-n zvon de viori şi-n ciripit de păsări

când aripa fericirii nu vrea să-nchidă ochii peste noi,

ca pasărea sacră cădem peste umbra amurgului gol

când liliacul şi-a desmorţit floarea peste raza de lună,

miroase iubit

FRÂNGHIA NOPŢII

Prin toiul nopţii un gând nu-mi dă pace, 
se crede chiar stăpân şi-un perspicace,
port paşii minţii pe acelaşi gând-cărare
şi îţi trimit cuvânt-lumină, să-ţi fie Soare.

Simt bătaia pendulei, iar acele suspină
şi chiar de-i antică, nu-şi găs

În dumbrava înverzită,
Într-o rochie boțită,
Șade cioara pe o creacă,
Se foiește, se apleacă,
Drege glasul răgușit,
Și apoi a glăsuit.

-Preacinstită adunare,
Harnica ciocănitoare,
A zvonit printre frunzare,
Că un cârd de călătoare,
S-au cazat mai ieri, la noi,

Muzica se aude tainic, în surdină,

Dansăm de mulţi ani valsul iubirii

Respirăm cu sufletul mirosul verii.

Luna plină se grăbeşte la noi să vină

Dansăm un vals la venirea primăverii

Ochii tăi mari mă privesc acum în taină,

Inima mea numai de iubirea ta e p

vorbesc

vorbesc cu iarba lui prier,

mustind sevele pământului,

vorbesc cu lumina

şi mângâi cuibul ciocârliei,

vorbesc cu apele râurilor,

lunecând pe spinări de peşti,

vorbesc cu vântul

ce trece prin pletele arborilor,

vorbesc cu tine, Cerule,

ce verşi luna-n

Confidenţe 

Pe la amiază, Cristea se trezeşte rupt de foame. Deschide frigiderul. O conservă de peşte tronează solitară pe unul din rafturi. Strâmbă din nas şi trece în baie pentru a scăpa de mirosul de tren şi de transpiraţie stătută. Din oglindă îl

Cum să zic, că nu prea știu?!

Azi am vrut harnic să fiu;

Doar că mi-a ieșit în cale

O cucoană lată-n șale.

Dimineaț-am făcut ochi…

Să nu-mi fie de deochi!

Era cam pe la amiază

Și lucid, cu mintea trează,

Vrând, nevrând m-am apucat

Să mă scol și eu din pat.

S

Sunt un suflet şi-mi place mult să iubesc

Nu-mi este teamă deloc  când vorbesc,

Uit de durere şi cred tare, numai  în iubire,

În inima  ea îmi aduce bucurie şi nemurire.

Sunt o inimă mare şi nu am deloc  teamă,

Alerg când cineva suferind mă cheamă.

Nu mă

Printre rânduri de gânduri alineate asimetric în simetria dintre anotimpuri, ca-ntr-o grădină preadevreme arată, spice de soare îşi înalţă verdele, acum şi florile au prins culoarea nonculorii

de alb, petale sau pete foşnite /

de vânt în lungul apei,

,, NOTE DE TOAMNĂ''- 2016, Versuri şi ilustrată color, în curând la Editura ,,ARMONII CULTURALE'' din Adjud ( editor Stroia Gheorghe ), cu o prefaţă semnată de domnul dr. prof. Gheorghe Apetroae, Sibiu - critic literar, scriitor şi un motto care-mi a

Vezi, prințe,-am storurile trase...

Palatul tot mi-e din cleștar

Și giurgiuvelele mi-s roase

De-un timp zburat din calendar!

Pe marmura aceasta rece,

Îngenuncheată-s de Zadar

Iar frigu-ncearcă să-mi disece

Bolându-mi palid osuar...

Mânjiți mi-s ochii-acum

Primele tale necuvinte-au fost:

″Luați, mâncați, acesta este trupul meu...″

iar eu, fără să-ți spun ceva,

ți-am supt hârtiile de sânge

ca fătul însetat de viață

rupându-mi prematur placenta

ca să mă joc de-a întâmplarea

indicativului prezent al verbului a f

Aş vrea să – ţi spun foarte multe

Noiane de gânduri sunt în mine,

Mă iubesc când scriu despre tine

Foile albe ştiu bine să mă asculte.

Acolo unde este iubire, este bine

Vorbele mele sunt medicamente,

Suntem actorii vieţii în cuvinte

Câ

Îmi înfloreşte sufletul de bucurie,
se umezesc ochii cu o lacrimă,
mi se topeşte în palme timpul

pe care nu-l poate îngheţa nimeni.

Ramurile sufletului se înalţă.

Copacul prinde pământul în rădăcini, respiră
stelele respiră şi ele apele.

Verdele absoarbe

faraoană(cântec ţigănesc)

faraoană cu ochi murgi,

unde dracului te duci,

îţi trag umbra după mine,

eu o trag şi ea nu vine,

vorbele mele sunt mute,

cine stă să le asculte,

faraoană, faraoană,

eu am rană, tu ai rană,

nu te doare cum mă doare

că te-ai schimbat l

Sfinxul a fost dăltuit din piatră

El n-a cunoscut durerea niciodată.

Dar omul a cărui mumă este huma

Va munci și va lupta întruna.

***

Din mănăstire nu se mai poate retrage.

Ce forțe ale uitării adolescența îi va șterge?

În vis va trăi mii și mii de vieți f

ÎN IARBA CRUDĂ

Păşesc uşor, întunericul a cuprins odaia,
trist, doar pendula îşi face simţită bătaia,
iar vântul s-a culcat pe ramuri de copaci
şi la geam ciripesc doi grauri insomniaci.

Gândurile-s cărunte dar tâmplele fierbinţi
şi singurătatea a devenit

De te-ai închega iar ființă din lutul înnegrit,
Aș primi martirul pescarului pentru Crist ‘.
Și n-ar mai fi minune Pământul fără Soare
De ne-am regăsi în lume noi două surioare.
***
În noaptea târzie lângă crudul mormânt
Pâlpâie liniștit o candelă ș