Blog

vara târzie desface orice ramură până la lujer
așa cum vântul usucă sarea
ce se scurge din rufe decolorate
lacrimi ale stelelor neodihnite
șterg rotundul până în abis
pe când luna mi se zgribuleste în palme
/păpădie desculță în amurg/

îmbrăcată în cămăși d

EU RÂD ŞI PLÂNG ÎN LIMBA ROMÂNĂ

http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/eu-rad-si-plang-in-limba-romana-de-ion-ionescu-buc

 PARADOX   ROMÂNESC

 Când românii sunt pe-afară

 Se topesc de dor de ţară,

 Iar ’năuntru se usucă:

 Se topesc de dor de ducă!

 TINERETUL, VIITORUL ŢĂRII

 Se-aşteaptă de la tineret

 Să schimbe ţara-n mod concret,

 Iar tineretul, ca urmări,

 O schimbă, dar pe

CLIPA NEȘTIUTĂ

Se apropie sorocul.
E primăvară... echinocțiul;
Berbecii în balanță
Își caută norocul.
*
A plesnit clipa-n fereastră
Și mama s-a ușurat;
Moașa asistând travaliul
Cu un of! a răsuflat.
*
Lumea a aflat de clipa
Zilei de întâi april,
Că de

În noapte, beciuri de tăcere şi-au deschis uşile zăvorâte

de timp. Sufletul se desface. A împânzit cerul în mii de

bucăti, stele care plâng cu lacrimi de dor, întregul şi

greierii...

Nu mai ştiu să vorbesc.

Sunt gol în marea fără valuri.

Doar gânduri se

Deschid o carte,

citesc o pagină albă,

nu găsesc litere

nici pe marginea gândului meu.

Mă iau după semnele înscrise

la subsolul ei,

câteva rânduri uitate de poet

se precipită să mă convingă

că suflul cărţii este încă acolo.

Degeaba răsfoiesc,

pagini moarte se

Stam noaptea treaz cu gândurile rătăcite şi luam toată viaţa mea de la început să caut eroarea, vorba lui Spânache… Sau urme ale erorii… ,Îmi apărea în faţă Spânache ăsta cu figura lui de zarzavagiu cu întrebările lui aiurite: ai iubit-o? cum draculu

joc de-a dragostea

tu ești vară, eu sunt vară,

amândoi mângâiem iarba

și cu gândul jucăuș

ne-am trezit într-un culcuș,

privind cerul plin de stele,

pajuri se rotesc pe sus,

și în lună un oier

treaz acum în miez de noapte,

paște oile pe cer.

cerne vremea pulbe

Doar o petală singură-şi veghează fructul

Sub pânza ne-ntinată a unui soare drept

Gradina îmbrcată -n cămăşi de miresme

Îi dăruieşte zilei un semn mai înţelept.

În stare de veghe ochiu-mi pândeşte

Seninul zimţat unde se piaptănă norii

Îmi ţes o clipa în ur

se scurge pe cele două mâini ale mele
cerneală simpatică pentru ora de scris
pasez lentoarea timpului cu un croșeu de stânga
când, iată, taci cu amurgul între dinți
și îmi eliberezi hulubii înainte de a coborâ de pe scenă

improvizația aceasta de clipe
mi

Prinsă între calcule şi măsurători, barba a crescut

pe nesimţite şi nici oglinda nu-mi arăta că trebuie

să pun ţăruş pe pajiştea de gânduri,

să priponesc dorul de un capăt al lumii,

să bat la pas distanţa dintre mine şi mine,

să-mi aşez privirea culcată

            Seara rezema zarzărul din curtea bunicii, în aşteptarea băiatului. Poarta se deschise cârâind ca un pui răguşit şi Ionuţ păşi în ogradă agale, târâindu-şi adidaşii de firmă, pecetluiţi cu steluţe şi etichete colorate. După cum arăta, ori

Ce dulce este, Doamne, viața de student! 

Dacă ne gândim că aici, în această carte ne este reliefat un fragment al acestui segment de viață de la începuturile pătrunderii ,,de bună voie și nesilit de nimeni” a socialism-comunismului în țara noastră, s

În acelaşi loc de timp, lutul îşi întoarce plămada. A plouat

zilele astea, toate, în locul meu. Eu nu mai aveam cuvinte

să le storc.

Peticisem cerul cu ele, pentru suflet. Acum,

din verdele rămas întins pe dealurile de sub

pleoapele umflate de nesomnu

Tu ești ! Dar dacă n-ai fi fost

Cum oare-aș fi putut să te găsesc,

Că-ntreaga lume n-ar fi avut vreun rost

Fără surasu-ți cald și îngeresc?!

Tu ești ! Dar dacă n-ai fi fost

Cum oare-aș fi putut să modelez

Din lutul pământiu, mizer și anost,

Un chip angelic

Ce frumos era înainte
când m-am băut de cuvinte
şi de noroc
ca un sărăntoc.

Şi azi mă beau de viaţă
în fiecare dimineaţă
şi-n fiecare seară
de iubire amară.

Vino şi tu dacă vrei
iubito să mă bei
să te trag pe roată
într-o veselie turbată
până curelele

E surâsul femeii nisipos ca o plaje
întinsă la marea de iubire
dincolo de care am să-mi fac port.

E târziul din seară, crepusculul
grăbit să deschidă porţile nopţii,
intrarea-n tăcerea de piatră.

e ce nu poate fi altfel, sufletul
o pasăre mereu cântăto