N-aș vrea 

N-aș vrea să calc, iubito, mult prea sus,
să nu-mi strivesc de poarta lumii firea,
lăsând în urmă ploaia ce s-a scurs,
să sting cu ea, sărutul ... amintirea.

Mi-a mai rămas un vis ca și o zgură,
sau iarbă, toată dor în rădăcini,
o

NU MĂ CĂLCAȚI PE SUFLET !

Drumul vieții este lung,
Dar mă-mpunge cu sfârșitul;
N-am motive să mă plâng,
Pentru toți e... începutul.
*
Cine să mă mai conducă
Pân’ la locul de odihnă?
Toți țin de locul de muncă…
Am murit, are cineva vreo vină?
*
Trece m

marea

de vei cuprinde într-o pleoapă marea

rămâne spânzurată doar mirarea

plutind pe val prin purpura trufașă

noi nu-i vedem făptura uriașă

și spuma luminată a valului confuz

ne sperie privirea, ne cade în auz

suntem și vis, și pulbere pierdută

ca niște

               GRĂDINA RAIULUI FOLCLORIC

       Când privesc în ”GRĂDINA RAIULUI FOLCLORIC” , cea binecuvântată de bunul nostru Dumnezeu, în ea văd cum au înflorit, ca p’un picior de plai, muzica, dansul şi cântecul popular. În acest colţişor mirific

,,Cel care sunt'' a plecat peste munţi,
strigă călătorul fără nume
şi-l plimbă prin oase minerale.

Adaugă zilele în necesara hrană;
bucură ochiul cum caută,
urcă timpul pe coloane de aer,
şi-n grote pune seminţele învierii.

Vine, le priveşte de sus;
ru

îmi plac toamnele cu chiştoace băltind
frunze putrede cai aburiţi
trag storurile şi dorm cele cinci minute
pentru frumuseţe apoi alerg
cu viaţa la piept
fiecare drum are cheia lui sol
mă scutur de ploi precum câinii
din adăposturi
n-am stare toamna mea are

Balada mortului electoral

E clar acum că nimenea nu știe
Când vom avea și noi democrație,
Dar fi-va mult mai bine-n țara mea,
Când morții noștri nu vor mai vota.
*
Și fi-vom mai puțin săraci și triști,
Când vom scăpa deplin de comuniști,
De securiști

iedera

Zările-au încărunțit

în palma mea de trubadur

în timp ce sufletul urcă

spre cumpăna înserării.

Vitraliile se volatilizează

ca în bazilicile bizantine

prin care curge mierea luminii.

În focul reîntors în cenușă

se vede trupul tău

crescând în ochii mei

c

Furtuni de nisip mătură sufletul meu

Aştern peste timp uitarea din zile prea grele

Cu disperare caut oaza de linişte a gândului meu

Întinderi de  verdeaţă s-aline chin şi sechele

Izvorul cu apa cea limpede si răcoritoare

Să stingă jarul ce-mi arde trupul

Niciodată icoană n-a fost alta

decât mama,

concepţie supremă

depusă de Dumnezeu

pe pământ

spre sacrificiu.

dansează toamna prin livezi

am găsit un lac, o boare,

între margini de luceferi,

stăpânea peste mărgeane,

vise dragi, povești frumoase,

îmbrăcate în sidef,

o natură somnoroasă,

ce-i cusută în gherghef;

galbenă era făptura

între foi de fag pieziși,

a căzut din

Nu fac ...

Nu fac, să ştii, colecţii din destine,
nici zgomot pentru un dor, sau urma lui,
tu, unde eşti, cum te înţelegi cu tine ,
când ploi încerci. apoi le taci, sau spui ?

Nu-mi regizez prezentul în secvenţe,
nici vise nu îmi ţes în fructe coapte,

PRIETENII...

Mi-a fost dat să cunosc colegi
În patruzeci și cinci de ani,
Cât am slujit la stat cu zel,
Fără pretenții la mulți bani...
*
Erau, totuși, cu valoare,
Puteai trăi ca să nu mori,
Eram egali în adresare:
Tovarășe, era-ntre noi.
*
Și răspu

Nu inventa

Nu inventa vreun vis de fericire,
din gânduri care-s adormite,
în vers să spui despre iubire,
cu ploi de toamnă îngălbenite !

Spune-ţi cuvântul, ca un drum,
necumpănit de vis sau rut,
din dăruiri ce vor fi scrum,
zălog ce are martor mut.

Spun

cromografii de toamnă

cromografii de toamnă

rătăcite peste dealuri şi câmpii

se preling printre izvoare

despletite, aprinse,

 ca o corabie de fum.

se-chid uşile bisericilor

şi se deschid porţile la bolta-rece,

tapiseria toamnei ne îmbată

cu mirosuri din lico

« În calea ta, iubirea-mi… » Iubirea –sentimentul suprem ce-l poate nutri un om. Sentiment pur, plenar, ce nu poate fi asemuit cu un altul şi nici nu trebuie pângărit în vreun fel.

Iată ce ne transmite poetul încă de la începutul acestei poezii, acest